Uciderea Comandorului. Metafora se schimba (vol. II)

Un tânăr pictor de curând divorţat se mută într-o casă izolată, la munte. Boemă, cu grădină, situată în mijlocul pădurii, casa, pe care i-o încredinţează un amic, fiul unui celebru pictor nihonga, pare locul ideal în care tânărul o poate lua de la capăt, încercând să-şi depăşească lipsa de inspiraţie. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăşte să renunţe la tablourile pe care le realizase pentru bani, primeşte, în schimbul unei sume uriaşe, o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Oferta nu pare a fi doar o surpriză întâmplătoare. După cum pare suspect şi momentul în care pictorul găseşte, înfăşurat în hârtie şi ascuns de privirile tuturor, un tablou straniu ce-i aparţine stăpânului casei, înfăţişând scene bizare inspirate din Don Giovanni, faimoasa operă a lui Mozart.

Uciderea Comandorului este un roman despre singurătate, război şi artă, o carte uimitoare a unuia dintre cei mai îndrăgiţi scriitori contemporani, dar şi un omagiu adus capodoperei Marele Gatsby.

Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007). În ultimii ani i-au apărut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică (2011) şi volumele de povestiri Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular (2020).