Ultimul gând. Progresia minții spre punctul de incertitudine

Mintea și conștiința pot fi imaginate după figura unei benzi Möbius. Nu ca o structură cu interior și exterior, nici ca un depozit ordonat de conținuturi, ci în felul unei suprafețe continue, răsucite, în care opozițiile se transformă în bucle. Ceea ce numim conștient și inconștient, amintire și uitare, prezență și absență nu sunt regiuni separate, ci aceeași suprafață parcursă din direcții diferite. Identitatea psihică nu are un centru stabil și nici o margine clară: ea se formează prin înnodarea acestor mișcări ale minții, prin traversări și reveniri. A gândi mintea ca o bandă Möbius înseamnă a accepta că viața psihică nu se desfășoară pe două fețe opuse, ci pe una singură, infinit răsucită, în care pierderea și regăsirea sunt doar moduri diferite de a parcurge aceeași suprafață.