Cărți pentru copii

Scrooge este cel mai zgârcit bătrân pe care l-ai putea întâlni vreodată, iar povestea sa începe într-o zi de iarnă la fel de îngheţată ca şi inima sa. Dar bătrânul Scrooge va avea parte de câteva surprize...
Această colecţie transformă poveşti cunoscute în cărţi al căror text este usor de citit. Cărţile sunt adaptate pentru trei niveluri (incepatori, Avansaţi şi Experimentaţi) şi abordează o multitudine de subiecte, în concordanţă cu interesul şi abilităţile fiecarui segment de cititori.

Încă o dată, pe Insula şoarecilor se întâmplă lucruri ciudate... o preţioasă coajă de brânză a fost furată în timpul unei întruniri a colecţionarilor şi principalul suspect... sunt chiar eu! Apoi ne ocupăm de un misterios furt de bijuterii pe o navă de croazieră în largul coastelor Șoriceziei.. oare vom reuşi, eu împreună cu Băgăciosul, să-i demascăm pe adevăraţii vinovaţi?

Muzeul egiptean din Topazia găzduiește o expoziție dedicată unui document foarte prețios: Papirusul Negru. Geronimo, încurajat de bunicul său Torquato, care dorește să publice un reportaj exclusiv pentru ziarul său, merge la expoziție și se implică într-un caz ciudat: nu numai Papirusul Negru a dispărut, ci și profesorul Ger O’Glyph, directorul Muzeului Egiptean. Zero Zero Bis, agentul secret care se ocupă de
securitatea muzeului, îi suspectează pe toți, în special și mai presus de toate pe Geronimo, care vor fi chiar supus unui test al Adevărului! Astfel începe o aventură uimitoare pentru Stilton, în care nu va exista lipsă de răsturnări de situaţie!

O rachetă cu o remarcabilă părere despre sine urmează a fi folosită într-un foc de artificii la nunta unui prinț și a unei prințese. Dar lucrurile nu se desfășoară pe măsura așteptărilor sale, iar destinul măreț de care era convinsă o aduce, la propriu, în noroi. Scrisă cu ironia și sarcasmul cu care ne-a obișnuit autorul, Remarcabila rachetă este o poveste care va fi apreciată de copii și adulți deopotrivă.

Desișul de Muri este lumea mea ideală. Șoarecii trăiesc cât se poate de natural, iar eu cred că așa ar trebui să fie viața. Tot ce crește în jur e plăcut și folositor, iar aceste făpturi fac parte dintr-o comunitate plină de iubire și grijă. Dar șoarecii nu sunt numai serioși și demni de cinste. Știu să se și DISTREZE! Viața e un lung șir de picnicuri și reuniuni, petreceri și excursii. M-am documentat în permanență, am umplut caiete și dosare cu toate amănuntele posibile din viața unui șoarece. A trebuit să elimin, atât cât s-a putut, conceptele omenești. Am inventat, de exemplu, un sistem de măsurare bazat pe cozi și lăbuțe și nu pe picioare și țoli. Greutatea se măsoară în ghinde și boabe de grâu, iar timpul se măsoară cu cadrane solare, lumânări gradate sau clepsidre cu apă. M-am distrat de minune făcând cărțile, dar și munca a fost pe măsură. Și asta pentru că mie îmi place să fac totul exact așa cum trebuie. Fiecare floare trebuie să aibă numărul corect de petale și să crească acolo unde crește ea și în perioada în care crește. Tot ceea ce fac sau fabrică șoriceii trebuie să fie posibil în lumea lor, în locul în care trăiesc ei. La urma urmei, Desișul de Muri e adevărat și eu sunt aici doar pentru a-l scoate la iveală.

Iar se lasă cu tunete! Vulcanilor nu le vine să-și creadă ochilor: Muma Zăpadă, stăpâna Ghețarilor giganți, s-a instalat în vulcanul lor. Vrea să ocupe valea! Bineînțeles, Crato, Flambia și ai lor nu pot permite una ca asta. E nevoie de un plan. Repede! Ce-o să poată face micuții eroi?

Stiinta nu a fost niciodata mai usoara sau mai distractiva!

