Istorie & Politologie

In cadrul cursurilor pe care le-am sustinut la College de France, am intreprins un amplu studiu privitor la sacrificiile savarsite in cadrul diferitelor religii. Dupa ce am cercetat aceasta problema in vechile culte ale Orientului, Greciei si Romei, am fost nevoit sa analizez in paralel importanta sacrificiilor in cadrul misteriilor paganismului greco-roman, precum si sacrificiile in cadrul cultului crestin. Cu aceasta ocazie, m-am ocupat de problema originilor crestinismului si am ajuns la concluzia ca radacinile acestei religii nu trebuie cautate doar in iudaism, ci si in vechile religii pagane, prin intermediul cultelor misteriilor.

Volumul ofera o ampla prezentare a unor monumente literare atat cu caracter religios, cat si profan, apartinand acelor culturi care au folosit aramaica, limba de cultura a Orientului Mijlociu, timp de multe secole. Traduse din original, sunt prezentate rand pe rand manuscrise ale esenienilor de la Marea Moarta, extrase din literatura aramaica a iudeilor sau din literatura aramaica ghemarica, precum si texte ale enigmaticilor mandeeni, cunoscuti ca „ultimii gnostici”.

Izolarea geografica a Egiptului explica pe de o parte originalitatea asa de frapanta a civilizatiei sale si dainuirea ei vreme de milenii. Egiptenii au primit putine influente culturale de la alte popoare, chiar invecinate sau pe care le-au stapanit. Asa se explica in parte conservatorismul lor, ca si relativa absenta a unei evolutii in arta lor plastica, in teologie, in organizarea statala. Si asa se pot intelege, prin conservatorismul lor, conditionat de izolarea geografica, nenumaratele "reintoarceri la trecut", dintre care cea mai cunoscuta este cea saita, din timpul dinastiei saite (663-525 i.Hr.).

Textele sapientiale egiptene pe care le prezentam in acest volum sunt, credem, cele mai insemnate dintre scrierile care ni s-au pastrat. Ele nu constituie, desigur, intreaga "intelepciune egipteana", dat fiind ca prin aceasta apelatie, pe care o regasim in textele ebraice biblice sau talmudice, in textele grecesti vechi, dar si in textele crestine timpurii, trebuie inteles nu numai un corpus de doctrine morale, dar si o antropologie, o cosmologie, o teologie, apoi discipline mai curand din domeniul stiintelor exacte de azi.

Dupa scribii egipteni fericirea se poate dobandi numai individual, de fiecare om, prin transfigurarea sa etica (care e si magica in acelasi timp), prin politica neputandu-se obtine catusi de putin aceasta fericire. Gandirea egipteana este, asadar, la antipodul celei grecesti; idealul de perfectiune umana pe care il exalta unele texte nu este omul cetatii ci "inteleptul tacut". Egiptul si egiptenii aveau la vechii greci reputatia de a fi plini de intelepciune; iar Herodot afirma cu privire la egipteni ca sunt "cei mai intelepti dintre oameni" (II, 160), tot asa cum spune despre ei ca sunt "cei mai invatati" (II, 77).

 Constantin Daniel

„Studiile din acest volum au un caracter interdisciplinar pregnant, fiind realizate la confluenta mai multor arii tematice si metodologii de cercetare, toate reunite sub semnul studiului aplicat al religiei. Veti regasi aici lucrari venind dinspre filosofia religiei, teologie si mistica, studii biblice, hermeneutica, istoria religiilor, sociologie, literatura, cartografie, arta religioasa. Traditiile religioase sunt abordate pornind de la texte, imagini sau teme fundamentale, studiate in perspectiva sincronica sau diacronica. Volumul cuprinde studii referitoare la traditia iudaica (biblica, rabinica, filosofica), traditia crestina (studiu biblic, exegeza, iconografie, cartografie), traditia budista tibetana (cu trimiteri, in perspectiva comparata, la hinduism, la traditia Bön sau la budismul Theravada si budismul Chan). Ele sunt grupate in patru sectiuni, pe arii tematice: Studii biblice, Religie si identitate, Istoria ideilor religioase, Religie si reprezentare.

Sper ca acest volum sa ii incurajeze pe toti cei care doresc sa inteleaga sau sa aprofundeze, cu instrumente pertinente, fenomenul religios. Numai o cunoastere temeinica, izvorata din bucuria curata de a intelege oamenii si lumea, poate surprinde frumusetea si nobletea invataturilor inalte pe care ni le daruiesc religiile lumii.”

Madeea Axinciuc

Cezar-Ivan Colita este licentiat la Facultatea de Stiinte Politice in cadrul SNSPA, specializarea Stiinte Politice. Totodata, a facut studii de licenta in cadrul FTOUB, specializarea „Teologie pastorala” si un Masterat in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul”, Bucuresti, specializarea „Istorie si Traditie crestina”. Este doctorand in teologie istorica si bizantinologie la Scoala Doctorala Dumitru Staniloae si doctorand în neurostiinte (UMF, Bucuresti).

