Istorie & Politologie

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

 

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

 

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

 

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

 

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

 

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

 

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

 

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

 

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

 

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

 

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

 

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

 

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.

 

„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews

 

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. 

Jean des Cars este istoricul marilor dinastii europene și al celor mai iluștri reprezentanți ai acestora. Punându-și încă o dată în valoare talentul de povestitor, el reconstituie în volumul de față viața câtorva dintre cele mai cunoscute cupluri din istorie care au avut parte de iubire și decepție, de glorie și decădere, de speranță și deznădejde.

De la dramatica ucidere a lui Inés de Castro, iubita viitorului rege portughez Pedro I, până la teribilul sfârșit al ducesei d’Alençon, de la asasinatul care va schimba soarta unui imperiu și va constitui pretextul izbucnirii Primului Război Mondial până la istoria ultimului șah iranian, Jean des Cars dă viață, în maniera sa inconfundabilă, poveștilor unor regi și regine, împărați și împărătese care au suferit din dragoste și au trăit adevărate tragedii și decepții.

Fără îndoială, Cupluri tragice ale istoriei este o carte captivantă, ce se adresează tuturor celor pasionați de lectură și istorie, nefiind doar o biografie a personajelor ilustrate ci și o incursiune în atmosfera unora dintre cele mai importante familii regale.

 

JEAN DES CARS (n. 1943) este un cunoscut jurnalist francez care a semnat articole în mari cotidiene precumParis Match şi le Figaro. Reputat specialist în istoria marilor familii ale aristocraţiei europene, cu deosebire a familiilor Habsburg şi Grimaldi, este autor al mai multor cărţi foarte apreciate de marele public, printre care se numără: Eugénie, la dernière impératrice, Perrin, 1997; Louis II de Bavière, Perrin, 1998; Sissi, impératrice d'Autriche, Perrin, 1999; Inoubliable Grace de Monaco, Éditions du Rocher, 1999, La saga des Habsbourg. Du Saint Empire à l'union européenne, Perrin, 2010 şi La saga des Windsor, Perrin, 2011. Din 2011 este cavaler al Ordinului Grimaldi, acordat persoanelor care au contribuit la creşterea prestigiului principatului.

Petre Opriș este locotenent-colonel (în rezervă) și doctor în istorie (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, 2008), cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece, în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt, inițiat de Institutul Cultural Român (Bucureşti) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars, Washington DC, S.U.A. În 2007, a publicat Industria românească de apărare. Documente (1950-1989), pentru care a primit Premiul General Radu R. Rosetti, acordat de Fundaţia Culturală Magazin istoric. A mai scris România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991), apărută în 2008, Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român, publicată în 2008 și Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989), apărută în 2018. Este coautor (împreună cu dr. Gavriil Preda) al cărții România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968), publicată în 2008 (volumul I), respectiv 2009 (volumul II).

La Editura Trei a mai apărut, în 2019, Aspecte ale economiei românești în timpul Războiului Rece (1946-1991).

Ne-au ținut în viață este cartea de referință despre „cel mai important fenomen mediatic românesc din perioada comunistă”, cum a fost descris Radio Europa Liberă. Acest post de radio, considerat de regimul comunist din România drept adversarul său cel mai periculos, a fost principala sursă de informații necenzurate a românilor și cutia de rezonanță a protestului lor. „Aceasta este, în opinia mea, poate cea mai sinceră carte despre Radio Europa Liberă care a apărut, pînă acum, în România. Este cu atît mai valoroasă, cu cît autorul, Liviu Tofan, este un fost «insider» al postului, dar unul care și-a propus dificila sarcină de a lăsa o mărturie scriind fără ură și fără părtinire – ceea ce este visul oricărui istoric de calitate. Grație dlui Tofan, românii – care au fost atât de atașați de Europa Liberă în acele decenii – au acum ocazia de a afla detalii (necosmetizate și nealterate de trecerea timpului) despre această fereastră spre libertate pe care postul a reprezentat-o pentru mulți dintre noi.” ADRIAN CIOROIANU „Ne-au ținut în viață mărturisește adevărul unei epoci, care, în ciuda aparențelor, este prea puțin cunoscută. Datorăm enorm acestei instituții care s-a numit Radio Europa Liberă. Datorăm atît de mult cîtorva voci care de la un modest microfon ne țineau treji, informați, cu speranță. Liviu Tofan se impune prin echilibrul relatării, prin mulțimea detaliilor aduse la suprafață, prin cunoașterea perfectă a subiectului. Ne-au ținut în viață este o carte admirabilă, care se cere neapărat citită.” STELIAN TĂNASE Despre autor: LIVIU TOFAN este jurnalist și scriitor. A lucrat 20 de ani în redacția românească a Radio Europa Liberă, între 1973 și 1994, avansând de la redactor de știri la șef al secției de Știri și director-adjunct. Ca autor de cărți, a publicat A patra ipoteză. Anchetă despre o uluitoare afacere de spionaj (Polirom, 2012) și Șacalul Securității. Teroristul Carlos în solda spionajului românesc (Polirom, 2013). Liviu Tofan este și realizator de filme documentare, filmul Brașov 1987. Doi ani prea devreme, obținând Premiul UCIN 2017 pentru cel mai bun film documentar de televiziune.

