Cărți

Mirați de ce vedem sau de ce ni se întâmplă, ne întrebăm adesea pe ce lume trăim. Răspundem cu neliniști și nedumeriri, dar supunem prezentul unei analize critice din punctul nostru de vedere, inevitabil unul subiectiv. Credem că putem emite anumite adevăruri, bazate pe observațiile pe care le-am făcut. Rezultatul e o diagramă de atitudini, sentimente, idei – o sumă de simptome pe care le încadrăm într-o anumită diagnoză. Observațiile, mai mult sau mai puțin sistematice, se îndreaptă deopotrivă înspre înafară și înspre noi înșine, ca să constatăm cum reacționăm la ce ni se întâmplă. - Ion Simuț

Poetul de factura intelectuala Lucian Blaga aliaza in puternica sa personalitate o exceptionala capacitate de inventie metaforica, prezentand un nu mai putin remarcabil dar al constructiei poeziei. Imaginea ultima cu care ramanem este a unei lumi in care obiectele traiesc prin concretul lor material, dar, poate, cu si mai multa forta iese in prim-plan natura lor emblematica. Acestea par in acelasi timp noi si stravechi, reprezentandu-se pe ele insele, dar si un altceva ce le depaseste, aproximat in fata noastra intr-un ritual al rostirii, intr-o regie a miscarii, intr-o anume dispunere scenica. Dar nu libertatea jocului cu emblemele se impune, ci tocmai strictetea ordinii sale, severa disciplina a unei arhitecturi clasice... In evenimentele sale de extrema stilizare se lasa mereu intrevazuta figura pura a unei realitati spirituale paradigmatice, pe care o simtim inca foarte aproape de noi. - Ion Pop

Studiile si cercetarile istoriografice ale lui T.M. Islamov si T.A. Pokivailova despre atitudinea Moscovei si a Cancelariilor altor Mari Puteri fata de Transilvania in secolul al XX-lea au fost cunoscute de catre istoricii romani ai epocii contemporane prin cateva fragmente incluse in unele publicatii de specialitate. Ii datoram Profesorului Universitatii clujene Onufrie Vinteler, bun cunoscator al istoriei aceluiasi subiect si al limbii ruse, aceasta editie in limba romana a lucrarii celor doi istorici mentionati si, in felul acesta, posibilitatea ca modul de abordare, de catre istoriografia rusa a zilelor noastre, a unei teme sensibile de istorie romaneasca sa fie cunoscut si de publicul larg din Romania. Documentata in arhivele istorice rusesti si corelata cercetarilor istoriografice internationale, cartea aduce clarificari importante si interpretari interesante ale implicarii Moscovei in proiectia unei asa-numite "probleme transilvane" in desfasurarea unor episoade ale istoriei central-est europene si europene din ultimul veac. Cititorul de astazi al acestei lucrari poate intelege mai bine cum a fost creata si utilizata "chestiunea Transilvaniei" in elaborarea unor politici regionale de catre Rusia/URSS, dar si de alte Mari Puteri. Cunoasterea obiectivelor si mecanismelor prin care acei actori internationali s-au raportat la Transilvania si Romania, dar si la alte state din zona noastra, ne poate oferi lectii clare daca avem curajul sa ne gandim cu seriozitate la viitor. - Vasile Puscas

Citind povestirile lui Marian Ilea nu poti sa nu te duci cu gandul la relatarile unor Elisabeta Rizea sau Anita Nandris-Cudla. Nu poti sa nu iti amintesti de volume ca Povestirile mamei batrine de Radu Tuculescu. Cat despre fantasticul lui Marian Ilea, este unul inrudit, as spune, cu cel din povestirile lui Carson McCullers (si aici ma refer in special la Balada tristei cafenele), asta ca sa depasesc granitele literaturii romane. Marian Ilea este un autor complex, un cronicar nu numai al unor vremuri trecute, ci si al prezentului, preocupat de impactul noului asupra unei lumi bine ancorate in traditii vechi, puternice. Se poate spune ca prin spiritul lor mitteleuropean, povestirile lui Marian Ilea aduc un cu totul alt aer in literatura romana contemporana. - Raul Popescu

Cu o prefață semnată de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Pe copertă: Gustav Klimt, Copacul vieții, 1905

Colecţia Noua Spiritualitate este coordonată de Dumitru Constantin-Dulcan.

