„Vișinul baronului Münchhausen este o carte de atmosferă. Valeriu Turea a instituit în ea un stil cu totul special, o îmbinare originală de artă a cuvântului și artă a imaginii, de povestiri, miniaturi, dialoguri, scurte observații, emoticoane. Stăpânește aici un fel de vrajă a stilului, iscată din evocările sobre și nostalgice îmbinate cu observația șăgalnică și spiritul jucăuș. Un aer de prospețime și (post)modernitate adie dinspre paginile ei. Cartea conține câteva tipuri de texte, cu toate derivatele lor: hipertexte, intertexte, metatexte. Textele literare și fotografice evocă amintirile unor vremuri apuse (în partea lor de memorii) și fixează reacțiile la zi (în partea lor de jurnal) ale unui personaj atent, dăruit cu spirit de observație nuanțat.
Crescut(ă) în timp (textele fotografice acoperă aproape un deceniu), Vișinul baronului Münchhausen și cartea lui Valeriu Turea fac parte din ceea ce s-ar numi azi «literatura rețelelor de socializare», chiar dacă nu toate textele incluse aici vor fi fost scrise pentru și în contextul comunicării «în rețea». Altfel, autorul și editura precizează că genul ar fi «blog», iar textele ar fi, în consecință, «blogograme», termen inventat de criticul Eugen Lungu literaturii scrise de Gheorghe Erizanu. Cartea lui Valeriu Turea ar trece ca o îmbinare de album cu «postări», un cuvânt neutru din arsenalul comunicării în spațiul virtual. Supradimensionată de nostalgii și finețuri sufletești, de bucurie și dragoste de oameni, neutralitatea lexicală a fost devansată de vocația artistică. Valeriu Turea este scriitor și are ochi de artist-fotograf. În primăvara aceasta Vișinul baronului Münchhausen a explodat floral în literatură.” (Maria Șleahtițchi)
„Vișinul baronului Münchhausen este o carte de atmosferă. Valeriu Turea a instituit în ea un stil cu totul special, o îmbinare originală de artă a cuvântului și artă a imaginii, de povestiri, miniaturi, dialoguri, scurte observații, emoticoane. Stăpânește aici un fel de vrajă a stilului, iscată din evocările sobre și nostalgice îmbinate cu observația șăgalnică și spiritul jucăuș. Un aer de prospețime și (post)modernitate adie dinspre paginile ei. Cartea conține câteva tipuri de texte, cu toate derivatele lor: hipertexte, intertexte, metatexte. Textele literare și fotografice evocă amintirile unor vremuri apuse (în partea lor de memorii) și fixează reacțiile la zi (în partea lor de jurnal) ale unui personaj atent, dăruit cu spirit de observație nuanțat.
Crescut(ă) în timp (textele fotografice acoperă aproape un deceniu), Vișinul baronului Münchhausen și cartea lui Valeriu Turea fac parte din ceea ce s-ar numi azi «literatura rețelelor de socializare», chiar dacă nu toate textele incluse aici vor fi fost scrise pentru și în contextul comunicării «în rețea». Altfel, autorul și editura precizează că genul ar fi «blog», iar textele ar fi, în consecință, «blogograme», termen inventat de criticul Eugen Lungu literaturii scrise de Gheorghe Erizanu. Cartea lui Valeriu Turea ar trece ca o îmbinare de album cu «postări», un cuvânt neutru din arsenalul comunicării în spațiul virtual. Supradimensionată de nostalgii și finețuri sufletești, de bucurie și dragoste de oameni, neutralitatea lexicală a fost devansată de vocația artistică. Valeriu Turea este scriitor și are ochi de artist-fotograf. În primăvara aceasta Vișinul baronului Münchhausen a explodat floral în literatură.” (Maria Șleahtițchi)
