Universul Mama

Douazeci de poeme in proza scrise sub forma de epistole adresate Universului Mama, fiinta cea fara de inceput si cea fara de sfarsit. Scrisorile sunt scrise tarziu, dupa ce Mama a reinviat in viata ei exemplara, provocand in memoria poetului cele care nu intotdeauna se marturisesc in anumite momente, ci numai atunci cand Totdeauna ingaduie astfel de taine. Scrisorile lui Vasile George Dancu joaca rolul de Nastere, de Nunta, de Moarte, inviind Fiinta. E in aceasta carte ("Universul Mama", Casa de Editura Max Blecher, Bistrita, 2015) o matematica a filozofiei morale pe care o pot defini eterna. Desi epistolierul reclama nevroza pe care i-o producea matematica pe vremea cand era la Generala, cuvintele din randurile scrise mamei sunt asezate matematizat. In toate exista o ordine si oarecare legi, care nici astazi inca nu sunt lamurite chiar de catre savanti. Versurile din scrisori sunt foarte simple, niciun cuvant nu e asezat anapoda in texte.

Poemele sunt un fel de imn si-o rugaciune adresate Mamei. Vasile George Dancu reuseste deplin sa intre in aceasta "mare tema" a literaturii universale, Mama, sa o identifice si sa-i dea aura, cu o simplitate debordata. De mult nu am citit o carte care scoate lumina din intuneric fara faclii si fara zgomote. Mama este Universul. Ce reprezinta cu adevarat Universul care inconjoara lumea nici savantii nu cunosc. Tot ceea ce se afirma in lume despre Univers, deocamdata, inca, sunt pareri aflate in intreg la stadiul de prezumtii.