Arhitectură & Design

Albumul “Monumente din Bucureşti”, avându-l ca autor pe unul dintre cei mai pasionaţi istorici ai capitalei noastre prezintă, într-o manieră plină de savoare şi cu ajutorul unei iconografii bogate, de multe ori inedită, cele mai importante repere ale oraşului, plecând de la edificiile publice şi lăcaşurile de cult cele mai cunoscute şi până la hanurile care îi adăposteau odinioară pe cei aflaţi cu diferite treburi prin Bucureşti sau la hotelurile moderne construite la început de secol XX.

Lucrarea este, aşa cum o arată şi titlul, o incursiune în istoria a ceea ce astăzi este recunoscut sub denumirea de Muzeul Naţional Cotroceni - institutie aflată în subordinea Administraţiei Prezidenţiale - ansamblu care îşi are obârşia în fosta ctitorie cantacuzinească de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Sunt evidenţiate etapele care au marcat istoria acestui complex (în care pentru o perioada s-au interferat aspecte ale vieţii laice cu cele religioase) plecând de la fondator, Şerban Cantacuzino, trecând apoi la mijlocul sec al XIX-lea cu modernizările aduse de Barbu Dimitrie Stirbey şi Al. I. Cuza sau la perioada Regatului. Nu este omisă nici epoca comunistă, când ansamblul devine Palatul Pionierilor, simbol al noilor vremuri şi nici transformările şi evolutia complexului de după Revoluţia din 1989. A rezultat o carte incitantă, scrisă într-o manieră dinamică care pune într-o nouă lumină acest simbol al României, Palatul Cotroceni.

"Un album retropectiv, dar unul util pentru cei de astăzi şi dincolo de trezirea nostalgiilor celor vechi. Multe imagini ne informează nu numai asupra arhitecturii de pe această cale regală a oraşului-capitală, ci şi asupra evenimentelor asociate cu ea (...) albumul e o bijuterie şi merită întâmpinat ca atare!" Augustin Ioan, Dilema

Andrei Pippidi este unul dintre puţinii bucureşteni care au protestat demonstrând că valoarea educativă a unei case vechi este infinit mai mare decât valoarea investiţiei în „buildingul" care îi va lua locul. Articolele din Dilema veche, reunite în această carte, sunt ultima şansă de a opri dezastrul şi de a-i împiedica pe bucureşteni să-şi piardă clădirile şi, odată cu ele, istoria.

De vreo zece ani, tot mai multe faţade ale unor clădiri din secolul al XIX-lea încep să se oglindească în pereţii de sticlă ai unor turnuri ridicate împotriva oricăror principii de urbanism şi, mai ales, împotriva istoriei unui oraş şi aşa desfigurat de demolările din anii '80. Suntem atacaţi de o specie nouă de prădători: speculanţii imobiliari, câştigătorii pe termen scurt din sluţirea oraşului. Rapacitatea lor nu se împiedică decât de protestele celor care cunosc în amănunt povestea caselor, străzilor şi oamenilor din Bucureşti. Andrei Pippidi este unul dintre puţinii bucureşteni care au protestat demonstrând că valoarea educativă a unei case vechi este infinit mai mare decât valoarea investiţiei în „buildingul" care îi va lua locul. Articolele din Dilema veche, reunite în această carte, sunt ultima şansă de a opri dezastrul şi de a-i împiedica pe bucureşteni să-şi piardă clădirile şi, odată cu ele, istoria.

Cartea de faţă este un ghid al elementelor structurale şi al simbolurilor unei biserici. Ea urmăreşte evoluţia arhitecturii ecleziastice în timp,
de la Templul lui Solomon până la catedralele gotice din Evul Mediu şi construcţiile postmoderne din secolul XX.

