Eseistică

„Prin existența sa creatoare, prin istoria sa, omul se realizează pe o linie unică în univers. Prin nivelul său existențial de o demnitate singulară în comparație cu al tuturor creaturilor, omul poate avea mândria și satisfacția singularității. Permanența destinului creator al omului este însă tragic condiționată. Condițiile care garantează omului existența creatoare sunt exact condițiile prin care omului i se risipesc șansele de acces în absolut. Istoria umană ne apare deci ca o rezultantă a două componente care în existența universală acționează oarecum în sens opus. Istoria umană apare ca un «compromis», ca un compromis între aspirația secretă a omului de a se substitui Marelui Anonim și între măsurile de apărare luate de Marele Anonim în vederea salvării centralismului existențial.“ (Lucian BLAGA)

„Alain Finkielkraut dezaprobă moravurile uşoare ale epocii noastre, aceste legături provizorii care fac parte din viaţa cotidiană. Dar este prea inteligent ca să le condamne, ştiind că dragostea, «copilul pribeag devenit rege», suportă cu greu povara timpului… Ceea ce am pierdut emancipând inima şi corpul este garanţia unei permanenţe: iată-ne abandonaţi deplin dezlănţuirilor capriciului. Nu mai putem iubi precum părinţii noştri, întoarcerea la acele timpuri este imposibilă.“ (Pascal BRUCKNER)

„Nihilismul lui Ştefan Bolea este o mască în spatele căreia se ascunde o inocenţă perpetuu incandescentă. Revolta blasfematorie a poetului marchează un ritual de trecere spre iniţiere, degajând, în mod paradoxal, o nemărginită sete de viaţă. Muzicalitatea incantatorie a textelor în limbile germană, engleză şi română plonjează cititorul în viziunea lumii reale.” (Basarab Nicolescu)

Cine sunt intelectualii? Ce reprezintă ei dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii? Sunt oare cei mai potriviţi să conducă destinele omenirii, dând sfaturi de la înălţimea unei moralităţi impecabile, acordând indulgenţe cu bunăvoinţă papală sau sancţionând greşelile cu luciditatea celor care contemplă dezastrele istoriei dintr-un birou? Cât respect au pentru adevăr? Ce atitudine au faţă de bani? Cum se comportă în familie şi cât sunt de loiali faţă de prieteni?

Acest eseu se afla in mainile dumneavoastra pentru ca sunteti sau veti fi un client al Facebook Inc. Aveti probabil propria pagina, ceea ce presupune ca sunteti fericitul posesor al unui computer, al unui smartphone, al unei tablete — sau chiar utilizatorul lor alternativ. Am scris „fericitul posesor“, pentru ca nivelul de dezvoltare al societatii noastre mentine aceste jucarii tehnologice intr-o zona financiar prohibitiva pentru foarte multi. Dorinta de aliniere a consumatorilor romani este direct proportionala cu nivelul mediu de trai: mai putini bani, mai multe fantasme. Patetismul acestor dorinte mi se pare firesc. Odinioara, obiectul visat era destinat unui consum personal, in orizontul ludic al reveriei egoiste. Acum, nu mai dorim jucarii pentru noi si cercul nostru restrans de amici reali, ci terminale prin care ne conectam, ipotetic, la intreaga lume. Orice societate umana alcatuieste, redundant, o retea. Indivizii sunt reuniti in fratrii si asociatii diverse, valorile locuiesc laolalta intr-un imaginar mitico-religios menit sa stocheze memoria comunitara, ierarhia are o verticala cu etaje interdependente. Niciodata insa societatea umana nu a fost mai complexa — si mai ascunsa de ea insasi — decat acum. Si nu e vorba despre o crestere graduala a complexitatii — asa cum se intampla cand roata carului devine cauciuc auto —, ci despre o explozie cu indice ametitor, despre o supernova antropologica. (Teodor BACONSCHI)

Un fertil amestec al genurilor, asa ar putea fi definite eseurile care alcatuiesc acest volum. Giorgio Agamben investigheaza in ele teme extrem de variate, de la relatia dintre sarbatoare si bulimie la cea dintre nuditatea mult prizata in epoca noastra si corpul de slava al preafericitilor, de la ce inseamna sa fii contemporan la sensurile ascunse din celebra „monograma“ K., cu care Franz Kafka il numeste pe eroul catorva dintre principalele sale romane. O varietate catusi de putin deconcertanta insa, pentru ca toate eseurile converg catre obsesia cardinala a filozofului italian, prezenta ca atare in nenumarate dintre cartile publicate de-a lungul anilor: definirea asezarii noastre in lumea de azi si cercetarea radacinilor acestei asezari – meditatia filozofica, gandirea teologica si marea literatura care ne preceda si ne determina cu intelesurile si subintelesurile lor.

