Tangoul. Patru conferințe

„Rătăcite şi cu greu regăsite, înregistrările conferinţelor despre tangou ţinute de Borges în 1965 ne oferă o viziune nostalgică şi plină de farmec, cum marii scriitori ştiu să plăsmuiască, asupra unuia dintre cele mai răsunătoare fenomene ale culturii argentiniene, aureolat de o faimă mondială – tangoul. Respingînd imaginea fals patriotică a unui act de naştere onorabil ce i s-a confecţionat tangoului din momentul în care a fost acceptat în lumea bună la scară planetară, Borges îl prezintă cu o francheţe dezarmantă pentru edulcoratorii tîrzii ai acestui controversat fenomen în ceea ce priveşte originile. Recurgînd la mărturiile epocii, scriitorul dezvăluie întreaga efervescenţă tulbure a mediilor plebee din care îşi trage seva tangoul. În viziunea lui lipsită de prejudecăţi, obîrşia populară nu-i scade cîtuşi de puţin valoarea, dimpotrivă, i-o sporeşte şi îi asigură autenticitatea, căci tocmai impuritatea rodnică a magmei începuturilor constituie temelia trainică pentru inconfundabilele reverberaţii ulterioare şi pentru rafinamentul artistic al variatelor sale figuri de incendiară pasiune bine temperată.“ (Andrei Ionescu)

Jorge Luis Borges (1899-1986) s-a născut la Buenos Aires, într-o familie înstărită. La scurtă vreme după naşterea sa, călătoreşte alături de familie în Europa. Primeşte încă de mic o educaţie multilingvă. După întoarcerea în Buenos Aires, la douăzeci şi doi de ani, publică primul său volum de poezii, Fervor de Buenos Aires. Continuă să publice apoi, alături de poezii, şi eseuri. În anii ’30 începe să scrie proză scurtă. Publică primul său volum important, Istoria universală a infamiei, la vârsta de treizeci şi şase de ani. Amestecul de realitate şi ficţiune din acest volum va deveni o caracteristică importantă a prozei de mai târziu a lui Borges. Tot în această perioadă, publică două dintre cele mai cunoscute colecţii de povestiri ale sale, Ficţiuni şi Aleph. În anii ’50 devine director al Bibliotecii Naţionale. Odată cu înaintarea în vârstă, vederea îi slăbeşte şi reîncepe să scrie proză scurtă şi poezie. Ultima sa carte, Atlas, o scrie alături de María Kodama, cu care se va căsători cu o lună înainte de moarte. La vârsta de optzeci şi şase de ani, în iunie 1986, încetează din viaţă. În România este cunoscut mai ales datorită volumelor sale de povestiri: Istoria universală a infamiei, Grădina cu cărări ce se bifurcă, Moartea şi busola. La Editura Polirom au mai apărut: Poezii (2005, 2017), Cărţi scrise în doi (2005, 2008), Moartea şi busola. Proză completă 1 (2006, 2015), Cartea de nisip. Proză completă 2 (2006, 2015), Eseuri (2006, 2015), Cartea fiinţelor imaginare (în colaborare cu Margarita Guerrero, 2006), Texte captive (2010), Dialoguri (alături de Ernesto Sábato, 2010), Borges la 80 de ani. Conversaţii. Cărţile şi noaptea (2014), Tangoul. Patru conferinţe (2018), Istoria eternităţii * Evaristo Carriego (2021) și Făuritorul * Ficţiuni * Memoria lui Shakespeare (2021).