Literatură

„Unui oraş cunoscut îi datorăm mult. şi poate cu atât mai mult unuia pe care doar ne dorim să-l cunoaştem, după care zadarnic am tânjit vreme îndelungată. Dar există, cred, în viaţa unui om, şi zeităţi urbane ieşite din comun, plăsmuiri sub semnul ameninţării, al nemărginirii şi al capacităţii de transfigurare. În cazul meu, acestea au fost trei - Viena, Londra şi Zürich. Faptul că e vorba de aceste trei poate fi pus pe seama unei simple întâmplări, însă această întâmplare încă poartă numele de Europa." Elias Canetti, la decernarea Premiului Nobel, 1981

Întors ca detectiv particular în Barcelona, Pepe Carvalho este angajat să investigheze moartea misterioasă a unui tânăr ce provine dintr-o familie influentă din Spania.

„Avem nevoie de mai multă omenie, mai multă grijă, mai multă iubire. Sunt unii care aşteaptă de la un sistem politic să facă acest lucru, iar alţii care aşteaptă ca dragostea să producă sistemul. Convingerea mea este că adevărul viitorului se află undeva între cele două alternative şi că ne vom comporta omeneşte şi un pic indulgent, poticnindu-ne pe drum, din întâmplare galanţi, în mod stupid şi ticălos înţelepţi, până când violul asupra planetei noastre va fi scăzut în sminteala-i absurdă." William Golding, la decernarea Premiului Nobel, 1983

"Preda are meritul de a ne taia orice speranta desarta si de a ne indemna sa ne adancim in acel unic teritoriu salvator, in care oficialitatea nu putea patrunde: universul interior al fiecaruia dintre noi. Si, pana la urma, misterul etern care este viata insasi. Prezenvandu-ne astfel constiinta si, implicit, capacitatea de a ne redresa, la momentul potrivit. Murind social, spre a invia moral." (Razvan Voncu)

„La Lilieci“ este, de fapt, numele cimitirului sătesc al Bulzeştilor: o lume, aşadar, înmormântată, dar cu care încă se mai comunică, evocată prin ritualuri de pomenire ce se desfăşoară în chiar acest spaţiu şi mai ales reînviată în cuvânt din memoria localnicilor, din tradiţiile şi din folclorul lor.

„Povestea Siljei este destul de simplă, dar foarte semnificativă. După ruinarea familiei sale, ea devine slujnică, dar nimic din brutalitatea şi urâciunea din noul său mediu nu poate să întineze simţirile sale. Trece prin tot ce e mai rău fără a se lăsa atinsă de răutate. Îşi poate trăi chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurtă şi evanescentă ca un fluture..."
Per Hallström, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, în discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939

„Subiectele preferate ale lui Pirandello sunt viaţa şi arta, adevărul şi minciuna, realitatea şi iluzia, adică esenţa însăşi a teatrului."
Alice Georgescu

Un studiu dintre cele mai aprofundate ale operei lui Marin Sorescu...

„Cărţile ei, aşa cum o dovedeşte şi Nimeni alături de mine, sunt în primul rând romane subtil şi adânc psihologice, condiţionate de un anumit cadru politic, tincturate, abil infuzate de politică, aşa cum este şi viaţa."
Antoaneta Ralian

„Biblioteca pentru Toţi” iniţiază prima serie de literatură universală dedicată scriitorilor laureaţi ai Premiului Nobel pentru Literatură. Colecţia „Nobel” cuprinde selecţia celor mai reprezentative opere ale lor.