Cu Enciclopedia pustilor: Cartea experimentelor stiintifice, tot ce trebuie sa faci e sa aduni cateva obiecte aflate la indemana oricui si poti recrea zeci de experimente uimitoare, testate si recomandate de copii din toata lumea. Tom Robinson, profesor de liceu, iti arata cum sa-ti extinzi orizonturile stiintifice – de la biologie la chimie, fizica si astronomie.

Vei descoperi aici raspunsuri la intrebari precum:

E posibil sa umfli un balon fara sa sufli in el?
Ce se afla in interiorul monedelor?
E posibil sa “opresti” din actiune un magnet?
Este adevarat ca, atunci cand tragi apa la toaleta, aceasta curge intr-o singura directie?
E posibil sa cureti o piscina doar sufland in apa?
Pregateste-te sa intri in laborator si sa realizezi experimente grozave, sa inveti termeni stiintifici precum “€žfotosinteza”€ si sa descoperi curiozitati amuzante, cum ar fi cate baloane de latex se pot face intr-o zi din seva unui arbore de cauciuc. Fiecare sectiune a cartii cuprinde un proiect stiintific inedit si toate detaliile de care ai nevoie ca sa-ti uimesti prietenii si profesorii.

O sa arzi de nerabdare sa testezi aceste experimente grozave!

Un tanar indragostit are nevoie de un trandafir rosu pentru ca aleasa inimii sale sa danseze cu el. Dar pretul platit pentru acest trandafir este enorm si nu tanarul este cel care-l plateste. Plina de duiosie si umor, dar si de comentarii morale, ca toate povestirile lui Wilde, Privighetoarea si trandafirul este o lectura incantatoare despre iubire, sacrificiu si recunostinta.

Ilustratii de Anca Smarandache 

Ilustrații de Raluca Burcă.

"Cenusareasa" cu ilustratii de Lica Sainciuc

10 povesti cu unicorni si zane

Editie bilingva romana-franceza

Enzo are parte de o groaza de ghinioane, si asta numai din cauza numarului 11, care pare sa il hartuiasca fara mila: s-a nascut pe 11 noiembrie la 11 si 11 minute, la scoala are numai note de 11, iar in 2011, anul in care va implini unsprezece ani, intra la gimnaziu, unde il asteapta o viata noua, plina de necunoscute. Cu atatia 11 in jurul lui, sigur il paste o nenorocire. De unde va veni dezastrul? De la parintii sai, care se cearta intruna? De la colegii mai mari, care il calca in picioara la cantina? De la Eva, fata de care e indragostit pana peste urechi? Sau de la Owen, vedeta scolii, atat de nesuferit in perfectiunea lui?

"Roman al adolescentei, Enzo dintr-a sasea isi cucereste cititorii chiar de la primele randuri." - Le Quotidien

Cartea face parte dintr-o colectie superba de povesti noi, minunat ilustrate.

Desișul de Muri este lumea mea ideală. Șoarecii trăiesc cât se poate de natural, iar eu cred că așa ar trebui să fie viața. Tot ce crește în jur e plăcut și folositor, iar aceste făpturi fac parte dintr-o comunitate plină de iubire și grijă. Dar șoarecii nu sunt numai serioși și demni de cinste. Știu să se și DISTREZE! Viața e un lung șir de picnicuri și reuniuni, petreceri și excursii. M-am documentat în permanență, am umplut caiete și dosare cu toate amănuntele posibile din viața unui șoarece. A trebuit să elimin, atât cât s-a putut, conceptele omenești. Am inventat, de exemplu, un sistem de măsurare bazat pe cozi și lăbuțe și nu pe picioare și țoli. Greutatea se măsoară în ghinde și boabe de grâu, iar timpul se măsoară cu cadrane solare, lumânări gradate sau clepsidre cu apă. M-am distrat de minune făcând cărțile, dar și munca a fost pe măsură. Și asta pentru că mie îmi place să fac totul exact așa cum trebuie. Fiecare floare trebuie să aibă numărul corect de petale și să crească acolo unde crește ea și în perioada în care crește. Tot ceea ce fac sau fabrică șoriceii trebuie să fie posibil în lumea lor, în locul în care trăiesc ei. La urma urmei, Desișul de Muri e adevărat și eu sunt aici doar pentru a-l scoate la iveală.