Cartea scrisă de Eleodor Gh. Bistriceanu este o adevărată enciclopedie care ne vorbește, pe baza experimentelor științifice, despre universul cognitiv, nebănuit de interesant, al lumii fără grai articulat. Ea este rezultatul unui lung travaliu intelectual efectuat cu o remarcabilă cultură și cu inteligență, cu o afecțiune și o devoțiune de o rară noblețe pentru toate ființele cu care coabităm pe această planetă. Scriind această carte, intenția autorului este aceea de a stabili o relație de respect între noi și animale, de a înțelege o parte din misterul lor, care, indiscutabil, este și al nostru. Neînțelegerea rostului lor a avut consecințe iremediabile, prin dispariția multor specii de animale. Dacă nu vom ține seama de aceste avertismente, ultima specie care va dispărea, spun toți comentatorii acestui fenomen, va fi cea umană. Citiți cu răbdare această carte minunată, care vă va marca și vă va transforma profund. (Dumitru Constantin-Dulcan)

Cu o prefață semnată de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Pe copertă: funcția de undă a unei particule cuantice aflată în mișcare (online.stanford.edu) 

Colecţia Noua Spiritualitate este coordonată de Dumitru Constantin-Dulcan.

Mihaela Gheorghiu publică o carte de avangardă, nescrisă încă în literatura noastră științifică. O lucrare originală, rod al unor preocupări care au solicitat un mare travaliu și o informare amplă, extinsă inter- și transdisciplinar. Corelațiile structurale și funcționale dintre om și Univers, înscrierea lor în contextul etic al tradițiilor noastre spirituale conferă, de asemenea, un apreciabil merit acestei lucrări. Cartea Mihaelei Gheorghiu se înscrie sub zodia fizicii cuantice care, cu sau fără voia noastră, ne trimite prin forța experimentului științific la acceptarea unei noi cosmologii, la o nouă înțelegere a conceptelor de transcendență și spiritualitate. (Dumitru Constantin-Dulcan)

Ediția a doua, revăzută
Pe copertă: Bartolo di Fredi, Adorația Magilor (circa 1380)

Adrian Popescu este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), unde reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit. (Raluca Dună)

* * *

În Cortegiul magilor e reluat motivul poemului ce deschide volumul Călătoria continuă: drumul celor trei magi spre Betleem. Narațiunea are candoare și pitoresc necontrafăcut. (Dinu Flămând)

* * *

O fermecătoare poveste de Crăciun, care ar putea face înconjurul planetei dacă ar fi tradusă cu artă în limbi de circulație, este Cortegiul magilor (1996). Autorul istorisește călătoria întreprinsă de „cei trei magi”, Balthazar, Melchior și Gaspar, la Ierusalim și apoi la Betleem, în scopul de a se închina nou-născutului Isus... Faptele sunt relatate la persoana întâi din perspectiva servitorului lui Balthazar. (Alex. Ștefănescu)

Î.P.S. Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost o personalitate multilaterală, care a lăsat urme adânci și nepieritoare în toate domeniile sale de activitate. Puține persoane, încă din tinerețe, încearcă cele mai diferite sfere de preocupări. Printre acestea se numără și eruditul Valeriu Anania. După ce, în anul 1943, își ia bacalaureatul, devine student la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Opera sa literară, în proză sau poezie, este apreciată și în prezent. Un efort titanic de informare și de scriere i-au cerut diortosirea și adnotarea Sfintei Scripturi, o „muncă de ocnaș” care a durat un deceniu. Tocmai în acea perioadă, contactele noastre au fost cele mai frecvente și mai prolifice. Sincer spun că orice cuvânt pronunțat de Preasfinția Sa îl savuram, mă delecta. Mereu mă gândesc: oare de ce oameni de seamă trebuie să sufere atât? (Onufrie Vințeler)

