Un om sub semnul întrebărilor

„Nimic nu mă descurajează, nici măcar descurajarea.“

În acest ton se deschide volumul de eseuri al lui Eugène Ionesco, Un om sub semnul întrrebărilor, care, mai actual ca oricând, ne propune o radiografie a societății de azi, vorbindu-ne despre măreția și decăderea omului.  

Prin textele sale, Eugène Ionesco ne pune față în față cu disperarea universală, cu absența unui scop precis, cu prezența incontestabilă a demonilor, cu declinul Occidentului cuprins de confuzie.

Treptat, analiza politică dispare, iar în locul ei apar amintirile despre copilărie, visele, fantasmele. Cu o sinceritate tulburătoare, Ionesco ne invită în intimitatea angoasei care l-a însoțit mereu, surprinzând totodată, prin forța inocenței, uimirea și emoția eternului copil.    

Eugène Ionesco s-a născut pe 26 noiembrie 1909, în Slatina. Când avea doi ani, părinții lui au părăsit România și s-a stabilit la Paris, unde trăia familia maternă. Întors în România după 1922, a învățat limba română și s-a înscris la Liceul Sf. Sava, unde, peste câțiva ani, a devenit profesor de limba franceză. A debutat ca poet în anul 1928, în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. În 1934, a publicat primul său volum de eseuri critice, Nu!, care, prin stilul acid și ireverențios, a devenit una dintre cele mai controversate publicații ale vremii. În 1950, a debutat ca dramaturg, cu piesa Cântăreața cheală, montată la Théâtre des Noctambules, în regia lui Nicholas Bataille, căreia i-au urmat Lecția, Scaunele și alte piese care au făcut din el marele dramaturg francez, alături de Samuel Beckett.

Descoperiri este singurul volum ilustrat cu desenele sale, tradus pentru prima oară în limba română. Dramaturg, prozator, eseist, critic literar, Eugène Ionesco a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură în 1964, alături de Jean-Paul Sartre. Pe 28 martie 1994, s-a stins din viață la Paris și a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse.