Cărți

În bucătăria profesorului Robert L. Wolke, doctor în chimie, ingredientele şi ustensilele sunt de fapt aparatură de laborator. Omul de ştiinţă pasionat, desigur, de principiile chimice care stau la baza gătitului – dar şi de preparatele rezultate – le explică într-un limbaj accesibil, condimentat cu glume, având grijă să dezoseze sfaturile sau metodele băbeşti şi să înlăture glazura de mister de pe etichetele şi instrucţiunile de folosire cu care ne confruntăm zilnic.

Julius Evola - format sub influenta lui Nietzsche, Michelstaedter si Weininger; legaturi cu futurismul lui Marinetti, grupul „papinian“ Lacerba si dadaismul lui Tzara. Pictor, teoretician al artei (Arte astratta, 1920).

Era nevoie, după un lung şir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze şi iacobinismul, şi îngăduinţa faţă de cei care, în numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte şi de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.

„Unul dintre cele mai perene portrete ale relaţiei mamă-fiică apărute de-a lungul anilor, o carte de aşezat în raftul scrierilor memorialistice clasice, în rând cu The Liars' Club şi Angela's Ashes... O carte reprezentând, fapt remarcabil, atât actul de reamintire lipsit de sentimentalism al unui reporter, cât şi un mesaj de iubire la adresa unei persoane imposibile şi fascinante.“ (Michiko Kakutani, The New York Times)

Hălăduind prin Paris sau prin Franţa profundă, Michael Sadler se pregăteşte să contrazică prejudecata după care britanicii privesc dragostea ca pe o distragere a atenţiei de la fotbal, bere şi plăcinta cu rinichi.

„Curios lucru cum rămân de la scriitori portretele de neuitat ale personajelor lor, pe când propria persoană se retrage în cea mai inconfortabilă dintre umbre: uitarea. Este parcă anume cazul Sarmizei Cretzianu, autoare a numai două volume de povestiri, izvoditoare de chipuri şi întâmplări din trecute vremuri şi dintr-o zonă geografică până la dânsa necercetată în literatura noastră: valea Motrului. Creatoare a unei lumi care o situează în sfera amintirilor lui Ion Ghica şi a fantasmelor lui Mateiu I. Caragiale, dar într-o proprie şi originală viziune, romanţioasă pe cât, iată, de realistă, Sarmiza Cretzianu a putut da măsura talentului ei chiar în vremi care tocmai nimiceau clasa socială din care făcea parte.“ (Barbu CIOCULESCU)

„Să foloseşti cronica pentru a-i critica pe cei mari, a îndrepta strâmbătăţile, a cutremura guvernele, a-i face pe îngâmfaţi să-şi coboare nasul! Dar să subliniezi din când în când faptul că trăim într-o lume nespus de frumoasă, uimitor de plină de oameni fascinanţi, de întâmplări care îţi încălzesc inima, de râsete, şi că Dumnezeu este în ceruri.“ (Paul JOHNSON)

EUGÈNE IONESCO (1909-1994) s-a născut la Slatina, şi-a petrecut copilăria în Franţa, pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale şi universitare. Debutează cu poezii în revista Bilete de papagal.

„Mario Vargas Llosa, un maestru al ficţiunii, scrie despre Juan Carlos Onetti, un împătimit al visării. Cartea de faţă arată drumul către ficţiune şi demonstrează încă o dată ca o ficţiune bine scrisă întemeiază o lume, apoi ajunge să consacre o realitate.“ (Marin MĂLAICU-HONDRARI)

''Când i-am citit primele scrieri dedicate filmului, acum 15 ani, am înţeles că Andrei Gorzo este cel mai talentat dintre noi. Acum pot spune, fără ezitare, că e şi cel mai bun.“ (Dana DUMA)

„Excrescenţă a corectitudinii politice – o strategie devastatoare pentru tot ce înseamnă adevăr şi formare spirituală a tinerelor generaţii –, corectitudinea istorică malformează şi otrăveşte trecutul în numele unui viitor care, în esenţă, cultivă reverii menşevice, menite să umple golul falimentar al bolşevismului. Povestea celor înhămaţi la carul ideologiei marxizant-maoisto-castriste, invariabil antiamericane, o respune şi mai răspicat Jean Sévillia în Terorismul intelectual.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

O carte despre realităţile deconcertante din România de azi; despre amintirea unei alte Românii, păstrată în revelatoarele memorii ale bunicii sale, Elena Brătianu, născută Sturdza, transcrise de nepoată cu înfiorare; despre statura impunătoare a bunicului ei, istoricul şi omul politic Gheorghe Brătianu.

GEORGES SOREL s- a născut la Cherbourg în 1847. A făcut studii de inginerie la Paris, dar a fost mereu preocupat de filozofie şi sociologie. În 1893, la un an după ce a demisionat din postul de inginer-şef deţinut la Perpignan, şi-a afirmat adeziunea la socialism şi marxism.

Volumul Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc îl continuă pe cel intitulat Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică.