"Este destul de obişnuit astăzi printre anumiţi istorici ai arhitecturii a pretinde că arhitectura, pînă în secolul al XVIII-lea, a fost metafizică zidită. Afirmaţia mea este că nu numai metafizica, ci toată gîndirea occidentală a fost mai întîi bazată pe arhitectură şi că, pînă în secolul al XVIII-lea, legitimitatea arhitecturii s-a sprijinit pe păstrarea acelei amintiri." (Indra Kagis McEwen)

Întrebările la care cartea încearcă să găsească un răspuns sînt de felul: Ce semnificaţii poartă azi mediul locuit? De ce a evoluat modul de amenajare a locuirii de la formele tradiţionale la cele de azi? Cum putem imagina mediul locuit într-un mod mai adecvat din punct de vedere semantic?

*

*

*

În ordine alfabetică, în formula unui dicţionar, cartea prezintă istoria numelor de străzi vechi din Bucureşti. Aproape 500 de imagini însoţesc textul: fotografii de epocă, inedite sau puţin cunoscute, hărţi ale oraşului de altădată, fotografii de azi ale oraşului.

Această carte absolut fascinantă vizual, cuprinzând peste 400 de ilustraţii color, împărţită în cinci capitole, recurge la ochiul format al lui Gilles de Chabaneix pentru a evidenţia folosirea culorii nu numai în interioare, ci şi în natură şi în mediul citadin, în numeroase locuri şi culturi.

O plimbare în zona parcurilor Ioanid şi Icoanei este ca o întoarcere în perioada Belle Epoque din Bucureşti.

Cartea este structurată pe urmatoarele secţiuni: Argument, Privire critică asupra fenomenului Art Deco, Fenomenul Art Deco în arhitectură, Arhitectura Art Deco în România, Epilog: Posteritatea fenomenului Art Deco.

Realizarea brosurii a implicat o atenta documentare pe teren, o cercetare istorica a amplasamentelor ce stau la baza studiului si o organizare a cronologiei evenimentelor. In cuprinsul brosurii se folosesc informatrii scrise, publicate in diferite scrieri tiparite sau digitale, si informatii comunicate oral stranse pe parcursul santierului.

O incursiune pasionantă în istoria colecţiilor de artă şi a colecţionarilor, ori a diverselor politici si ideologii de conservare şi reconstrucţie.

Cartea încearcă să salveze măcar amintirea monumentului de la Văcăreşti, care mai întâi din indiferenţă şi în final din rea credinţă criminală, nu a putut niciodată să fie o podoabă a oraşului Bucureşti.

Reflecţii despre urbanitate.

ArchiPhen is simultaneously architecture and phenomenology, architecture's phenomenology, phenomenology in architecture.

Martin arată cum Procter & Gamble, Cirque du Soleil, RIM ş.a. folosesc paradigma designului şi ard etapele, ajungând la inovaţii ce le asigură avantajul competitiv.

O pledoarie împotriva abandonării desenului în arhitectură.

Ce contribuie la măreţia unei clădiri? Iată o întrebare care i-a preocupat de secole în egală măsură pe arhitecţi, critici şi călători.

Stiluri de design si tehnici de constructie.

Cum ne este influenţată starea de spirit de cladirile în care locuim.

*

Arta de a trăi în oraş, o autentică coffee table book şi o rafinată lifestyle book este o minunată sursă de inspiraţie pentru arhitecţi, designeri şi proprietari deopotrivă.
"O carte despre diferenţe, despre felul în care arhitectura şi topografia diferitelor oraşe influenţează obiceiurile locuitorilor şi le definesc casele."

Aceasta enciclopedie va ajuta sa descifrati stilul, istoria si evolutia unei cladiri. Orice edificiu ascunde indicii pe baza carora putem descoperi nu doar stilul arhitectural caruia ii apartine, ci intreaga poveste a constructei lui: cine l-a ridicat, pentru cine si de ce.

Cu romanul polifonic epistolar Se face tot mai târziu (2001), Tabucchi renovează o tradiţie ilustră.

"La mijlocul secolului al XII-lea, tinutul ce se intindea la miazazi de Tarnava Mare, la marginea sud-estica a teritoriului controlat de regii arpadieni, trece din stapanirea secuilor in cea noilor comunitati de germani aduse din Flandra, Saxonia si zona Rinului.