Istoria mișto: inteligentă, directă și ilar de relevantă pentru lumea modernă.

Celor care nu știu istorie le e sortit să nu scape de ea. Vai de ei, pentru că e ca naiba de plictisitoare. Aici intră în scenă Căpitanul, povestitorul suprem care aduce la viață istoria în această colecție amuzantă, inteligentă, brutal de onestă și directă de evenimente care s-au petrecut cu mult înainte ca vreunul dintre noi să se fi născut.

Poveștile din această carte sunt un fel de punte între trecut și prezent datorită subiectelor pe care le abordează, printre care interacțiunea cu haterii, stăpânii de câini (care se pare că sunt majoritari, scuze, iubitorilor de pisici) sau dispariția partenerilor (ca măgarii în ceață). Veți afla câteva ceva despre viața sexuală a lui Edith Wharton, despre cum decurgeau ritualurile de curtare în Grecia antică, despre furtul de identitate în anul 500 Î.H., despre flirturile din epoca medievală și despre gașca de prietene a împărătesei Ecaterina cea Mare.

Dacă nu ți-a plăcut să înveți istorie când erai la școală, probabil că nu ai avut un profesor cum este Căpitanul. Inteligent, brutal de sincer și direct. Istoria nu mai e de rahat când o înveți de la el. Fiecare dintre cele 111 povești din carte creează o legătură între istorie și viața de zi cu zi datorită subiectelor familiare pe care le tratează și a unor perspective care nu pot fi descrise altfel decât „date naibii”.

Vei afla cum poți s-o iei razna dacă lași o relație să devină obsesie – citește, de exemplu, povestea Ioanei de Castilia, care a ajuns de la o șmecheră împlinită la a fi numită Ioana cea Nebună după ce a făcut o obsesie pentru un tip pe nume Filip cel Frumos. Vei afla cum fața de acritură a fost folosită de când e lumea (așa că folosește-o și tu cu încredere). În fine, vei afla și că e o idee teribil de neinspirată să te pui cu femeile puternice, de la regine-pirat și sufragete ultratradiționaliste la Cleo-afurisita-de-patra.

Oamenii din trecut au fost fix ca noi, așa că învață de la cei mai mari ratați și calcă pe urmele șmecherilor. Căpitanul îți arată cum să faci asta.

Louise Grenier este membru al Ordinului Psihologilor din Quebec. Psiholog și psihanalist, este coordonatoare a Grupului de studii psihanalitice interdisciplinare (GEPI) și a Cercului de animare psihanalitică (CAP) la Universitatea din Quebec. A scris mai multe cărți și articole având ca temă sexualitatea femeii, feminismul și relațiile tați-fiice sau mame-fiice.

Louise Grenier este membru al Ordinului Psihologilor din Quebec. Psiholog și psihanalist, este coordonatoare a Grupului de studii psihanalitice interdisciplinare (GEPI) și a Cercului de animare psihanalitică (CAP) la Universitatea din Quebec. A scris mai multe cărți și articole având ca temă sexualitatea femeii, feminismul și relațiile tați-fiice sau mame-fiice.

Louise Grenier este membru al Ordinului Psihologilor din Quebec. Psiholog și psihanalist, este coordonatoare a Grupului de studii psihanalitice interdisciplinare (GEPI) și a Cercului de animare psihanalitică (CAP) la Universitatea din Quebec. A scris mai multe cărți și articole având ca temă sexualitatea femeii, feminismul și relațiile tați-fiice sau mame-fiice.

VLADIMIR SOLONARI (n. 1959, Chișinău) este un istoric și politician din Republica Moldova stabilit în America. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Chișinău (1981) și a făcut studii postuniversitare la Universitatea de Stat din Moscova, obținând doctoratul în 1986. În perioada 1986–1990 a predat la Universitatea din Chișinău. În anii ’90 a fost deputat în parlamentul Republicii Moldova, membru al delegației parlamentare a Republicii Moldova la Consiliul Europei. În 2001 a fost public policy scholar la Woodrow Wilson Center, iar în 2003 a obținut un post permanent la University of Central Florida (în prezent este profesor la Departamentul de Istorie al acestei universități). Este autorul lucrării Purifying the Nation: Population Exchange and Ethnic Cleansing in Nazi Allied Romania (2009; trad. rom. 2015 – Purificarea națiunii: Dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940–1944), precum și al unor articole despre istoria României, Republicii Moldova și Uniunii Sovietice apărute, printre altele, în East European Politics and Societies, Holocaust and Genocide Studies, Kritika: Explorations in Russian and Eurasian History, Nationalities Papers, Slavic Review, Journal of Genocide Research, Journal of Romanian Studies.