ANTONI CLAPÉS I FLAQUÉ (Sabadell, 1948) scrie poezie și texte despre poezie din 1964. Își consideră propria operă ca un lung poem, ca o meditație asupra ființei și a devenirii, cu un interes clar asupra aspectelor legate de scris, limbaj, timp, memorie, tăcere și, în mod special, lumină, atât ca și concept fizic, cât și metafizic. Traduce poezie din franceză și din italiană. Ies în evidență traducerile sale din Philippe Jaccottet și Paul Valéry. Din 1989, conduce unul dintre cele mai importante proiecte editoriale din Catalonia, Cafè Central. A publicat peste douăzeci de cărți și numeroase texte în ediții de artă, prefețe, plachete și antologii. Opera sa s-a aflat întotdeauna într-o strânsă colaborare cu artiști plastici precum Benet Rossell, Alícia Casadesús sau Pilar Abad. Câteva dintre ultimele cărți publicate sunt in nuce (2000), Alta Provença / Haute Provence (2005), La llum i el no-res / Lumina și nimicul (2009), Pluja / Ploaie (2015) și Arbre que s’allunyà / Copac ce s-a îndepărtat (2017). Clars, aquest matí, són els teus records / Limpezi, în dimineața aceasta, îți sunt amintirile (2020) este o antologie care recuperează șase din cele mai emblematice cărți ale sale.

ANTONI CLAPÉS I FLAQUÉ (Sabadell, 1948) scrie poezie și texte despre poezie din 1964. Își consideră propria operă ca un lung poem, ca o meditație asupra ființei și a devenirii, cu un interes clar asupra aspectelor legate de scris, limbaj, timp, memorie, tăcere și, în mod special, lumină, atât ca și concept fizic, cât și metafizic. Traduce poezie din franceză și din italiană. Ies în evidență traducerile sale din Philippe Jaccottet și Paul Valéry. Din 1989, conduce unul dintre cele mai importante proiecte editoriale din Catalonia, Cafè Central. A publicat peste douăzeci de cărți și numeroase texte în ediții de artă, prefețe, plachete și antologii. Opera sa s-a aflat întotdeauna într-o strânsă colaborare cu artiști plastici precum Benet Rossell, Alícia Casadesús sau Pilar Abad. Câteva dintre ultimele cărți publicate sunt in nuce (2000), Alta Provença / Haute Provence (2005), La llum i el no-res / Lumina și nimicul (2009), Pluja / Ploaie (2015) și Arbre que s’allunyà / Copac ce s-a îndepărtat (2017). Clars, aquest matí, són els teus records / Limpezi, în dimineața aceasta, îți sunt amintirile (2020) este o antologie care recuperează șase din cele mai emblematice cărți ale sale.

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Ennio Morricone

S-a născut la Roma în 1928. Este absolvent al conservatorului din orașul natal și diplomat în trompetă și compoziție. A excelat în toate formele de expresie muzicală, de la aranjamente în sectorul discografic, la compoziții pentru teatru, radio, televiziune și film. A compus mai mult de patru sute cincizeci de coloane sonore și mai mult de o sută de lucrări de musica assoluta. În anul 2007 i s-a decernat premiul Oscar pentru întreaga carieră, iar în 2016, premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală, la filmul The Hateful Eight, al lui Quentin Tarantino. S-a despărțit de noi la 6 iulie 2020.

