Cu totii experimentam, in cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care il numim deja-vu. Pentru Ursula Todd, insa, deja-vu-urile sunt semne ale unei vieti traite la nesfarsit. Cum ar fi daca ai putea sa-ti iei viata de la capat, din nou si din nou? Cu adevarat remarcabila este abilitatea scriitoarei de a evoca trecutul zbuciumat al Europei secolului XX, de a construi saga unei familii atasante si de a ne face sa reflectam la cum istoriile mici, personale, intervin in cursul marii Istorii.
“M-am nascut la sfarsitul anului 1951 si am crescut cu senzatia ca tocmai ratasem cel de-al Doilea Razboi Mondial, ca ceva teribil si nemaipomenit avusese loc iar eu n-aveam sa intru in contact cu el niciodata. Uitandu-ma in urma, acest lucru mi se pare de-a dreptul bizar, pentru ca pe vreamea aceea n-am observat vreodata ca cei din jurul meu sa vorbeasca despre el. Era aproape de parca nici nu se intamplase, fiindca, desi cei din familia mea trecusera prin razboi, foarte rar il pomeneau.
Abia recent am ajuns sa-mi dau seama - si sa inteleg – ca dupa ce s-a incheiat si oamenii au dat piept cu realitatea cumplita a pacii, tot ce-si doreau era sa uite – nu doar distrugerea abatuta asupra noastra, si si distrugerea mai mare pe care am pravalit-o deasupra Europei. Redusesem Germania la o gramada de moloz si nu eram neaparat mandri de asta, cum nu eram nici de nesfarsitele compromisuri morale pe care razboiul le presupune. Oamenii trec mai departe, istoria ramane.” - Kate Atkinson
Cu totii experimentam, in cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care il numim deja-vu. Pentru Ursula Todd, insa, deja-vu-urile sunt semne ale unei vieti traite la nesfarsit. Cum ar fi daca ai putea sa-ti iei viata de la capat, din nou si din nou? Cu adevarat remarcabila este abilitatea scriitoarei de a evoca trecutul zbuciumat al Europei secolului XX, de a construi saga unei familii atasante si de a ne face sa reflectam la cum istoriile mici, personale, intervin in cursul marii Istorii.
“M-am nascut la sfarsitul anului 1951 si am crescut cu senzatia ca tocmai ratasem cel de-al Doilea Razboi Mondial, ca ceva teribil si nemaipomenit avusese loc iar eu n-aveam sa intru in contact cu el niciodata. Uitandu-ma in urma, acest lucru mi se pare de-a dreptul bizar, pentru ca pe vreamea aceea n-am observat vreodata ca cei din jurul meu sa vorbeasca despre el. Era aproape de parca nici nu se intamplase, fiindca, desi cei din familia mea trecusera prin razboi, foarte rar il pomeneau.
Abia recent am ajuns sa-mi dau seama - si sa inteleg – ca dupa ce s-a incheiat si oamenii au dat piept cu realitatea cumplita a pacii, tot ce-si doreau era sa uite – nu doar distrugerea abatuta asupra noastra, si si distrugerea mai mare pe care am pravalit-o deasupra Europei. Redusesem Germania la o gramada de moloz si nu eram neaparat mandri de asta, cum nu eram nici de nesfarsitele compromisuri morale pe care razboiul le presupune. Oamenii trec mai departe, istoria ramane.” - Kate Atkinson
Please complete your information below to login.
Conectare
Creează un cont nou