„Scriu din singurătate şi vorbesc tot din singurătate. Şi în singurătatea mea mă însoţeşte întotdeauna ipoteza lui Picasso, de asemenea vechiul meu prieten şi maestru, că fără o mare singurătate nu se poate face o operă trainică. Dar pentru că merg prin viaţă deghizat în beligerant pot vorbi despre singurătate fără sfială şi chiar cu oarecare mulţumitoare şi dureroasă iluzie." Camilo José Cela, la decernarea Premiului Nobel, 1989

„La Lilieci“ este, de fapt, numele cimitirului sătesc al Bulzeştilor: o lume, aşadar, înmormântată, dar cu care încă se mai comunică, evocată prin ritualuri de pomenire ce se desfăşoară în chiar acest spaţiu şi mai ales reînviată în cuvânt din memoria localnicilor, din tradiţiile şi din folclorul lor.

“Marin Preda a scris, in fond, un roman pe care n-as putea sa-l numesc altfel decat romanul unei mari constiinte. Constiinta, intai, a unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificaie (nici macar aceea ce se bizuie pe un tiranic senti-ment al justitiei !), o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic; constiinta, apoi, a unui erou care crede in puterea spiritului si in mitul fericirii prin dragoste. Destinul il loveste de mai multe ori, insa infrangerile nu-l imping spre negatia valorilor si nu-i salbaticesc sufletul.“- (Eugen Simion)

Pornind de la această moarte suspectă şi de la o vagă suspiciune, care ia proporţii în mintea bătrânului medic, se ţese emoţionanta poveste a unei iubiri ascunse şi a unei gelozii incontrolabile, desclanşându-se astfel un adevărat demers detectivistic: bătrânul investighează atât viaţa lui Felipe, cât şi pe cea a Silviei, dar şi cotloanele neumblate ale sinelui.

Ambitios si oportunist, micul functionar Georges Duroy, fost soldat, se lanseaza fara ezitare in viata trepidanta a Parisului din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cunoscand o ascensiune sociala uluitoare. De la slujba sa modesta, Duroy evolueaza inspre sferele inalte ale societatii folosindu-se de principala sa arma: seductia. Femeile din viata sa, de care se serveste fara incetare, ii inlesnesc drumul catre putere, deschizandu-i calea catre cele mai de seama personaje din politica si presa vremii. Santajul, masinatiunile si lipsa de scrupule fac parte din arsenalul sau si nici un obstacol nu ii sta in cale. „Continuandu-si seria studiilor sociale, Maupassant ne va lasa probabil un tablou al vietii franceze, atat provinciale, cat si pariziene, executat, asa cum a facut si Turgheniev pentru viata din Rusia, cu o obiectivitate aproape perfecta.” Paul Bourge

Tradus de Mircea Eliade în vara anului 1938, romanul biografic Înger luptător este povestea fascinantă a tatălui autoarei, misionar creştin, dintr-o severă familie de prezbiterieni, care îşi dedică întreaga existenţă, austeră şi lipsită de orice formă de lux sau confort, străinilor pe care îi iniţiază în tainele creştinismului.
Andreea Răsuceanu

Marele poet ceh recreează în aceste amintiri parfumul unic al Pragăi, spiritul avangardei între cele două războaie mondiale şi în timpul ocupaţiei naziste.

„Regina-Zăpezilor este, înainte de toate, o reflecţie narativă asupra puterii literaturii de a crea o lume proprie care sfârşeşte prin a fi atât de «reală», încât pare vie.” Ricardo Senabre

Ca multor băieţaşi, lui Pinocchio îi place să facă numai trăsnăi, să nu-şi asculte părinţii, să chiulească de la şcoală şi să nu muncească. Ca mulţi băieţi obişnuiţi, Pinocchio face doar ce-i place, fără a se gândi la consecinţe. Însă eroul acestei poveşti nu este un băieţel oarecare. Și, cu siguranţă, nu este unul obişnuit. De fapt, nici nu este un băiat. Având un cap făcut din lemn şi trupul lui fiind cioplit dintr-un buştean năzdrăvan, Pinocchio este o marionetă. Ba, mai mult, o marionetă neastâmpărată!