* * *

Giuseppe Tornatore

S-a născut la Bagheria (Palermo) în 1956. Debutul în cinema are loc în anul 1986, cu filmul Il Camorrista (Mafiotul). Cunoaște consacrarea in­ternațională cu filmul Nuovo Cinema Paradiso, la care, pe lângă regie, sem­nează și scenariul. Filmului i s-a decernat premiul Oscar (1990), la sec­țiunea Cel mai bun film străin. Alte filme de succes au urmat: Una pura formalità (1994), La leggenda del pianista sull’oceano (1998), Malèna (2000), La sconosciuta (2006), Baarìa (2009), La migliore offerta (2013) și La corrispondenza (2016).

ION POP (n. 1 iulie 1941, Mireșu Mare, jud. Maramureș). A fost profesor la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1964-2007). A condus, ca redactor-șef și director, revista studențească de cultură „Echinox” (1969-1983). A lucrat ca asistent asociat la Universitatea Sorbonne Nouvelle Paris 3 (1973-1976), iar între anii 1990-1993 a activat ca director al Centrului Cultural Român din capitala Franței. La 26 noiembrie 2015 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1973, 1979, 1985, 2001. Premiul Academiei Române (1985). Premiul Național al Uniunii Scriitorilor din România (2012).
POEZIE: Propuneri pentru o fântână (1966), Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele și uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descoperirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă (2003), Litere și albine (2010), În fața mării (2011), Casa scărilor (2015), Lista de așteptare (2019).
CRITICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ: Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generații (1973), Nichita Stănescu – spațiul și măștile poeziei (1980), Lucian Blaga. Universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993), Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001), Viață și texte (2001), Lucian Blaga în 10 poeme (2004), Introducere în avangarda literară românească (2007), „Echinox”. Vocile poeziei (2008), Din avangardă spre ariergardă (2010), Scara din bibliotecă (2013), Poezia românească neomodernistă (2018), Cărți la alegere, I. Poeți și poezie (2020), Existența rituală. Despre poezia lui Ioan Alexandru (2020).
PUBLICISTICĂ: Ore franceze (I, 1979; II, 2002); Interviuri. Între biografie și bibliografie (2011); Dezordinea de zi (2012).
CORESPONDENȚĂ: Ore, zile, ani de prietenie. Corespondență Ion Pop-Mircea Zaciu. 1964-2000 (2020).
A coordonat Dicționarul analitic de opere literare românești (4 vol. 1998-2003, ed. definitivă 2007). A realizat antologia Poeții revistei „Echinox” (2004), o antologie a avangardei literare românești, La réhabilitation du rêve (Paris-București, 2006), și antologia Avangarda românească (2015). Coordonator al revistei Caietele avangardei, editată de Muzeul Național al Literaturii Române din București.
TRADUCERI din Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Paul Ricœur, Benjamin Fondane, Paul Morand.

VIRGIL MIHAIU s-a născut în 28 iunie 1951 la Cluj. În 1974 absolvă secția engleză-germană/facultativ spaniolă-portugheză la Facultatea de Litere a Universității Clujene. În perioada 1971-1983 este membru al redacției revistei de cultură Echinox. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1981. Între 1983-1994 este redactor pentru România al revistei Jazz Forum, editată de Federația Internațională de Jazz la Varșovia. Din 1990 face parte din redacția publicației lunare Steaua, editată de U.S.R. În paralel, din 1992 e integrat în cadrul Academiei Naționale de Muzică G. Dima din Cluj. Din 1993 este membru de onoare al Asociației Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.). În 1994 fondează Jazzographics, primul grup de jazz-poetry româno-britanic, împreună cu muzicienii Alan Tomlinson, Harry Tavitian și Corneliu Stroe. În 1996 aderă la PEN-Club România. Fondează Cursul de Estetica Jazzului la Academia Națională de Muzică din Cluj-Napoca în 1997. Din același an este membru al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll și membru de onoare al Asociației Culturale Cehia-Romania din Praga. În 2001 devine primul est-european cooptat în redacția Down Beat, publicația-pivot a jazzului mondial editată la Chicago, și membru al Societății F. Scott Fitzgerald, New York. În 2002 își susține doctoratul (Magna cum laude) cu un studiu monografic despre F. Scott Fitzgerald din perspectivă interdisciplinară (conducător științific: prof. dr. Virgil Stanciu). În 2004 e cooptat în juriul ce acordă Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei. Din 2006 devine director cofondator al Institutului Cultural Român din Lisabona și ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia, funcții pe care le va exercita până în 2012. Din 2015 e cooptat ca profesor master în cadrul Centrului de cercetare a imaginarului Phantasma, al Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai și i se atribuie titlul de profesor universitar asociat la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima. Din 2015 este director al centrului cultural brazilian Casa do Brasil și al Bibliotecii de Studii Latino-Americane, ambele funcționând sub auspiciile Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

