Tradiții uitate în Balcani

Prin prisma mitologiei, prof.dr.habil. Antoaneta Olteanu dorește să ofere o prezență de adâncime a unității balcanice pe care o regăsim adesea în sistemul de gândire, de viziune asupra lumii, dar și în cel al tradițiilor și obiceiurilor vechilor comunități din Balcani, elemente care vor fi reluate și în cadrul unor studii comparatiste introduse în acest volum. Așa cum spune autoarea, „Mitologia constituie unul dintre cele mai vechi straturi culturale, care cuprinde atât elemente de credință, cât și ritualuri, practici cotidiene indispensabile activităților cotidiene. Spre deosebire de alte culturi, mitologia ca atare nu s-a păstrat în întregime, fiind marcată de oralitate ca element dominant de transmitere a ei, dar multe elemente au supraviețuit chiar și în eposul eroic, în balade, legende, descântece, farmece și practici divinatorii”. Măcar din comparațiile cu mitologiile vecinilor – slavă, germanică, romanică, se vede destul de bine că pentru o mare parte din această zonă fondul mitologic nu este de sorginte indo-europeană, ci chiar mai vechi, prin prezența masivă a personajelor mitologice femei, mature și chiar în vârstă. Nu moșii, ci babele constituie depozitarele sistemelor de credință, sunt păzitoarele oamenilor și ale întregului univers și sunt prezente tot timpul în viața lor, într-o formă sau alta. Studiul respectiv vorbește despre personificări-patroni ai elementelor, duhuri protectoare ale bolilor și nu în ultimul rând babele descântătoare, moașe etc. O altă particularitate desprinsă este cea constatată în legătură cu duhul casei în acest spațiu, reprezentat mai ales sub formă de șarpe, și nu cu o înfățișare antropomorfă. Spațiul balcanic cunoaște, de asemenea, în mitologia sa, un set de personaje colective demonice, mai degrabă păzitoare ale normelor de comportament, decât marcate de un demonism animalic, oameni-centauri care își fac apariția în perioade-cheie pentru exercitarea acestui control. La greci și bulgari, macedoneni, sârbi avem Kallikantzaroi și Karakongiolî, iar la români – pe Sântoaderi. În afară de fondul vechi, influențe importante vin și din stratul turcesc.

„Volumul de față este rezultatul unui efort colectiv pe care l-am coagulat în cadrul unui vast proiect de cercetare asupra Balcanilor, demarat de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (IASCCL). M-am oprit asupra istoriei culturale a Balcanilor și, din aceasta, am încercat să pun accent pe aspectele etnologice și antropologice pe care le revelă cercetările din spațiul balcanic, în acord și cu preocupările mele principale. Am declanșat astfel, în anul 2022, o serie de prelegeri pe teme balcanice, susținute de specialiști în domeniu. De asemenea, am organizat, tot sub egida ISACCL, două sesiuni de comunicări consacrate acestei pro­blematici, sub numele Tradiții uitate în Balcani. Subiectul general a stârnit un mare interes, și nu numai pentru etnologii și antropologii pe care contam, ci și pentru cei preocupați de domeniul imagologiei, studiului mentalităților, istoriei și chiar politologiei. Astfel a apărut acest volum compozit. Într-un fel, era și normal, realitățile balcanice prezintă în continuare interes pentru mulți cercetători și temele de dezbatere merg la pachet – de la tradiții vechi, extrem de bine conservate, la relații sociale și comportamente naționale pătimașe ce fac să vorbim mai mereu de scântei ce continuă să iasă din butoiul cu pulbere niciodată stins.

Oricât de ciudat ar părea la prima vedere, toate studiile sunt legate între ele, toate reflectă spiritul balcanic în complexitatea lui. Am putea constata, de asemenea, la o privire superficială, că sunt multe teme deja bătute, care nu mai merită să fie abordate. Revizitările sunt necesare, am văzut și vom mai vedea. Comparații nu sunt făcute așa cum ar trebui – sunt bune și cele între două culturi, dar, pentru spațiul balcanic, ar fi nevoie de jonglarea cu mai multe, pentru a surprinde și mai bine trăsăturile zonale. Oricum, nu există studii superflue, toate sunt niște piese de mici dimensiuni într-un puzzle uriaș care încă își mai așteaptă închegarea.”