Lucy Shipley este cel mai ta­nar membru al echipei Andan­te’s Archaeology, o agentie de turism din Anglia, alcatuita nu­mai din arheologi profesionisti, care ofera tururi specializate in site-uri arheologice. Revista National Geographic Traveler a nominalizat timp de cinci ani la rand aceasta agentie pe lista ce­lor care ofera experiente unice intr-o viata, iar Brithish Travel a recompensat-o cu nenumarate premii.

Lucy Shipley si-a obtinut de curand doctoratul in arheologie etrusca, lucrand in cadrul Pog­gio Civitate Archaeological Pro­ject la excavarea unui site care dezvaluie cea mai mare cladire care a fost construita in secolul VI i.Hr.

Aceasta lucrare reuneste intr-o prima colectie scrierile si conferintele sustinute de Joseph Campbell despre legendele arthuriene ale Evului Mediu, prin bunavointa eruditului editor american Evans Lansing Smith, care ne ofera si o prefata excelenta in care scoate in evidenta extraordinarul talent de povestitor al lui Campbell. In aceasta colectie de lucrari este publicata, in premiera, si teza de masterat a lui Joseph Campbell, A Study of the Dolorous Stroke, ce se axeaza pe studiul mitului arthurian si a semnificatiei tematicilor specifice legendelor Graalului.

***

Cautand sa stabileasca coordonatele istorice si mitologice ale legendelor arthuriene ale Graalului, Campbell reuseste sa teasa o poveste cuprinzatoare si fascinanta, in care surprinde atat semnificatiile mistice si spirituale ale acestei „prime mitologii seculare”, asa cum o numeste el, cat si pe cele politice, sociale din momentul consemnarii lor si, nu in ultimul rand, psihologice, individuale, inca actuale. Questa Graalului pentru cavalerii exemplari ai legendelor este, nici mai mult, nici mai putin, aventura spiritului uman, a fiecaruia dintre noi, catre intrupare si individuare, prin dobandirea acelor virtuti umanizatoare care culmineaza cu compasiunea. Gasim relevate originile mitologice si folclorice ale povestilor cavaleresti ale eroilor Evului Mediu, de la Parzival (in versiunea lui Wolfram) la Lancelot, Merlin, Tristan si Isolda, Sir Gawain si Cavalerul Verde, Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde. Ajungem sa intelegem semnificatia Regelui Pescar si a ranii lui de moarte, a Graalului, a Taramului pustiit, a reinvierii si a multor altor motive care se reiau neincetat in povestile fiecarei noi epoci, in fiecare noua mitologie, in fiecare religie a lumii, din antichitate si pana astazi, din Europa si pana in India, din Japonia in America de Nord.

Captivant este si faptul ca, in periplul istoric al Graalului, autorul mentioneaza si vasul din aur descoperit in Romania, la Pietroasa (1837), ca fiind relevant pentru stabilirea unei cronologii istorice corecte.

 

„L-am auzit pentru prima data pe Campbell depanand povestea lui Parzival la lumina lumanarilor, in salonul unui hotel cladit in piatra, aflat undeva pe tarmurile reci ale Bretaniei, intr-o noapte superba din timpul calatoriei pe care am facut-o impreuna in Franta, dupa o cina pe cinste, cu stridii culese din golful pe care il puteam vedea de la fereastra restaurantului. A fost o noapte de pomina, atat de emotionanta, incat un batran avocat din New York a izbucnit in lacrimi in momentul in care Campbell a invaluit micul nostru grup in vraja fara seaman a cuvintelor sale. Probabil ca l-am auzit pe Campbell spunand povestea lui Parzival de peste douazeci si cinci de ori de-a lungul tot atator ani, si tot as mai avea multe de invatat […]”

Evans Lansing Smith

India juxtapune si coordoneaza fara sa asimileze; de aceea civilizatia indiana conserva elementele barbare in loc sa le transforme, amestecandu-le cu elucubratiile cele mai rafinate.

In acest volum veti intalni, expunandu-si argumentele antiteiste sau antiteologice si antiecleziastice, ganditori care au contribuit, in mai mare sau mai mica masura, la faurirea societatii europene moderne seculare. Termenul ateism, folosit in titlu, in cuvintele autorului, „poate fi definit in sens larg ca negatia, din perspectiva rationala, a credintei in supranatural, iar in sens restrans ca negatia ideii de religie, adica de institutionalizare a credintei”. Ateismul inglobeaza astfel diferite pozitii exprimate in diferite perioade de liber-cugetatori si deisti, pozitii al caror continut poate intra cu usurinta in bagajul argumentativ al unei pozitii rationale atee. Alexandru Anghel

Ateismul reprezinta un mod de gandire eminamente critic in raport cu modul dogmatic propriu spiritului religios (care inseamna admiterea ca adevaruri incontestabile a unor idei, id est dogme, impuse de autoritatea ecleziastica), opunand ratiunea (inteleasa ca necredinta) credintei oarbe, irationale. In functie de miza urmarita, critica ideilor religioase este dezvoltata din perspective diferite, care uneori se imbina: o perspectiva epistemologica (demonstrarea caracterului irational al credintei si a invaliditatii adevarurilor religioase), una etica (demonstrarea imoralitatii dogmelor religioase si a incompatibilitatii lor cu binele civic) si una politica (demonstrarea caracterului opresiv al institutiei clericale si a rolului ei major in intarirea asupririi sociale).