PAUL-EMANOIL BARBU este autorul unui număr important de lucrări științifice (ediții de documente, monografii, studii și articole) referitoare la o largă problematică a istoriei moderne și contemporane, abordând atât teme de interes regional, mai ales cu privire la Oltenia, cât și de interes național (revoluția de la 1848, mișcările sociale și politice postrevoluționare, războiul de independență, agricultura și alte ramuri ale economiei românești). De asemenea, a avut în atenție viața și activitatea unor oameni politici și de cultură, precum și fenomenul haiduciei la români. Cea mai rodnică activitate în domeniul cercetării științifice a fost aceea de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor” Craiova, unde, de la simplu cercetător, a ajuns la gradul de cercetător principal I.

Studiile și articolele au fost tipărite în periodice apărute la Editura Academiei Române, precum Revista de istorie (devenită Revista istorică), Arhivele Olteniei. Serie Nouă, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane ,,C.S. Nicolăescu-Plopșor” Craiova, cărora li se adaugă și alte publicații de specialitate (Revista Arhivelor, Muzeul Național, Analele Universității din Craiova etc.).
Printre cărțile publicate pot fi amintite: Din istoria cooperației de consum și de credit din România, vol. I (1851-1918), Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1995; vol. II (1918-1945), București, Editura Universul, 2000; Agricultura României în perioada 1864-1918, Craiova, Editura Spirit Românesc, 1996 (coautor); Haiducul Iancu Jianu. Adevăr și legendă, București, Casa de Editură și Librărie ,,Nicolae Bălcescu”, 1998; ediția a II-a, revăzută și adăugită, Craiova, Editura Alma, 2010; Catagrafia județului Dolj din 1828, Craiova, Editura Universitaria, 2001 (coautor); Nică Barbu Locusteanu, Craiova, Fundația Scrisul Românesc, 2002; Acțiuni sociale și politice românești în anii 1853-1854, București, Editura Academiei, 2003; Ioan Maiorescu (1811-1864), Craiova, Editura Alma, 2003 (coautor); Revoluția de la 1848 în Oltenia, Craiova, Editura Alma, 2003; Ilie Constantinescu (1874-1960). Profesor. Cercetător. Colecționar, Craiova, Editura Alma, 2008; Ștefan Bujor între legendă și adevăr. Studiu și documente, Craiova, Editura Alma, 2011; Aspecte ale agriculturii României între anii 1921-1944, Craiova, Editura Alma, 2015; „Revoluția de la 1848 în Oltenia”, ediţia a II-a, revăzută și adăugită, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2020.

