Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan

Ediţia a III‑a adăugită, precedată de un cuvânt înainte și completată cu șase eseuri polemice

Într-o lume tot mai sceptică și relativistă, în care fiecare vrea „să aibă dreptatea și adevărul lui“, ne pierdem criteriile morale și intelectuale și nu mai suntem capabili să înfruntăm momentele de cumpănă ale vieții noastre și ale istoriei.  Cum se poate lupta cu dogmatismul, cu fanatismul, cu autocrațiile, cu antiliberalismul, cu teoriile conspiraționiste? Cum putem reconstrui o ierarhie reală a valorilor armonizându-ne credințele individuale? Metoda pe care o alege Andrei Cornea „oferă un mod de a discerne între sisteme, valori, poziții filozofice și culturale care nu presupune o judecată a priori“. Titlul evocă povestea hanului khazar care trebuie să aleagă între creștinism, iudaism și islam.  Noua ediție a Turnirului khazar este adăugită, precedată de un cuvânt înainte și completată cu șase eseuri polemice.

„Imun la orice ispită a substanțialismului, adept al unei metafizici a penumbrei și aproximativului, Andrei Cornea caută o cale de ieșire din relativismul contemporan – față de care cel al sofiștilor antici pare mai degrabă benign – care să nu aducă cu sine o revenire la esențialism, nici să-i confirme pe cei ce cred că «numai un zeu ne poate salva». Răspunsul îl află acolo unde ne așteptam mai puțin, sub ochii noștri: în practici, care, parcă întărite de fiecare eșec al teoriilor, își văd mai departe de drum. În acest domeniu al cunoașterii tacite regăsește Andrei Cornea universalul, intersubiectivitatea și acea raționalitate aptă să țină piept relativismului; sunt, negreșit, ingredientele platonismului, însă de astă dată e vorba de un platonism al lumii sublunare. Nu doar că această carte, de la a cărei primă ediție a trecut mai bine de un sfert de veac, anticipa discursul atât de la modă astăzi despre practici. Ea s-a dovedit și un veritabil organon care, lucrând invizibil ca o bună practică, l-a condus pe autor la elaborarea unei filozofii a secundarului ce ia acum, oricât i-ar displăcea termenul, o formă sistematică: Penumbra (metafizica), Turnirul khazar (metodologia), Excepția (antropologia), cu un excurs în istoria filozofiei (O istorie a neființei în filozofia greacă).“ — GRIGORE VIDA  

ANDREI CORNEA s‑a născut în 1952. Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976–1987). Cercetător la Institutul de Istorie a Artei (1987–1990), iar între 1990 şi 2006 la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al‑George“. În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti. Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport‑Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano‑bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998; Spandugino, 2022); Platon: Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002; Humanitas, 2013); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2005; trad. fr. Les Presses de l’Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009); O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010); Realitatea şi umbra (Humanitas, 2013); Miracolul: Despre neverosimila făptură a libertăţii (Humanitas, 2014; tr. germ., New Academic Press, 2018); Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia (Humanitas, 2015); Epicur și epicureismul antic (Humanitas & Editura Universității „Al.I. Cuza“, 2016); Lanțul de aur (Humanitas, 2017); Amintiri din epoca lui Bibi: O post‑utopie (Humanitas, 2019), Excepția (Humanitas, 2021). Traduceri: Platon (RepublicaPhilebos, Theaitetos, Opera integrală, vol. I–III), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I–III), Aristofan (Lysistrata, Viespile, Belşugul), Epicur.