Zilele de sticla

În Romagna interbelică, plouă peste podgorii și fetele se nasc cu nume scurte, cât să încapă pe piatra de mormânt. Este o lume de o frumusețe brutală, cu războiul și dominația masculină, în care femeile poartă propriile lupte pentru dreptate.

Aici trăiesc Redenta, soția tăcută a unui comandant fascist, și Iris, partizana din munți și amanta aceluiași bărbat, ajunsă în casa Redentei cu o misiune secretă. Între ele se află Vetro, monstru și om, soț și amant. Două femei, două Italii și o epocă care le va apropia una de cealaltă.

Este naivă, dar privirea ei piezișă observă lucruri pe care ceilalți le ignoră. Este vulnerabilă, dar rezistă ferocității vremii sale. Este un personaj literar magnific. Vocea Redentei va dăinui mult timp după ce veți fi parcurs ultima pagină.

Redenta s-a născut la Castrocaro în ziua asasinării lui Matteotti. În sat se zvonește că ar fi blestemată cu ghinion și că nu va apuca nici măcar sărbătoarea Sfântului Rocco. Și totuși, în prag de sărbătoare, ea este încă în viață, în timp ce Matteotti este mort. Așa începe cu adevărat fascismul – și, odată cu el, povestea Redentei, a familiei și a semenilor săi. Este o lume a violenței radicale – Ventennio (cei douăzeci de ani de fascism), războiul, dominația masculină – și totuși, una plină de nădejde.

Chiar și atunci când Bruno, iubitul din copilărie al Redentei, care îi promisese că o să o ia de nevastă în ciuda „piciorului ei strâmbat” de poliomielită, dispare fără motiv, ea nu încetează să îl aștepte. Iar când demnitarul fascist Vetro o alege ca soție, sadismul pe care i-l impune nu reușește să stingă în ea instinctul de salvare a celorlalți, înainte de ea însăși. Viața Redentei se intersectează cu cea a lui Iris, partizană în banda legendarului comandant Diaz. Dar în ochiul de sticlă al lui Vetro, șchioapa și iscoada, mireasa și luptătoarea sunt, până la urmă, aceeași femeie, fracturată de același veac.

Intens și curajos, Zilele de sticlă este romanul fragilității umane și al speranței îndârjite în fața urgiei istoriei.