GELU VLAȘIN s-a născut în localitatea Telciu, județul Bistrița-Năsăud la data de 30 august 1966. A locuit în Madrid aproape 20 de ani (2001-2020). A debutat literar în România literară nr. 16/ 1999 cu o prezentare făcută de Nicolae Manolescu, iar debutul editorial a fost cu volumul Tratat la psihiatrie (versuri), Editura Vinea, București, 1999, prefață de Nicolae Manolescu, postfață de Paul Cernat, volum premiat de Asociația Scriitorilor din București la secțiunea Debut în 1999 și nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, 1999. Este membru al Asociației Scriitorilor din Spania (ACE Escritores), Uniunii Naționale a Scriitorilor din Spania (UNEE), PEN România, Uniunea Scriitorilor din România (USR), președinte al Asociației Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania (ASARS), director al Revistei Kryton din Madrid, director al Festivalului Internațional de Poezie Diverbium, președinte al Centrului European pentru Excelență Culturală. Grupaje de poezie i-au apărut în majoritatea revistelor literare din România, iar poemele sale au fost traduse și publicate în reviste din SUA, Canada, Spania, Germania, Franța, Italia, Rusia, Maroc, Argentina, Mexic, Australia, Ungaria și Israel. Poemele lui au fost publicate în peste 30 de antologii de poezie apărute la nivel național și internațional și au fost analizate în nouă volume de critică literară. Cărțile sale au fost traduse până acum în limbile: franceză, spaniolă, engleză, germană, ita­liană și arabă. A reprezentat România la Festivalul Internațional de Poezie „Trenul Poeților” – Cuenca 2014, la Festivalul Interna­țional Guillena – Sevilla, 2015, la Festivalul Internațional „Voix Vives” – Toledo, 2015, Festivalul Internațional de Poezie Ubeda / Jaen, 2016, Festivalul Internațional de Poezie „Madrid – La Nueva Paris Literaria” – 2017, 2018, 2019, Festivalul Mondial de Poezie din Madrid – NO WAR – HUG PEACE, 2019, Festivalul Internațional EXILES, 2019, Festivalul Mondial de Poezie WPI, 2019, Festivalul Internațional Febrero Poetico 2018, 2019, Festivalul Mondial de Poezie / WFP – World Festival of Poetry, 2020, Festivalul Internațional de Poezie din Medellin (Columbia), 2020. În anul 2018 și 2019 a reprezentat România la Târgul de carte din Madrid / Retiro. În 2019 și 2020 a coordonat Festivalul Internațional de Poezie Diverbium din Madrid la care au participat poeți din peste 30 de țări.

DELIA BODEA JACOB s-a născut în 2 noiembrie 1952 la Mociu, județul Cluj.
A urmat cursurile Liceului de Muzică și pe cele ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. După absolvire, a făcut parte, timp de zece ani, din corpul Filarmonicii din Târgu-Mureș, ca violonistă, iar în paralel a fost profesoară de vioară la Liceul de Artă din același oraș. În anul 1985, după căsătorie, a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Haifa. Și-a continuat cariera muzicală în Orchestra Simfonică din Haifa, dar s-a dedicat în special învățământului, ca profesoară și șefă de catedră la Conservatorul de Muzică din Tel Aviv.
Scrie de la vârsta de nouă ani povești, povestiri, poezii, însă niciodată nu a încercat să publice nici măcar în revistele școlare. În Israel, la încurajarea lui Leon Volovici a participat la un concurs inițiat de Al. Mirodan în cadrul căruia a fost premiată și în a cărui revistă a publicat proză.

DELIA BODEA JACOB s-a născut în 2 noiembrie 1952 la Mociu, județul Cluj.
A urmat cursurile Liceului de Muzică și pe cele ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. După absolvire, a făcut parte, timp de zece ani, din corpul Filarmonicii din Târgu-Mureș, ca violonistă, iar în paralel a fost profesoară de vioară la Liceul de Artă din același oraș. În anul 1985, după căsătorie, a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Haifa. Și-a continuat cariera muzicală în Orchestra Simfonică din Haifa, dar s-a dedicat în special învățământului, ca profesoară și șefă de catedră la Conservatorul de Muzică din Tel Aviv.
Scrie de la vârsta de nouă ani povești, povestiri, poezii, însă niciodată nu a încercat să publice nici măcar în revistele școlare. În Israel, la încurajarea lui Leon Volovici a participat la un concurs inițiat de Al. Mirodan în cadrul căruia a fost premiată și în a cărui revistă a publicat proză.