„Proza de calitate depinde de posibilitatea ei de a emana un adevar inca necunoscut, de a alege cea mai potrivita combinatie de realitate si magie si de a gasi proportia fericita de bine si rau… In romanul lui Don DeLillo, barbatii si femeile cad peste cititor fara plasa de siguranta, fara sprijinul comparatiei si al ironiei, fara ceva care sa le incetineasca prabusirea. Omul cazator nu este arta, nu e performance, ci este realitate, acea realitate care poarta in sine amintirile, duiosia si intelesul spatiului haotic dintre cer si pamint.” (The New York Times)

„Omul cazator reda cea mai limpede imagine a evenimentelor din ziua de 11 septembrie 2001.” (Newsweek)

„Nimeni inaintea lui DeLillo nu a aratat cum functioneaza legatura dintre terorist si cel care supravietuieste atacului.” (Literary Review)

Scriitoare, sociolog si jurnalist, Anne Karpf este autoare a trei carti: The War After, binecunoscuta The Human Voice si cea mai recenta lucrare a sa, Cum sa imbatranesti frumos. Lector pentru Professional Writing and Cultural Inquiry la Metropolitan University, Londra, in prezent Anne Karpf, documenteaza si prezinta doua emisiuni pe BBC Radio 4.

In 1978 Susan Sontag scrie Boala ca metafora, o lucrare clasica, descrisa de Newsweek ca „una dintre cele mai eliberatoare carti ale vremii sale.“ Sontag demonstreaza ca metaforele si miturile create in jurul bolilor terminale, cu precadere in jurul cancerului, contribuie considerabil la suferinta pacientilor si, adesea, ii impiedica sa urmeze tratamentul necesar. Demistificand decrierile aluzive ale cancerului, Sontag il descrie exact ca ceea ce este: o boala. Cancerul, sustine ea, nu este un bluestem, nu este o pedeapsa, in mod cert nu este o rusine si poate fi adesea vindecabil daca este urmat un tratament bun. Aproape un deceniu mai tarziu, odata cu raspandirea unei alte boli stigmatizate, supraincarcata de mistificari si metafore punitive, Sontag scrie o continuare pentru Boala ca matafora si extinde argumentele asupra pandemiei SIDA. Aceste doua eseuri, Boala ca metafora si SIDA si metaforele sale, publicate impreuna in acest volum, au fost traduse in numeroase limbi si au influentat considerabila modul de a gandi al personalului medical si, totodata, au ajutat si imbunatatit viata a mii de pacienti si ale celor ce-i ingrijesc.

Cine s-ar fi gandit ca Marcel Proust, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului XX, ne poate oferi o imagine atat de completa despre cum sa ne traim viata mai bine? Proust a inteles ca valoarea vietii este de fapt o suma a lucrurilor cotidiene. Relevante in egala masura astazi si la finalul secolului trecut, viata si opera lui Proust sunt transformate intr-un ghid practic despre cum sa recunosti dragostea, cum sa fii o gazda buna, cum sa dobandesti un discurs articulat sau cum sa raspunzi insultelor. A trebuit ca Alain de Botton sa gaseasca inspiratia in scrisorile, eseurile si romanele lui Proust pentru a-i contura o imagine edificatoare. Facem astfel cunostinta cu un Proust spiritual, inteligent si pragmatic, cu mari sanse de a ne schimba viata.

