Umorul poporului roman in faza terminala a socialismului

Epuizat din stoc
SKU
a220970
45.15 LEI
Pe scurt

OLIVER SACKS (9 iulie 1933 – 30 august 2015) s-a născut la Londra, într-o familie de medici, şi a studiat medicina la Queen's College, Oxford. La începutul anilor '60 s-a stabilit în Statele Unite, la San Francisco. Din 1965 a locuit la New York, unde a fost profesor de neurologie la Albert Einstein College of Medicine. Preocuparea sa constantă a fost lucrul cu pacienţii suferind de boli neurologice pentru a-i ajuta sa trăiască în condiţii cât mai apropiate de normalitate. Oliver Sacks a îmbinat activitatea medicală cu scrisul, iar cărţile în care prezintă publicului larg cazurile sale clinice s-au bucurat de o uriaşă notorietate internaţională - au fost traduse în 22 de limbi, în tiraje de milioane de exemplare. Ele sunt studiate în universităţi de către neurologi, scriitori, filozofi şi sociologi. În plus, opera lui Oliver Sacks a avut un mare impact asupra intelectualilor umanişti şi asupra artiştilor. Awakenings a stat la baza filmului cu acelaşi titlu (cu Robert De Niro si Robin Williams, film nominalizat pentru Premiul Oscar) şi piesei lui Harold Pinter, A Kind of AlaskaOmul care îşi confunda soţia cu o pălărie (The Man Who Mistook His Wife for a Hat) a fost de asemenea pusă în scenă, cu mare succes, în regia lui Peter Brook. Cărți: Migraine (1970), Awakenings (1973), A Leg to Stand On (1984), The Man Who Mistook His Wife for a Hat (1985), Seeing Voices (1989), An Antropologist on Mars (1995), The Island of the Colorblind (1997), Uncie Tungsten: Memories of a Chemical Boyhood (2001), Oaxaca Journal (2002), Musicophilia: Tales of Music and the Brain (2007), The Mind's Eye (2010), Hallucinations (2012), On the Move: A Life (2015, trad. rom. În mişcare: O viaţă, Humanitas, 2015), Gratitude (2015, trad. rom. Recunoştinţă, Humanitas, 2017), The River of Consciousness (2017, trad. rom. Fluviul conștiinței, Humanitas, 2020), Everything in Its Place (2019, trad. rom. Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele poveşti, Humanitas, 2021).

Frica, foamea și frigul – consecințe directe ale dictaturii ceauşiste – au pus stăpânire asupra României comuniste. Neavând posibilitatea să-și comunice liber nemulțumirile, natura dictaturii a „constrâns” societatea acelor timpuri să dezvolte un dublu limbaj și să-și exprime prin umor, frustările. Alternativa oamenilor – dornici să-și creeze propriul spațiu de libertate informaţională – a fost bancul cu caracter politic.

La sfîrşitul deceniului opt, bancul politic începuse să se răspîndească din ce în ce mai mult. Nu mai era o simplă modă, devenise o necesitate să spui şi să asculţi astfel de bancuri şi, pe măsură ce „înaintam victorioşi pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate”, acest sentiment se accentua pentru fiecare dintre noi şi pentru toti laolaltă. Circulau – cum s-ar fi putut altfel – şi bancuri din categoria celor pe care le-am putea numi „nevinovate”, dar bancul politic, caustic, corosiv, bancul desprins din cruda realitate cotidiană şi vizînd această realitate cîştiga tot mai mult teren. Începuse să fie o prezenţă comună în cele mai diferite ocazii şi structuri sociale. Spuneau bancuri politice intelectuali, muncitori, ţărani, studenţi, militari, miliţieni, securişti (majoritatea avînd multe stele mari pe umeri)... Le spuneau tineri şi mai puţin tineri, oameni cu părul alb, dar şi copii care nu prea înţelegeau poanta. Le spuneau la şuete, în vizite, la „un pahar de vorbă”, cum se zice, dar şi „în fugă”, pe la colţuri, în uşa liftului, pe stradă sau în tramvai, între un „ce mai faci?” şi-un „ce-au mai băgat ăştia?”...

În acelaşi timp, bancul politic intrase într-un rapid proces de radicalizare, dacă putem spu­ne aşa. Începuse să aibă, din ce în ce mai des, o adresă precisă. Critica, deşi nu-şipierduse generalitatea, îşi diversificase „Obiectivele” şi formele de prezentare. Apăruseră, deja, bancuri de genul „în lunga vară fierbinte/Ne sculăm c-o oră mai‑nainte/Şi trăim ca Kunta Kinte” sau „Foaie verde de dudău/O să fie şi mai bine!”, ca să nu mai vorbim de noul „proverb”: „Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea/Cine stă şi leneveşte are tot aşa”.

Autorul

Mai multe informații
EdituraPaideia
Colecție Unicorn
Ediția cărții 1
ISBN 9786067484489
Traducător Alexandru Al. Șahighian
Număr de pagini 266
Formatul cărţii 9.5 x 20.5 cm
Tip copertă brosata
Data apariției 2021
height 0
Nou Nou
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsUmorul poporului roman in faza terminala a socialismului
Rating-ul tău