CONSTANTIN CUBLEȘAN (n. 16 mai 1939) este critic și istoric literar, prof. univ. dr. la Universitatea „1 Decembrie 1918” (Universitate de Stat), Alba Iulia.
VOLUME DE CRITICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ: Miniaturi critice (1968); Teatrul. Istorie și actualitate (1978); Opera literară a lui Delavrancea (1982); Teatrul, între civic și etic (1983); Opera literară a lui Ion Lăncrănjan (1993); Eminescu în conștiința critică (1994); Ioan Slavici comentat de… (1994); Eminescu în perspectivă critică (1997); „Luceafărul” și alte comentarii eminesciene (1998); Opera literară a lui Pavel Dan (1999); Caragiale în conștiința critică (1999); Eminescu în orizontul criticii (2000); Romancierul Rebreanu (2001); „Moara cu noroc” de Ioan Slavici (2001); Eminescu în oglinzile criticii (2001); Antologia basmului cult românesc (2002); Caligrafii „Caligrafului” (Foiletoane critice, 2002); Dicționarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale (coordonator, 2002); Eminescu în reprezentări critice (2003); Clasici și moderni (studii critice, 2003), N. Filimon. Micromonografie (2003); Romulus Cojocaru, poetul (2004); Dicționarul personajelor din teatrul lui Lucian Blaga (coordonator, 2005); De la tradiție la postmodernism (2005); Eminescu în privirile criticii (2005); Efigii pe Nisipul vremii (2005); M. Eminescu. Ciclul schillerian (2006); Mihail Sebastian. Teatrul. Dicționar de personaje (coordonator, 2007); Serile cu Bartolomeu (2007); Din Mansarda lui Cioran (2007); Pavel Dan. Prozatorul Câmpiei Transilvane (2007); Pasiunea lecturii (2008); Eminescu în comentarii critice (2008); Conferințe literare (2009); Lucian Blaga, dramaturgul (2010); În jurul începuturilor romanului românesc (2010); Eminescologi clujeni (2011); Escale în croazieră: Constantin Virgil Gheorghiu (2011); Curente, mișcări, grupări literare și artistice în sec. XX (2012); Dicționarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale (coordonator, 2012); Nuvelistul Rebreanu (2012); Lecturi confortabile (2012); Liviu Rebreanu. Zece ipostaze ale romanului (2013); Opera literară a lui Nicolae Filimon (2013); Lectura – profesiune și delectare (2013); Urmuz în conștiința criticii (2014); Mihail Sadoveanu. Actualitatea în rezonanță istorică (2014); Eminescu în exegeze critice (2015); Dumitru Radu Popescu în labirintul mitologiei contemporane (2015); Ion Druță: conștiință a istoriei basarabene (Chișinău, 2015); Poezia, mereu poezia (2016); Constantin Virgil Gheorghiu. Aventura unei vieți literare (2016); Poezia de toate zilele (2017); Eminescu în reflexii critice (2017); Augustin Buzura. Prozatorul sondărilor abisale (2018); Mihai Eminescu. Lecturi analitice (2018); Poezia de zi și noapte (2019); Memoriile memorabililor (2019); Candele de veghe (2019); Poeții „Stelei” 70 (2019); Valeriu Anania. Dramaturgul (2020); Poezia în lumini și umbre (2020); D.R. Popescu. Teatrul politic (2020); Poezia de azi pe mâine (2021); Bartolomeu Valeriu Anania. Cărturarul (2021); Ion Creangă, clasic al artei naive (2021).