„Jean Starobinski este cel mai mare umanist pe care, la ora actuala, il pot oferi lumii Elvetia si Europa. Este, de asemenea, si cel mai longeviv. Medic psihiatru, savant, scriitor, critic si istoric literar, filosof, comparatist „generalist“, exeget al confluentelor si al interferentelor mereu nascande pe terenurile nerevendicate ale interdisciplinaritatii, opera sa ilustreaza gandirea, vointa si cuprinderea unui spirit enciclopedic.“ - Angela Martin

„Sunt fericit sa vad, in fine, aceasta carte tiparita dupa multi ani de asteptare... Aparitia ei marcheaza inca un pas in cunoasterea mai larga, dincolo de cercurile selecte ale specialistilor, a unei opere majore, cardinale pentru spiritul epocii noastre, apartinand celui ce poate fi considerat, fara nicio indoiala, cel mai mare critic al literaturii si al culturii europene postbelice.“ - Mircea Martin

Cinci persoane sunt in pericol de moarte: un vagon pe care nimeni nu-l poate opri se indreapta catre ele. Singura posibilitate de a le salva este ca vagonul sa fie deviat pe un alt drum, pe care se afla o singura persoana. Ce alegem?!

Pornind de la conceptul filosofic The trolley problem, autorul ne propune o lectura amuzanta, dar provocatoare cu privire la cele mai profunde notiuni de bine si rau.

O ocazie de a ne ascuti simtul critic asupra deciziilor pe care suntem nevoiti sa le luam la tot pasul: insasi lipsa deciziei constituie o alegere si atrage dupa sine anumite responsabilitati.

Tu ai devia traiectoria vagonului?

Ai trage de maneta?

Ai omori un om pentru a-i salva pe altii?

Draga cititorule,

Daca te-ai uitat ieri mai mult de doua ore la televizor si nu poti fara asta, lasa cartea asta jos.

Daca vrei sa fii de acord cu cineva, cu oricine, nu esti omul meu.

Daca ma stii din tinerete si crezi ca sunt baiatul care se balbaia la prompter, dai banii degeaba.

Daca vrei sa dai cadou cartea asta unui prieten, nu mai bine ii iei o sticla de vin?

Eu nu stiu sa ametesc asa bine. In general, recomand cartea doar catorva oameni.

Cei care vor sa afle cum am ajuns sa traim, iubim, alegem in social media.

Dar mai ales celor care cred ca a scrie poate schimba ceva. P.S. Poate. Doar ca trebuie sa scriem cu totii in acelasi timp.

Despre asta e Share!

Despre forta social media, cel mai bun amplificator de idei pe care il stiu.

Intr-un fel, daca stai sa te gandesti, si tu ai scris-o.

„In acest volum veti descoperi o voce critica retinuta la capitolul invective, dar care e cat se poate de ritoasa in privinta principiilor.

(...) In disputa care se intarata periodic, despre locul nostru in Europa, Dan Radu Stanescu spune calm ca suntem balcanici. Nu geografic, ci in spirit, din cauza ca balcanismul nu e o simpla arie geografica, ci o conjunctie culturala de care apartinem, cu bune si cu rele. Daca ne ignoram trasaturile balcanice, n‑avem cum sa ne autoevaluam onest si lucid si vom continua sa ne privim ca pe o ciudatenie din sud‑estul Europei, marcata cu dangaua inrosita in foc si de turci, si de rusi, dar si cu tatuajele visarilor noastre occidentale, pe care le‑am ascuns periodic, ca sa nu ne ia turcii banii si beregata si rusii din teritoriu.“ - Cristian Teodorescu

Editie ingrijita si prefata de Marius Ghilezan

„Cicero a fost un autor prolific care a scris numeroase eseuri, tratate si scrisori pe tema modului in care trebuie condusa o tara. Aceasta scurta antologie ofera doar o mostra a ideilor sale, consemnate pe parcursul mai multor ani si in circumstante diferite. Speram ca ea ii va inspira pe cititori sa exploreze si alte lucrari ramase de la cel mai mare om de stat al Romei.“ - Philip Freeman

„Traim, citim, montam, interpretam. Ni se ofera o noua capacitate de a descrie si de a povesti realul. Vedem in imagini, realizam propriul film, propria lectura, decupam constant instantanee din propria noastra viata. Introducem miscarea in propria gandire si invatam sa gandim in virtutea unei functii cinematografice a gandirii: Gandirea-cinema.“ - Cezar Gheorghe

Specialist in decriptarea constructiilor imaginare, Lucian Boia isi propune sa rezolve aceste contradictii, punand in lumina formula umana si literara specifica scriitorului, precum si modul in care lumea secolului al XIX-lea, cu valorile, proiectele si prejudecatile ei, se oglindeste in opera sa. O investigatie originala si convingatoare, consacrata, mai intai in editia ei franceza, implinirii a o suta de ani de la moartea lui Jules Verne.