NICOLAE DRĂGUȘIN este doctor în filozofie și bursier postdoctoral în cadrul Universității din București, cu stagiu la Universitatea „Aristotel“ din Salonic. A publicat articole în Dilema Veche, Observator cultural, Revista 22 etc.

Zeruya Shalev s‑a născut în 1959, în kibbutzul Kinneret din Israel. A absolvit un masterat în studii biblice şi a lucrat ca redactor la Editura Keter. Şi‑a făcut debutul literar cu un volum de poezii, dar s‑a orientat curând spre proză, publicând până acum mai multe romane şi o carte pentru copii. Cărţile sale sunt foarte apreciate de critica literară şi traduse în întreaga Europă. Dintre acestea menţionăm: Viaţa amoroasă (1997), bestsellerul Soţ şi soţie (2000; Polirom, 2008, 2012), distins cu Corine Internationaler Buchpreis (2001), Thera (2005; Polirom, 2010), Fărâme de viaţă (2011; Polirom, 2012), pentru care i s‑au decernat Welt Literaturpreis (2012) şi Prix Femina étranger (2014), şi Durere (2015; Polirom, 2016), distins cu Premiul Jan Michalski (2019). Zeruya Shalev este de asemenea câştigătoare a Premiului de Aur şi a Premiului de Platină ale Asociaţiei Editorilor din Israel şi a premiilor Amphi (2003), ACUM (obţinut de trei ori, în 1997, 2003 şi 2005) şi Wizo (2007).

Câteodată, pentru că ești prieten cu o anumită persoană, ajungi să fii arestat, închis și torturat dincolo de orice limite.

Doi spioni din timpul Războiului Rece – unul de la CIA și altul de la KGB – se întâlnesc. Ar trebui să se situeze pe poziții de adevărați dușmani. Totuși, relația care se dezvoltă între cei doi este complexă... și devin cei mai buni prieteni.

Cei mai buni inamici este o poveste adevărată, dulce-amară și, în același timp, tristă și înfricoșătoare, derulată de-a lungul ultimilor 50 de ani și bazată pe zeci de interviuri acordate de cei doi eroi, precum și pe nenumărate dosare desecretizate.

VIRGIL IERUNCA s-a născut la 16 august 1920 la Lădeşti (Vâlcea). A făcut studii liceale la Râmnicu-Vâlcea şi la Liceul „Spiru Haret" din Bucureşti. Obţine licenţa în litere şi filozofie la Universitatea din Bucureşti. Paralel cu studiile universitare, este redactor la ziarul Timpul (sub direcţia lui Mircea Grigorescu) şi unul din întemeietorii revistei Albatros, suprimată de regimul antonescian. Împreună cu Ion Caraion, a editat apoi revista Agora (editată în mai multe limbi), suprimată şi ea de cenzura comunistă, în 1947. A colaborat la Revista Fundaţiilor Regale, Vremea, Fapta, Viaţa românească, Universul literar, Kalende etc. În decembrie 1946 părăseşte România, obţinând o bursă a guvernului francez. Se stabileşte definitiv în Franţa, unde desfăşoară o bogată şi rodnică activitate culturală. Între anii 1952 şi 1975, este redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru străinătate ale radiodifuziunii franceze („Cronica ideilor") şi redactor politic al emisiunii în limba română. Din 1975, este cercetator la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (C.N.R.S.), secţia filozofie, şi colaborator al postului de radio Europa Liberă. În exil, sub egida lui Mircea Eliade, redactează prima revistă românească de literatură, Luceafărul. Ea este urmată de alte publicaţii: Caiete de dor, România muncitoare, Limite, Ethos. Colaborează activ şi la alte ziare şi reviste româneşti din exil. Scrie articole despre cultura românească în diferite dicţionare şi enciclopedii din Franţa şi Germania, dintre care menţionăm: „Literatura română", în Encyclopedie de la Pléiade (Gallimard, Paris, 1957; ed. a II-a, 1968); „Literatura română", în Histoire générale des littératures (Quillet, Paris, 1961); „Scriitori români", în Dictionnaire des littératures (Presses Universitaires de France, Paris, 1968); „Literatura română", în Lexicon der Weltliteratur im 20 Jahrhundert (Freiburg, Basel, Wien, 1961); „Scriitori şi pictori români", în Dictionnaire du surréalisme et ses environs (Office du Livre, Fribourg, 1982).

