Vorbitor în numele morților (seria Jocul lui Ender, partea a II-a)

Al II-lea roman din SAGA LUI ENDER

Câștigător al premiilor HUGO, NEBULA & LOCUS

Au trecut trei milenii de la ultimul său joc, dar Ender, veșnic rătăcitor printre stele, a rămas tânăr, fiindcă a călătorit cu viteza luminii. În schimb, gloria i s-a transformat în anatemă, căci este considerat vinovat de distrugerea singurei specii de ființe gânditoare pe care umanitatea a întâlnit-o vreodată.

De aceea, când a fost descoperită planeta Lusitania și oamenii au aflat despre tânăra civilizație adăpostită de pădurile sale, Consiliul Stelar a înțeles că i se oferă șansa de a repara uriașa greșeală din trecut. Din păcate, neînțelegerile dintre coloniști și băștinași s-au tot înmulțit, așa că a fost chemat Ender, acum Andrew Wiggin, pentru a vorbi în numele morților.

Căci doar cei plecați dintre cei vii mai pot schimba atât destinul Lusitaniei, cât și pe acela al întregii galaxii.

„Un roman captivant, plin de surprize formidabile!“
The New York Times Book Review

„O poveste fascinantă scrisă cu multă compasiune și o profundă înțelegere a alterității.“
Library Journal

„Din jumătate de trilion de ființe umane de pe cele O Sută de Lumi, doar una singură simți moartea lui João Figueira Alvarez, numit și Pipo, ca pe o mare schimbare în desfășurarea propriei vieți. Andrew Wiggin era Vorbitor în Numele Morților în orașul universitar Reykjavik [...]. Venise primăvara, așa că zăpada bătea în retragere, iar ierburile și florile delicate se înălțau spre soarele sclipitor pentru a căpăta tărie. Andrew se afla pe coama unui deal însorit, înconjurat de vreo zece-doisprezece studenți care învățau deja despre istoria colonizării interstelare. Pe jumătate absorbit de alte gânduri, Andrew îi asculta pe tineri cum dezbăteau cuprinși de înflăcărare dacă victoria deplină a oamenilor în războaiele cu gândacii fusese un preludiu necesar expansiunii umane sau nu. Astfel de dispute degenerau întotdeauna pe negândite în defăimarea monstrului uman Ender, «Săvârșitorul Xenocidului», pe vremea aceea comandant al flotei interplanetare care comisese Xenocidul Gândacilor. Andrew se simți îndemnat să-și lase mintea să mai rătăcească; nu putea spune că subiectul îl plictisea, dar prefera ca el să nu-i acapareze întreaga atenție.“

Orson Scott Card s-a născut la 24 august 1951, în orășelul american Richland, fiind descendent al primilor mormoni americani. Și-a început cariera literară ca poet, apoi a fost atras și de dramaturgie. Două dintre romanele sale science-fiction, Jocul lui Ender și continuarea sa, Vorbitor în Numele Morților, au primit premiile Hugo și Nebula, Card devenind astfel singurul scriitor care a câștigat cele mai importante premii SF în doi ani consecutivi. Seria JOCUL LUI ENDER este aceea care i-a adus notorietatea: Jocul lui Ender (1985; Armada, 2021; roman premiat cu Nebula, Hugo și SF Chronicle Award și ecranizat în 2013); Vorbitor în Numele Morților (1986; Armada, 2022; premiat cu Nebula, Hugo și Locus), Xenocid (1991; Nemira, 1995, nominalizat la Hugo), Copiii minții (1996; Nemira, 2006), A War of Gifts: An Ender Story (2007), Ender in Exile (2008). Ea a fost completată de SAGA UMBRELOR: Umbra lui Ender (1999; Nemira, 2014; nominalizat la Locus), Umbra Hegemonului (2001; Nemira, 2007, nominalizat la Locus), Umbra marionetelor (2002; Nemira, 2007), Umbra uriașului (2005; Nemira, 2007), Shadows in Flight (2012, finalist Goodreads Choice Award), The Last Shadow (2021). În același univers se petrec și aventurile seriei FORMIC WARS, scrisă în colaborare cu Aaron Johnston, iar Card a confirmat că dorește să scrie și o serie Young Adult, FLEET SCHOOL, din care a publicat primul volum, Children of the Fleet (2017).