„Pe strada si prin studiouri de televiziune, oamenii ii zic „domn´ professor“. Lui Cristian Preda, din cate stiu, acesta este apelativul care-i place cel mai mult. Pe buna dreptate, caci i se cuvine pe deplin, n-ar vrea sa-l piarda in ruptul capului. Cred ca a scris aceasta carte ca pe o incercare de a si pastra identitatea profesionala si intelectuala. Cristian Preda a putut-o scrie, text cu text, pentru ca a decis sa nu se piarda pe sine in lupta de sacali debusolati cu orgolii de lei strategici zisa, pe la noi, politica. Iar cand un intelectual face politica, este aproape imposibil sa mai fie el insusi. Lucid, Cristian Preda face un efort admirabil sa pastreze viu ceva ce politica ucide: inteligenta onesta si privirea fireasca. De-ar fi doar asta, cartea tot interesanta ar fi, doar ca e mai mult. Aici, Cristian Preda nu salveaza doar pe profesorul care este, ci pe intelectualul care a fost.

Se tot spune ca un intelectual care isi pierde capacitatea de a fi uimit de lumea din jur si-a pierdut spiritul. Esti viu intelectualmente daca lumea te uimeste zi de zi, ceas de ceas, fotograma cu fotograma , caci aceasta e conditia fundamentala pentru a o putea intelege. Tocmai asta ucide haina insangerata de Nessus a politicii in intelectualii care ii devin slujbasi — ii transforma din fiinte cu splendide insusiri de uimire in indivizi certi si stramti. De la Platon la Jeanne Hersch, legatura dintre uimire si gandire a fost definitiv dovedita. Cartea aceasta nu doar relegitimeaza un excelent profesor, ci regenereaza in Cristian Preda ceva mult mai puternic si mult mai frumos: forta uimirii proaspete. Cristian Preda a dorit sa ne faca sa nu uitam ca e profesor si a reusit mult mai mult recuperandu-si spiritul. Si de aceea, cartea este o bucurie.“ - Sever Voinescu

Sandra Pralong este coordonatoarea bestsellerului Mai romani decit romanii? De ce se indragostesc strainii de Romania.

Paul Johnson este unul dintre cei mai cunoscuţi istorici ai timpurilor noastre. A scris zeci de cărţi, printre care Modern Times (1985), History of the Modern World (trad. rom. O istorie a lumii moderne. 1920–2000, Humanitas, 2014), History of the Jews (trad. rom., în curs de apariţie, O istorie a evreilor, Humanitas, 2015) şi biografiile lui Napoleon şi Churchill. Semnează cu regularitate editoriale în Forbes şi The Spectator, iar opera sa a apărut în The New York Times şi The Wall Street Journal, precum şi în multe alte publicaţii. Paul Johnson locuieşte la Londra.

Convinsa ca micile bucurii zilnice ne fac viata mai frumoasa, Adriana Babeti ne ofera o doza suplimentara de Prozac.

O reconstituire a „vietii” unui personaj creat de un mare exponent al genului, Hugo Pratt, si devenit figura-cult a lumii comics-urilor europene, eseul lui Mircea Mihaies e si o incursiune in lumea benzii desenate europene de la inceputul anilor ’70, cind Corto Maltese si-a facut o intrare triumfala prin revista Pif.