HORIA BĂDESCU (n. 24 februarie 1943 la Aref pe Argeș) este poet, prozator și eseist, doctor în litere, jurnalist și diplomat; laureat al mai multor premii ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor și al câtorva importante festivaluri internaționale, al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1991) și al Premiului European de poezie francofonă „Léopold Sédar Senghor” (2004); membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru al Maison Internationale de la Poésie de Bruxelles și al CIRET, membru de onoare al Academiei Francofone și al Uniunii Poeților Francofoni. A publicat peste treizeci de volume de poezie, eseuri și romane, apărute în România, Franța, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Membru fondator al grupării Echinox și al Societății Culturale și Festivalului Internațional „Lucian Blaga”. Comandor al Ordinului național român Meritul Cultural și cavaler al Ordinului național francez Les Palmes académiques. Printre cele mai recente volume: O noapte cât o mie de nopți (roman, Limes, Cluj-Napoca, 2011), Cărțile viețuirii (poeme, Eikon, 2013), Roulette russe  (poeme, Ed. L’Herbe qui tremble, 2015), Zborul gâștei sălbatice (roman, ed. a II-a – Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015), Le poème va pieds nus (poeme, Ed. l’Arbre à paroles, 2016), Decameronice (poeme, Școala Ardeleană, 2017), Doar din pământul patriei (eseuri, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018), Joia patimilor (roman, ed. a IV-a, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018), Căderea din Rai (memorialistică, Școala Ardeleană, 2020), Poduri și vămi (memorialistică, Școala Ardeleană, 2020), O sută și una de poezii (poezie, Editura Academiei Române, 2020).

VALERIAN SAVA este critic și istoric de film. A fost, din 1957, redactor-șef al revistei Film, desființată în 1958 din motive politice, redactor fondator, sub direcția lui Victor Iliu, în 1963, al revistei Cinema, secretar al Secției de critică și coorganizator al Clubului criticii din cadrul Asociației Cineaştilor din România, sub președinția lui Ion Popescu Gopo (anii ’70-’80), secretar general de redacție și redactor al paginilor de artă al revistei Literatorul, cu Marin Sorescu redactor-șef, în anii ’90, cadru didactic asociat, titular al cursului Critică și presă cinematografică la Facultatea de Film a Academiei de Teatru și Film – Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în aceiași ani. Este titularul paginii Mono-dialoguri filmo-critice postate din 2018 pe Facebook de firma Rova Film, patronată de Marian Crișan. Distins de Asociația Cineaștilor din România cu Premiul pentru critică în 1978.
A publicat volumele: Istoria critică a filmului românesc contemporan, cu o Retrospectivă de la începuturi. 1. Obsedantul deceniu (Editura Meridiane, 1999), O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și refondarea cinemaului românesc (Vol. 1, 2, 3, Editura Paralela 45 – 2011, 2012, 2013) și Post/neoistoria filmului românesc (și nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.). Vol. 1 (Editura Școala Ardeleană, 2021).

Deși a știut dintotdeauna să captiveze o audiență cu darul povestirilor sale, CONSTANTIN CICEOVAN a așteptat un timp îndelungat să scrie această carte. Amintirile copilăriei, fascinația vremurilor apuse, frânturi adunate din viețile celor din jur – toate s-au îmbinat într-un roman nostalgic pătruns de istorie, folclor și fantezie. Autorul s-a născut și a crescut în Cluj, este absolvent al Liceului „George Barițiu” din Cluj-Napoca și al Institutului de Medicină și Farmacie din același oraș. În prezent trăiește la Chicago împreună cu soția lui.

Deși a știut dintotdeauna să captiveze o audiență cu darul povestirilor sale, CONSTANTIN CICEOVAN a așteptat un timp îndelungat să scrie această carte. Amintirile copilăriei, fascinația vremurilor apuse, frânturi adunate din viețile celor din jur – toate s-au îmbinat într-un roman nostalgic pătruns de istorie, folclor și fantezie. Autorul s-a născut și a crescut în Cluj, este absolvent al Liceului „George Barițiu” din Cluj-Napoca și al Institutului de Medicină și Farmacie din același oraș. În prezent trăiește la Chicago împreună cu soția lui.