Viața mea palpitantă

A-reum are doar 17 ani, dar arată ca un bătrân de 80. Chiar dacă e nevoit să stea aproape numai în casă din pricina unei boli rare care îl face să îmbătrânească accelerat, își trăiește viața din plin prin intermediul poveștilor spuse de părinții săi, prin conversațiile cu Jang, vecinul de șaizeci de ani și cel mai bun prieten al lui, și prin cărțile care îl poartă prin locuri unde nu ar putea ajunge niciodată. De câteva luni, adună laolaltă poveștile adesea înfrumusețate ale părinților săi despre familie și copilăria sa, plănuind să le ofere acestora o carte chiar de ziua lui de naștere – un ultim cadou care să ducă mai departe povestea de iubire a celor doi. Când ziua în care va împlini 18 ani e aproape, A-reum e nevoit să se interneze în secția de îngrijiri de lungă durată a spitalului din oraș, unde rutina sa zilnică se schimbă brusc. În viața sa apare o nouă prietenă, care ar putea fi mai mult – sau mai puțin – de atât, iar semnele că părinții săi iubitori îi ascund ceva sunt tot mai dese. Acestora li se adaugă provocările date de pierderea vederii și de sentimentul tot mai acut de izolare față de lumea din afară. Dar A-reum le întâmpină pe toate cu curaj și, sprijinit de cei din jur, descoperă bucuria chiar și în cele mai întunecate momente. Împletind trecutul și prezentul unei familii unite, romanul surprinde întreaga gamă de emoții umane, fericire și tristețe, durere și alinare, goliciune și sens, explorând cu măiestrie puterea empatiei.