Ultima oprire, Rusia

Istorisirile pe care le aduna pe drum, ca un vrednic povestas, nu inceteaza sa il surprinda: prin fata ochilor i se perinda o Rusie a calugarilor travestiti si a travestitilor convertiti, a poetilor anarhisti si a vagabonzilor filosofi, a revolutionarilor dezabuzati si a fatalistilor impacati cu inacceptabilul. O Rusie a clarobscurului, in care intotdeauna se rade cu un colt al buzei indoit in jos. Curand insa, lucrurile se precipita, in aer se simte parfumul unei noi revolutii, iar lui Nikita ii devine clar ca nu mai poate ramane un spectator pasiv al evenimentelor. Dar ce poate face atunci cand intamplarile se impletesc cu amintirile, iar Rusia pe care o cauta incepe sa semene tot mai mult cu Rusia de care incearca sa fuga?

Criticii rusi au vazut cartea ca pe o provocare intelectuala, o farsa si o enciclopedie a vietii in Rusia. Calatoria cu trenul este un pretext narativ cu ajutorul caruia autoarea ne prezinta o surprinzatoare, amuzanta si emotionanta galerie de personaje: o actrita porno care scrie poezie revolutionara, un activist comsomolist trecut de prima tinerete, un disident care lucreaza pentru serviciile de securitate si traduce din filosoful neomarxist Slavoj Žižek, un profesor de literatura care isi vindeca studentul de existentialism citindu-i din Henry Miller sau un muncitor caruia nu ii vine sa creada ca statul l-a lasat de izbeliste si care ramane sa moara singur in satul lui, asteptand in zadar un ajutor social care nu mai vine niciodata. Nikita asculta toate povestile celor pe care ii intalneste in calatoria lui, in timp ce incearca sa fuga de propriul trecut si de golul pe care l-a lasat in viata lui dragostea pentru Iasia cea cu parul colorat.

„Scriu pentru cei care nu si-au pierdut fiinta launtrica, care privesc cu mila la suferinta strainilor si stiu sa traiasca din plin bucuriile altora. Scriu pentru cei care inca se mai minuneaza in fata lucrurilor simple si nu se tem sa le cuprinda cu mintea pe cele mai complexe.“ (Natalia Kliuceariova)