Teorema lui Almodóvar

Cel mai bun roman de debut în Spania (2008)

Situat între ficţiune şi autobiografie, Teorema lui Almodóvar este un roman baroc în care excentricitatea se intersectează cu teoriile matematice, dar şi o meditaţie asupra (im)posibilei adaptări a unui monstru la viaţă.

Cele două priviri esenţiale în roman – prima, distantă, a lui Almodóvar, care intervine în existenţa naratorului, transformând-o într-un film, cea de-a doua, plină de pasiune, a Lisei, transsexualul de care Antoni se îndrăgosteşte, – îl fac pe acesta să înţeleagă că “în centrul vidului se află o altă sărbătoare”.


Chiar dacă majoritatea coordonatelor care compun viaţa personajului – inclusiv relaţia naratorului cu regizorul Pedro Almodóvar – sunt fictive, punctul de pornire este unul cât se poate de real: Antoni Casas Ros a ales izolarea după un cumplit accident în urma căruia a rămas mutilat. Scrierea romanului Teorema lui Almodóvar devine, astfel, un act cathartic prin care autorul reclădeşte punţile către propria existenţă.