Volume publicate în limba română: Româneşte (Fundaţia Regala Universitară Carol I, Paris, 1964); Piteşti (Editura Limite, Madrid, 1981 şi, sub titlul Fenomenul Piteşti, la Editura Humanitas, Bucureşti, 1990); Subiect şi predicat (Editura Humanitas, Bucureşti 1993); Dimpotrivă (Editura Humanitas, Bucureşti, 1994). Ediţii critice (Al. Busuioceanu, G.M. Cantacuzino etc.), versuri în antologii publicate în exil.

L.J. Shen este una dintre autoarele cele mai vândute din lume, la categoriile romane de dragoste contemporane și romane New Adult. A publicat peste douăsprezece volume, dintre care ,,Cum să furi o inimă cu un sărut" s-a situat pe poziția a doua în topul celor mai vândute cărți pe Amazon și în topul publicației Washington Post și, de asemenea, a ocupat poziția secundă în vânzări pe Amazon Kindle. Locuiește în Statele Unite ale Americii, în nordul Californiei, împreună cu familia.

Guojing este o ilustratoare și artistă conceptuală originară din China.

S-a născut pe 23 ianuarie 1983 și a început să deseneze încă de mică. În 2006, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Tianjin. Cartea sa de debut – „Drumul spre casă” – a fost desemnată „Cea mai bună carte ilustrată pentru copii” de „New York Times”.

Guojing este o ilustratoare și artistă conceptuală originară din China.

S-a născut pe 23 ianuarie 1983 și a început să deseneze încă de mică. În 2006, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Tianjin. Cartea sa de debut – „Drumul spre casă” – a fost desemnată „Cea mai bună carte ilustrată pentru copii” de „New York Times”.

Alexander Baumgarten (n. 1972) este profesor de istoria filosofiei medievale la Universitatea „Babeş‑Bolyai” din Cluj‑Napoca şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat ediţii, traduceri comentate şi exegeze ale unor autori precum Aristotel (din opera căruia a tradus Politica, Despre suflet şi Fizica), Plotin, Augustin, Grigore cel Mare, Anselm, Gerard din Cenad, Bernard din Clairvaux, Toma din Aquino, Godescalc din Nepomuk şi alţii. Coordonează, la Editura Polirom, colecţia „Biblioteca medievală”, în care au apărut din 2003 până în prezent 45 de volume bilingve ale operelor unor autori medievali din tradiţia latină, greacă, arabă sau franceză veche. Volumele sale de studii şi eseuri conţin reflecţii asupra filosofiei antice şi medievale, dar şi asupra receptării acestora în cultura română: Principiul cerului (Dacia, 2001; ediţia a II‑a, Humanitas, 2008), Sfântul Anselm şi conceptul ierarhiei (Polirom, 2003), Şapte idei înrâuritoare ale lui Aristotel (Humanitas, 2012), Vânătorul cu o singură săgeată (Ratio et Revelatio, 2013).

Animalele şi profesiile lor. Cum aşa? Animalele au profesii? Se duc cumva dimineaţa la birou? Fireşte că nu! Însă multe animale pot avea misiuni foarte dificile: de exemplu, câini care adulmecă explozivi, porumbei care duc mesaje sau lame care păzesc turmele de oi. Porcul Trândăvel îţi va arăta profesiile fascinante ale semenilor săi:
animalele pot fi detectivi, salvatori, animale de companie şi de terapie, paznici, poştaşi, peisagişti, hamali şi vânători. Cartea aceasta îţi vorbeşte şi despre drepturile animalelor şi despre felul în care oamenii şi prietenii lor necuvântători se pot ajuta reciproc.

O carte amuzantă cu informaţii interesante despre animalele mari şi mici care-i sunt de ajutor omului.

Dion Leonard este un ultramaratonist și speaker motivațional australian care trăiește în Edinburgh. A participat la unele dintre cele mai dure ultramaratoane din lume, în regiuni inospitaliere, inclusiv în nemilosul deșert Sahara din Maroc și în deșertul Kalahari din sudul Africii. Întâlnirea cu Gobi a fost un punct de cotitură în viața sa sportivă. În afară de cărțile care o au ca protagonistă pe Gobi, a scris o carte despre o pisică – Lara the Runaway Cat (2019).

Dion Leonard este un ultramaratonist și speaker motivațional australian care trăiește în Edinburgh. A participat la unele dintre cele mai dure ultramaratoane din lume, în regiuni inospitaliere, inclusiv în nemilosul deșert Sahara din Maroc și în deșertul Kalahari din sudul Africii. Întâlnirea cu Gobi a fost un punct de cotitură în viața sa sportivă. În afară de cărțile care o au ca protagonistă pe Gobi, a scris o carte despre o pisică – Lara the Runaway Cat (2019).