Colecția Stil

Într-un spital de provincie organizat precar, bolnavii mintal sunt trataţi ca ultimii oameni. Directorul spitalului e de mult deprimat că nu are cum să schimbe situaţia, că realitatea în care profesează nu are legătură cu idealurile sale de medic. Când este internat un bolnav mintal educat, cunoscător de filozofie şi psihologie, care poate vedea problemele morale şi materiale ale locului, directorul începe să-i vorbească precum unui prieten. Prea mult, prea des, în opinia angajaţilor spitalului, care se întreabă dacă directorul însuşi nu-şi pierde minţile.

Confesiunile fictionale ale unui agent secret

...Trebuie sa intelegeti ca nici cu vorba, nici cu fapta nu i-am dat lui Fortunado motiv sa se indoiasca de bunavointa mea. Am continuat, dupa cum aveam obiceiul, sa ii zambesc in fata, iar el nu a bagat de seama ca "acum" zambetul meu inflorea la gandul sfarsitului lui.

El avea un punct slab. Fortunando asta desi din alte aspecte era un om respectabil, chiar de temut...

Nu exista decat doua tipuri autentice de aristocratism: aristocratismul spiritual si cel taranesc, restul e sofisticare heraldica si norocul atestarii genealogice sau macar prezenta continua la suprafata istoriei. Alecsandri, care, altminteri, era un aristocrat veritabil dar recent, a cultivat cele doua embleme familiare in semnificatia majora a operei sale. El a fost un boier mai mult prin structura decat prin inaintasi, care s-a "taranit" tot timpul, recunoscand ca adversari pe "ciocoi" si pe "burjui". Tot ce tine de popor, adica de taranisme - folclor, traditie, si, atentie, natura, pentru ca numai descultii si patimasii traiescin natura naturala! - reprezinta idealitate si sentiment pozitiv, ceea ce e cosmopolit - adica strain de natura si de satean - ramane artificial, inautentic, si chiar inestetic. Alecsandri care avea in mod natural cele doua tipuri de aristocratism, s-a straduit toata viata sa para un aristocrat atestat cu arhondologie. (Aureliu Goci)

-Dar să te întreb ceva, domnule Emery. Ştii pentru ce am venit noi aici?

-Bănuiesc cel puţin, domnule colonel.

-E foarte simplu, domnule Emery. Am venit să măsurăm un arc de meridian în Africa australă.

Seria Arthur Conan Doyle

Datorită viziunii sale asupra vieţii interioare a femeilor şi măiestriei ironiei, ea a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influenţă deosebită, chiar dacă, în timpul vieţii, nu a avut prea mult succes, publicând doar patru romane.

Seria Black Cat - Nuvele

“ In anul 678 de la fondarea Romei, Marcus Licinus Lucullus, varul acelui Lucullus care purtase razboi contra Mitriadei, a primit guvernarea provinciei Macedonia. Dar in Italia s-a declansat pe neasteptate, un nou razboi. Cei 74 de gladiatori, reunitit sub comanda lui Spartacus, Crixus si Oenomaus, dup ace au spart scoala de gladiatori din Capua, au fugit si, ratacind prin Italia, au pus la cale un razboi aproape mai dificil decat cel pe care il declansase Hannibal. Caci, dup ace au fost biruiti numerosi comandanti si o data cu ei doi dintre consulii romanilor, rasculatii au adunat o armata de 60000 de ostasi inarmati; in cele din urma au fost invinsi in Apulia de catre proconsulul Marcus Licinius Crassus si, dup ace au fost aduse numeroase nenorociri Italiei, s-a pus capat acestui razboi, la 3 ani de cand incepuse.” ( Breviarum ab Urbe Condita, VI, 7, scris de Flavius Eutropius in 367).

"Una din caracteristicile comunismului este ca, atunci cand el nu sfarseste prin a dezgusta de moarte pe un intelectual cinstit, sfarseste prin a-l tampi de moarte." (Panait Istrati)