Tractatus Logico-Philosophicus

Notă istorică și În ajutorul cititorului de Mircea Flonta

Note de Mircea Dumitru

„Să construiești o teorie a logicii care să nu fie în nici un punct al său evident greșită înseamnă să realizezi o muncă de o extraordinară dificultate și importanță. După părerea mea, cartea domnului Wittgenstein are acest merit, ceea ce o face de neignorat pentru orice filozof cu preocupări serioase.“ — BERTRAND RUSSELL

„Această carte va fi, poate, înțeleasă doar de acela care a gîndit el însuși odată gîndurile ce sînt exprimate în ea, sau cel puțin gînduri asemănătoare. – Ea nu este, așadar, un manual. – Scopul ei ar fi atins dacă i-ar produce plăcere cuiva care o citește cu înțelegere.

Cartea tratează problemele filozofice și arată – după cum cred eu – că modul în care formulăm aceste probleme se sprijină pe neînțelegerea logicii limbajului nostru. Întregul înțeles al cărții ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: ceea ce se poate în genere spune se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ — LUDWIG WITTGENSTEIN

LUDWIG WITTGENSTEIN s-a născut în 1889 la Viena şi a încetat din viaţă în anul 1951 la Cambridge. Viaţa şi activitatea lui s-au desfăşurat alternativ în spaţiul cultural şi intelectual central-european şi în cel anglo-saxon. Astăzi, Wittgenstein este socotit, alături de Martin Heidegger, unul dintre cei mai reprezentativi gânditori ai secolului XX. Lucrarea sa de tinereţe, Tractatus Logico-Philosophicus, foloseşte instrumentele logicii moderne într-o încer care originală de analiză a limbajului, a gândirii şi a raporturilor lor cu realitatea. Distincţia celebră pe care o face între a spune şi a arăta exclude orice vorbire cu sens despre frumos, bine sau Dumnezeu. În scrierile mai târzii, dar mai ales în Cercetări filozofice (apărută postum), Wittgenstein reuşeşte ceea ce nici un alt filozof nu pare să fi realizat: o ruptură radicală cu vechiul său mod de a vedea lucrurile, simultan cu inaugurarea unui mod cu totul nou de a practica filozofia. Pe lângă Tractatus, singura carte de filozofie publicată în timpul vieţii, Wittgenstein a lăsat o cantitate enormă de postume, din care face parte şi corespondenţa sa filozofică. Dintre scrierile lui Wittgenstein au apărut, în traducere, la Humanitas: Caietul albastru (1993, reeditări 2005, 2013), Lecţii şi convorbiri despre estetică, psihanaliză şi credinţa religioasă (1993, reeditare 2005), Însemnări postume, 1914–1951 (1995, reeditări 2005, 2013), Tractatus Logico-Philosophicus (2001, reeditare 2012), Scrisori despre Tractatus (2012), Cercetări filozofice (2004, reeditare 2013), Despre certitudine (2005, reeditare 2013), Jurnale 1914–1916 şi Câteva remarci asupra formei logice (2010).