Toată dragostea dintr-o fotografie arsă

Cine suntem după ce rămânem singuri?

Toată dragostea dintr-o fotografie arsă pune reflectorul pe relația dintre trei generații de femei, care înțeleg lumea în moduri aproape incompatibile unul cu celălalt. Familia și echilibrul ei precar sunt zdruncinate de internarea bruscă a celei mai vârstnice dintre ele. Fricile paralizante capătă contur în apropierea morții iminente. Mecanismele lor de apărare, mai ales felurile în care fiecare parazitează viața celeilalte, în numele datoriei și al iubirii materne, ies la suprafață. Iar Leia, aflată la mijloc(ul distanței), este cea care înregistrează schimbările, cea care (își) cerne realitatea, se străduiește să o transcrie și să-i dea un sens, cea care își negociază constant identitatea, în încercarea de a descoperi cine rămâne în afara statutelor de fiică și mamă și a găsi un drum spre (un) liman.

„Între moartea tatălui iubit și boala mamei care încă mai trăiește, Lea îmbătrânește și nu mai vrea să fie gazdă pentru vieți străine. Ultima zvâcnire de pasiune, revolta întârziată, regretele și fricile ca o gură cu dinți perfecți, râzând în oglindă. În cât timp o femeie devine mama pe care nu a iubit-o în copilărie? Cât din noi este alegere și cât moștenire? Maria Orban scrie adevărat, iar cartea ei se simte la fel.“ Tatiana Țîbuleac

„Maria Orban revine cu o carte chiar mai incomodă decât debutul ei, Oameni mari, căci de data aceasta sapă și mai adânc în universurile noastre interioare și scoate de acolo subiecte tari, unele dintre ele aflate încă la limita tabuului: dragostea maternă și ce se poate ascunde în spatele sentimentului datoriei, grotescul degradării umane, coșmarul neputinței, tânjirea după iubire, atracția sexuală din apropierea morții ș.a.m.d. Iar scriitura ei e lucrată în filigran. Minuțioasă, necruțătoare, viscerală. O proză concentrată, care te izbește cu forța unui cuțit bine înfipt, chiar în punctul în care doare cel mai tare. Apoi îți întinde bandajul, să îți pansezi rănile. Așa cum numai literatura bună o poate face.“ Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor

Maria Orban (1978, Brașov) a absolvit Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov în anul 2000.  A debutat  în volumul colectiv de proză Junii 03. Antologia tinerilor prozatori brașoveni, îngrijită de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Alexandru Mușina (Editura Interval, 2003). A publicat texte și în alte volume colective, cum ar fi Ziua gândacului de bucătărie (coord. de Mihai Ignat, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2016) și Retroversiuni. Antologie de proză scrisă de femei (coord. Cristina Ispas, Editura Paralela 45, 2023). A semnat diferite articole și proze scurte în majoritatea revistelor culturale din România.

În 2021, a câștigat concursul de scenarii Write a screenplay for (WSF).../Scrie un scenariu pentru…, organizat de Asociația Cinemascop, cu sprijinul HBO Europe, cu scenariul Timp de expunere limitat.

În 2023, a fost beneficiara unei rezidențe FILIT (Festivalul Internațional pentru Literatură și Traducere Iași) pentru scriitori români, proiect al Muzeului Național al Literaturii Române Iași.

Oameni mari este debutul său în proză în volum individual. Romanul a fost nominalizat în 2021 la Premiile „Sofia Nădejde“ pentru literatură scrisă de femei, la categoria „Proză Debut“, și a fost selecția pentru România pentru Festival du Premier Roman de Chambéry 2022.

Toată dragostea dintr-o fotografie arsă e cel de-al doilea roman al scriitoarei.