De cele mai multe ori, critica religiei inseamna critica doctrinei religioase oficiale (de regula crestine), care este combatuta din multiple puncte de vedere, autorii (de la romanul Celsus la contemporanul american Sam Harris) reliefand inconsistenta izvoarelor istorice, contradictiile dintre relatarile acreditate oficial, neverosimilitatea faptelor, irationalul dogmelor, imoralitatea anumitor acte prezentate ca modele si, mai ales, efectele funeste ale fanatismului si ale intolerantei religioase. Ovidiu Morar 

Imprumutand limbajul tehnic al arheologiei, voi spune ca istoria masoneriei poate fi impartita in doua perioade –una preistorica, iar alta istorica. Prima este traditionala, iar a doua documentara. Intr-o cercetare istorica, fiecare dintre aceste diviziuni trebuie clar definita. Exista si o alta impartire, anume in istorie ezoterica si exoterica. Prima apartine exclusiv arcanei ordinului si, dupa cum am spus, nu poate fi subiectul cercetarii istorice. Cea de-a doua revine in mod adecvat sferei studiului istoric si se supune tuturor legilor criticii istorice.

Atunci cand abordam francmasoneria ca pe una dintre organizatiile sociale ale lumii, ca pe una dintre acele institutii care reprezinta rezultatele civilizatiei si care au aparut pe parcursul evolutiei societatii si, in final, cand analizam care sunt influentele pe care conditiile diferite ale acelei societati le-au produs asupra ei si ce influente a produs la randul ei asupra acestor conditii diferite, ne angajam la gasirea unei solutii pentru o problema istorica si trebuie sa realizam cercetarea folosind o metoda istorica, si nu altfel. Trebuie sa eliminam orice speculatie, pentru ca istoria se ocupa numai de fapte.

 *

Dintre toate obiectele prin care se exprima stiinta masonica, cel mai important, cel mai de pret si, de departe, cel mai relevant este templul din Ierusalim. […] Luati-i Francmasoneriei dependenta de templu, eliminati din ritualul ei orice referire la acel edificiu sacru si la legendele legate de el, si sistemul insusi va fi condamnat la decadenta si moarte grabnica.

Albert Mackey, Istoria francmasoneriei

Personaj emblematic al istoriei japoneze, samuraiul intruchipeaza inainte de toate valorile aristocratice ale perioadei feudale. Insa aceasta figura centrala ne introduce de asemenea in toate aspectele unei civilizatii a onoarei si a efortului de vointa dincolo de morala: o civilizatie a renuntarii si a singuratatii, in care sacrificiul ritual al propriei vieti apare ca un sfarsit inevitabil.

Cavaler sau simplu taran, supus unor reguli de educatie foarte stricte, unei invatari codificate a vietii in comun si a vietii amoroase, tanarul samurai dobandeste statutul sau definitiv la varsta de treizeci de ani, in urma unei ceremonii de initiere in cadrul careia i se confera un nume si  o sabie.

Cartea lui Robert Calvet este o ampla panorama a unei Japonii medievale incarcata de traditii si de credinte, in care accentul cade firesc pe rolul major jucat de samurai, in decursul unei framantate istorii, in modelarea identitatii nipone. Departe de a prezenta o abordare pur istorica, Istoria samurailor ofera perspective sociologice si culturale, abordand pe larg subiecte precum seppuku - sinuciderea rituala -, armele samurailor (la loc de cinste aflandu-se prestigioasa katana), viata personala a razboinicilor niponi, originile temutei organizatii yakuza si misteriosii ninja. Atat pentru admiratorii legendei samurailor, cat si pentru cei pasionati de istoria si cultura nipona, Istoria samurailor este un volum care va sta negresit la loc de cinste.

*

"Cavalerismul este o floare la fel de specifica pamantului Japoniei precum floarea de cires; se poate afirma ca este o caracteristica a unei virtuti antice pastrate in memoria istoriei noastre. El formeaza o putere vie si inaltatoare si, cu toate ca nu se concretizeaza intr o anumita forma, influenteaza atmosfera morala, amintindu ne mereu ca suntem inca sub farmecul sau covarsitor.

Au disparut de mult conditiile sociale care au intretinut spiritul cavalerismului si l au consolidat, dar, intocmai ca acele astre indepartate care, desi s au stins de mult, continua sa si imprastie razele asupra noastra, steaua cavalerismului lumineaza in continuare calea noastra morala, supravietuind institutiei care i a dat nastere."

Inazo Nitobe - Bushido, sufletul Japoniei