Te-am ales pe tine

Crystal a invatat de mult ca dragostea nu aduce decat suferinta. Sa nu simti absolut nimic e mult mai bine decat sa fii din nou ranit. Ea isi apara inima zdrobita ascunsa sub o masca dura si pastreaza in suflet o adanca neincredere fata de barbati, care, in experienta ei, n-au facut niciodata decat sa foloseasca si sa ia. Si atunci Gabriel Dalton intra in viata ei. In pofida ingrozitoarelor tenebre din trecutul sau, exista o bunatate de netagaduit in el. Iar Crystal, cu toate ca stie costurile, se trezeste atrasa de Gabriel.  Crystal si Gabriel nu si-au inchipuit niciodata ca lumea, care le-a rapit totul, le-ar putea darui o dragoste atat de profunda. Numai ca soarta nu le zambeste prea mult timp, iar ei se vad nevoiti sa aleaga: fie sa-si impietreasca inimile inca o data, fie sa gaseasca in ei curajul de a-si dezvalui reciproc trecutul dureros. 


Fragment din romanul Te-am ales pe tine, de Mia Sheridan (autoarea bestsellerului Vocea lui Archer )

"Si cum stateam acolo, rememorand fericirea pe care o cunoscusem candva, chipul care imi fulgera prin fata ochilor mintii a fost cel al lui Crystal. Frumoasa Crystal, atat de glaciala, atat de neincrezatoare fata de lume. De ce? Ce ti s-a intamplat, Crystal, de ai ajuns in camera aceea cu draperii de catifea? In acea inchisoare cu pereti violeti? Crystal. Numele nu i se potrivea, nici macar in gandurile mele. Doamne, voiam sa stiu care era numele ei adevarat. Cine era ea cu adevarat. 
Si-apoi ce, Gabriel? Ce urmeaza? O cuceresti si traiti fericiti pana la adanci batraneti? 
Mi-am trecut mana prin par, rasufland adanc. Facea o meserie si, din cate imi dadusem seama, nimic mai mult. Si totusi, ii simtisem conflictul interior in felul in care ma privise cand se apropiase de mine pe canapea. Daca si ea se lupta cu ceva... Doamne, aveam atat de putina experienta cu femeile. Si intuiam ca ea era mult mai complicata decat majoritatea. 
Derutat si oarecum infrant de propriile ganduri, am pornit masina si m-am intors la cariera. Cand am ajuns, am luat cutia cu mine in birou si am pus-o pe tejghea. Dominic era cu niste clienti intr-una din zonele de expozitie, asa ca l-am salutat cu un semn din cap. El a ridicat o mana, apoi s-a intors la femeia din fata lui, care, cu un deget pe barbie, compara doua mostre de granit. 
Am iesit din nou si am luat-o pe cararea ce ducea la marginea zonei de exploatare. George tocmai cobora dintr-un camion incarcat si ramase sa vorbeasca putin cu soferul. Mi-am plimbat ochii peste canionul urias, cu apa la baza. Eram mereu uluit de vastitatea sa, de miracolul naturii si de faptul ca lucrurile cele mai frumoase veneau direct din pamant. Cand George ma zari, imi facu semn, dandu-si jos casca de protectie si venind in intampinarea mea."