Un Camino perpetuu. Jurnal de pelerin

Unor oameni le plac locurile comode, care le oferă siguranța zidurilor... Altora le-ar plăcea să călătorească în jurul lumii, dar nu au bani sau timp. Alții nu pleacă de acasă, în excursii, pentru că ar trebui să facă față dialogurilor, pe care le consideră stresante, nefiind pregătiți pentru sinceritate. Alții nu riscă să-și deschidă sufletul, să râdă, să plângă, să se expună... Dar dacă stăm acasă, cum aflăm cine suntem noi, la ce ne raportăm, cum devenim mai buni, cum înțelegem viața, cum învățăm, cum ne luminăm? 
Societatea, prin politicieni și mass-media, ne lasă să credem că suntem în centrul lumii, din motive ușor de bănuit. Suntem INVĂLUIȚI de această senzație hrănitoarea orgoliului și ÎNLĂNȚUIȚI de frica pericolelor "din afara zidurilor". Nu ne dăm seama că, precum politicienii, renunțăm de bunăvoie la atributele libertății! Dar noi nu vrem putere; noi vrem să râdem și să plângem de lucrurile pe care le vedem și pe care le auzim în jurul nostru!...