Aceasta poate reda viaţa – după cum afirma Walter Benjamin – acelor semnificaţii latente ale originalului care ies la lumină doar prin contactul cu potenţialul semantic al unei alte limbi, astfel încât întâlnirea textului original cu noua limbă ajunge să fie chiar una dintre forţele vitale ce garantează «supravieţuirea» marilor opere clasice în cultura tuturor timpurilor.“ (Mira MOCAN)

În marea tradiţie a filozofiei, Noica refuză orice lamentaţie asupra soartei culturii europene. El află un sens pentru toate avatarurile suferite de ea timp de mai bine de două milenii – acela, tocmai, de a fi ştiut să integreze toate experienţele şi, mai ales, de a fi ştiut să propună un model care a sfârşit prin a se impune lumii întregi.

Descrierea fenomenologică pe care o face acestui model sfârşeşte printr-un racursiu al istoriei continentului nostru, în care fiecare epocă e aşezată sub semnul unei categorii gramaticale.

Totul va fi bine! Manualul optimistului desăvârşit, este o lectură obligatorie pentru oricine s-a întrebat vreodată care-i sensul existenţei sale, dar a fost prea ocupat pentru a-l descoperi.

"Prin formaţia şi activitatea sa, Huizinga apare în cultura secolului al XX-lea ca un descendent al lui Jacob Burckhardt. El înfăptuieşte, ca şi acesta, o foarte savantă, dar totodată lipsită de pedanterie sinteză între istoria cultural-politică şi aceea artistică a Occidentului -- de unde şi altitudinea discursului său, care atinge adesea sfera celor mai cuprinzătoare vorbiri despre cultura şi spiritualitatea europeană." (Gabriel Liiceanu)

MICHEL ONFRAY (n. 1959), filozof şi eseist francez, profesor de filozofie, autor a peste cincizeci de volume, traduse în douăzeci şi cinci de ţări. Între 1983 şi 2002 a predat filozofia la un liceu catolic din Caen (Normandia).

"Uitaţi-vă la mine. Pare că sunt un tip vesel, care râde foarte mult. Poate că toată viaţa a trebuit să îngrop ceva, ceva pe care acum, în mod impudic, ajung să-l scot - şi nu ştiu de ce o fac -, într-o conversaţie, la lumină." (Mircea Ivănescu)

Anne Tardy, o fostă insomniacă şi adeptă a metodelor naturale de luptă împotriva acestei adevărate maladii numită insomnie, le împărtăşeşte cititorilor din experienţa sa de o viaţă şi le propune exerciţii simple şi rapide de asigurare a unui somn de calitate.

Alegând lozinca insurgenţilor Sorbonei din mai 1968 drept titlu al romanului său, Milan Kundera aşază destinul unei intregi generaţii sub semnul eşecului. Eroul său nu este însă este un tânăr al acelor locuri şi vremi, ci unul care-şi trăieşte dureroasa maturizare în epoca instaurării regimului comunist în Cehoslovacia.

Este inutil să te proiectezi într-un trecut idilic şi exemplar şi să dai astfel un chip ideal prezentului. Luate filă cu filă, condicile ecleziastice din Ţara Românească a secolului al XVIII-lea scot la iveală oameni şi fapte care seamănă uimitor cu românii şi isprăvile lor de astăzi în pricini de iubire, sexualitate (uneori deviantă), cuplu, căsătorie şi divorţ.

În tradiţia arabă, porumbiţa apare ca simbol al iubirii, iar colierul ca simbol al măiestriei stilistice, elocvenţa fiind deseori comparată cu un şirag de mărgăritare; colierul împodobeşte porumbiţa aşa cum Ibn Hazm a urmărit „meşteşugirea modului de a înţelege iubirea“. (...) Cartea, scrisă la tinereţe, are o prospeţime care îl înfăţişează pe autor cu toate virtuţile şi defectele unui om obişnuit, care nu ocoleşte – sau n-a ocolit o vreme – bucuriile şi încercările lumii („Împrospătaţi-vă sufletele cu câte ceva din cele trecătoare, ca să vă fie de ajutor întru desluşirea adevărului“).

„Personalitatea, aşa cum o înţelegem astăzi, este o invenţie shakespeariană, şi e nu doar cea mai mare dovadă de originalitate a lui Shakespeare, ci şi adevărata explicaţie a omniprezenţei lui.“ (Harold BLOOM)

FRANÇOIS FURET (1927-1997) – istoric, specialist îndeosebi în perioada modernă şi în Revoluţia Franceză - a fost profesor la École des Hautes Études en Sciences Sociales şi la University of Chicago.

„Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi.'' (Constantin NOICA)

Ideea ca universul e guvernat de numere a fascinat, incepand cu Pitagora, pe matematicieni, fizicieni, filosofi sau teologi. Probabil insa ca nici un numar nu ilustreaza mai bine aceasta idee si nu a fost inconjurat de atata faima si mister ca numarul phi, cunoscut si sub numele de "Sectiunea de Aur".

Ideea ca universul e guvernat de numere a fascinat, incepand cu Pitagora, pe matematicieni, fizicieni, filosofi sau teologi. Probabil insa ca nici un numar nu ilustreaza mai bine aceasta idee si nu a fost inconjurat de atata faima si mister ca numarul phi, cunoscut si sub numele de "Sectiunea de Aur".

„Din datoria de a trăi şi a muri pentru adevărul nostru nu văd cum am putea deduce dreptul de a constrânge şi pe semenii noştri de a trăi şi de a muri pentru adevărul nostru. Şi din datoria de a ferici pe semenii noştri nu se vede cum am putea deduce dreptul de a-i ferici, impotriva voinţei lor, cu adevărul nostru." (Lucian BLAGA)