„Indiferent care sunt ratiunile exacte care m-au condus inspre aceasta colectie de texte, sunt constient ca unele dintre impresiile, fotografiile sau parerile cuprinse in ea pot naste controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine sa fi sarit in apararea dreptului si altor cauze cu prea multa patima, punand uneori in argumentatie un exces de pasiune, piper si naduf. Acelora care se vor simti necajiti ori, eventual, contrariati de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze si ingaduinta, asigurandu-i, daca asta consoleaza pe cineva, ca alter egoul meu jurist ma enerveaza adesea si pe mine." (Florentin Tuca)

Dan C. Mihailescu si Ciprian Macesaru in dialog epistolar

,,Dar, Dumnezeule mare, ce inseamna asta? Cum sa numim aceasta nenorocire? Ce viciu ingrozitor e asta, sa vezi nenumarati oameni, nu doar ca se supun, ci ca slujesc, nu ca sunt guvernati, ci ca sunt tiranizati, neavand nici bunuri, nici parinti, nici copii, nici macar propria lor viata?” Etienne de LA Boetie

„Octavele paralele sunt, in multe traditii muzicale, o varianta a unisonului, impartit intre voci diferite. Sunt, pe de alta parte, strict interzise in tehnica scriiturii armonice pentru cor, in istoria tonalitatii. Le auzim insa pe clapele pianului sau in infinite combinatii timbrale. In aceasta carte, octavele muzicale se canta pe clapele alb-negre ale realitatii. Am adunat asadar opt «inventiuni» pe tema afinitatilor dintre muzica si literatura, opt mici «rapsodii» despre muzici si muzicieni, in diverse contexte istorice si ideologice sau doar biografice. In fine, am compus si unsprezece «solouri» (pentru a evita intregul dodecafonic). A rezultat un caleidoscop cu un discret fir conducator: rosturile muzicii si ale muzicologiei, limitele si deschiderile ei. Cartea se adreseaza deopotriva specialistilor si celor carora, pur si simplu, muzica si micile ei istorii nu le sunt indiferente.“ (Valentina Sandu-Dediu)

„In decembrie 2007, Emil Brumaru strecura dintr-odata intr-unul dintre comentariile sale pe blogul meu, cind erau in toi cine stie ce discutii nevinovate despre paiate, sobe sau pagini: «Si de aici o sa trec la altceva... Cred ca ar fi interesanta o carte cu viata, atit cit poate fi ea destainuita, a doi oameni de virste diferite... De gindit». Am ris ca de o ghidusie si, cu siguranta, nu m-am gindit la nici o carte. Peste o luna, iarasi: «Si revin la ideea scrierii unei carti, asa, in unda intimplarii... nefortind nimic... Carte pe care deja am inceput sa o scriem, iti atrag, cu viclenie, atentia!». Si atunci comentariul a zburat pe linga mine aproape neluat in seama. Aceste doua comentarii m-au frapat abia acum, la recitirea dialogurilor noastre adunate laolalta. A trebuit sa treaca niste ani ca sa pricep si eu ca, probabil, din povestile noastre intersectate si decupate apoi sub forma de rubrica de revista chiar crescuse pe nestiute o carte.” (Veronica D. Niculescu)

„Un tata care nu cunoaste trecutul tatalui e ca un american care nu stie nimic despre bastinasi sau despre Washington, un francez despre franci sau Napoleon: poate sa traiasca, desigur, dar nu stie de ce apartine astazi acelei comunitati si nu alteia, nu stie ce inseamna poporul din care face, totusi, parte. Astfel, si un tata va fi un tata nesigur daca, desi ii apartine, nu stie nimic despre poporul tatilor." Luigi Zoja

Textele din acest volum au fost scrise de pe pozitia unui membru al „societatii civile“ in perioadele in care febra organismului social a atins in tara noastra grade paroxistice. Acesta este si motivul pentru care subtitlul volumului este Texte civile.

„Intelectualul roman traieste nevrotic si dramatic, prins intre tentatia de a gesticula vehement pe scena publica si cea de a tranti, scarbit, poarta istoriei si de a se incuia in camera lui. Mereu am avut, ca romani, ceva de infruntat, de indreptat, de luat de la capat. Traim, epuizant, o stare de insurectie cetateneasca. Bolnava noastra Romanie, cu smecherii, lichelele sau incapabilii care au condus-o periodic, ne-a cerut, de prea multe ori, sa nu uitam ca suntem «cetateni» si «romani». Visez o Romanie de care sa nu trebuiasca sa-mi aduc aminte mai mult de o data la patru ani.“ (Gabriel Liiceanu)