Antoaneta Olteanu

Gabriela Boangiu – cercet.șt.III dr. la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor”, Craiova

Cristian Chirca – lect.univ.dr. la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. A absolvit studiile doctorale în domeniul „Filologie”, iar lucrările publicate până în prezent vizează, cu precădere, domenii de cercetare precum istoria civilizației ruse, morfologia limbii ruse și geoistoria Rusiei.

Alexandru Chiselev – dr. la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Muzeul de Etnografie și Artă Populară

Ana-Maria Cuciureanu – masterand la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, Domeniul Studii Culturale

Nicu Diaconiuc – doctorand, Școala Doctorală de Studii Literare și Culturale, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București

Ioana Dorobanțu-Gordon – dr., regizor de film documentar; lector universitar asociat la Departamentul Arte Vizuale al Facultății de Arte și Design, Universitatea de Vest Timișoara; membru al Centrului de Studii pentru Patrimoniu și Antropologie culturală – RHeA, Universitatea de Vest Timișoara

Constantin Geambașu – prof.dr. de cultură și civilizație polonă, literaturi comparate slave la Universitatea din București, unul dintre cei mai reputați traducători ai literaturii polone în limba română din ultimele decenii, fiind totodată și un neobosit popularizator al acesteia.

Armand Guță – cercet.șt. III la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, București

Otilia Hedeșan – etnolog, prof.dr. la Universitatea de Vest din Timișoara, coord. centrului de studii RHeA (Research Center for Heritage and Cultural Anthropology). Domeniile sale de interes în cercetarea etnologică sunt mitologia românească în ipostazele sale actuale, viața comunităților istorice românești din afara granițelor, istoria etnologiei românești în perioada comunistă și postcomunistă. A făcut cercetări de teren în Banat, în Serbia (Banat, Timoc, Valea Moravei), Ungaria, Croația, Ucraina (Transcarpatia, Ucraina) Moldova și Bulgaria.

Sabina Madgearu – absolventă a Universității din București (BA,1998; MA, 2001; doctorat, 2020) și a Universității Central-Europene (MA, 2003). Profesor de engleză, cercetător independent în domeniul castelelor și fortificațiilor, manuscriselor iluminate, literaturii medievale, a publicat două cărți.

Menuț Maximinian – doctorand la Școala Doctorală Studii de Populație și Istoria Minorităților, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Ileana Mihăilă – prof.dr.habil. la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Departamentul de Limba și Literatura Franceză. Directoare a Școlii Doctorale „Studii Literare și culturale”. Domenii de cercetare: relații literare și culturale franco-române, literatura franceză (secolele XVI-XIX), literatură feminină. Autor a mai multe lucrări.

Diana Mihuț – asistent-cercetare la Universitatea de Vest din Timișoara

Ștefan Lucian Mureșanu – prof.dr., Universitatea „Hyperion” din București, Facultatea de Științe Sociale, Umaniste și ale Naturii

Alexandra Nacu – dr., Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere

Florin F. Nacu – cercet.șt. III dr. Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor”, Craiova

Antoaneta Olteanu – prof.dr.hab. la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, cercet.șt.I la Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. Domenii de cercetare: cultură și civilizație rusă, imagologie, mentalități, etnologie comparată; antropologie culturală; studiul totalitarismului.

Florian Olteanu – conf.dr. la Universitatea din Craiova, Facultatea de Științe Sociale, Departamentul ISPRI.

Bertina Salliu – Msc., Institutul pentru Studii Albaneze și Protestante, Tirana, Albania

Narcisa Știucă – prof.dr.habil. Facultatea de Litere a Universității din București din anul 1991, la Departamentul de Etnologie și Folclor. Este autoarea mai multor volume de studii realizate în zonele multiculturale în anii 90 în Banat, apoi în Dobrogea și sudul Transilvaniei, fiind preocupată de elementele definitorii pentru etnicitatea grupurilor, dar și de interferențe și de procesele care au conturat un profil cultural zonal.