În satul ăsta, mai mult ca orice, oamenii iubeau iarna. Și pentru că voiau ca iarna să țină cât mai mult timp, au construit în capătul satului o moară care măcina tot fumul cald ce ieșeadin hornul caselor și-l transforma în frig - un frig cu totul și cu totul special, cum nu mai exista nicăieri altundeva în lume. (Dan Coman)

Ați auzit de creaturile pârțâitoare care locuiesc în vulcani? Nu? Atunci haideți în Țara Vulcanilor! Acolo locuiesc Crato și Flambia, cei mai buni prieteni din lume! Când află că dincolo de valea lor există o comoară căutată de viclenii clinguini, cei doi pornesc să-și încerce norocul. Oare ce conține comoara?

Ilustrații de Zelmira Szabó.

Ilustrații de Mihaela Paraschivu.

Cu o fermacatoare gingasie, discretie, si umor, autorul urmareste parcursul copilului de la ipostaza in care mitul interior al maturitatii, visul de a fi mare, modeleaza sfletul acestuia la stadiul cautarilor propriului univers launtric.

Ilustratii de Igor Vieru

O carte extraordinara, cu povesti frumoase citite de copii si parinti impreuna. Lectura acestor povesti originale nu dureaza mai mult de doua minute, alcatuind o carte perfecta inainte de a merge la culcare.

Mo o iubea pe O. O nu era mama lui aşa cum aţi putea crede, ci un sunet, o literă veselă şi dolofană, O.

Elefănţelul Mo era singur. Nu chiar singur de tot. O avea pe O. Atât îi mai rămăsese după ce mama sa fusese prinsă și vândută unui circ ambulant.

Din ziua în care rămăsese singur şi pierdut în arşiţa neclintită şi înăbuşitoare a savanei, lui Mo nu-i mai rămăsese decât litera O. A aruncat-o întâi din trompă spre norul de praf lăsat de camionul care îi ducea mama departe, atât de departe. Dincolo de orizont.

Ooooooo! Oooooo! Ooooo! a strigat Mo până târziu în noapte, dar mama lui nu s-a întors, semn că O nu era bună pentru a aduce mamele înapoi.

Ooooo! Oooooooooo! a trompeţit elefănţelul din nou din nou. E cineva pe-aici?
Şi din nou nu i-a răspuns nimeni. Doar câteva păsări de noapte au fâlfâit speriate. Era clar că O nu era bună nici pentru a-ţi face prieteni. Dar la ce oare era bună biata O?

Mo a aflat că e de folos atunci când îţi este frig noaptea şi-ţi încolăceşti trompa în jurul trupului zgribulit. Te ajută şi atunci când o desenezi cu trompa pentru a-ţi arunca apă pe spate. Poţi să faci din ea un inel şi dacă pui inelele unul lângă altul faci OO pereche de ochelari prin care vezi lumea mai bine.

„Dar ce folos dacă nu pot să împart litera asta cu cineva? Cineva care să mă înţeleagă şi care să o iubească aşa cum o iubesc eu”, gândea micuţul Mo.
A hotărât aşadar s-o împartă pe O cu alţii. Aşa că a pornit după prieteni prin savană.

S-a întâlnit cu maimuţele babuin, care se legănau atârnate de crengile unui baobab.

-Nu aveţi nevoie de Ooooo? a întrebat Mo slobozindu-le litera drept în faţă.
– Wwwwww, wwwww! Au sărit maimuţele speriate. Ne asurzeşti, amice. O nu mai e la modă. Nu avem nevoie de o literă aşa de simplă. Banală. Nu ne ajută la nimic. W e modern, e cool. Îl agăţăm de arbori şi ne legănăm ca într-un scrânciob. Ne adăpostim sub el în anotimpul ploios şi, mai nou, îl putem transforma în muscofon.

– Ce-i un muscofon? N-am auzit niciodată.
– Pentru că foloseşti litere demodate. D-aia nu ştii de el. E un aparat la care ascultăm muzică.

Prinzi două muşte cântăreţe, le înşurubezi la capetele lui W, îl întorci pe dos şi distracţia e maximă. Ai muzică garantat chiar şi două săptămâni. Nu vrei şi tu un W?