Literatură

„Barbatul se numeste artur paz semedo si lucreaza de aproape douazeci de ani la serviciile de facturare de armament usor si munitii dintr-o fabrica de armament reputata, cunoscuta sub denumirea legala de producoes belona s.a., un nume pe care, e bine sa lamurim, caci au ramas foarte putini cei pe care ii mai intereseaza asemenea informatii inutile, il purta zeita romana a razboiului.” (Jose Saramago)

In jurul doctoritei Zizi Bazaca – parasita de mondenul Titu, sotul ei fugit la Paris – graviteaza o lume in disolutie, cotropita de rinocerii rosii ai puterii instaurate de tancurile sovietice. Nimic nu mai e cum a fost, iar „fostii”, daca nu sint in beciurile noii stapiniri, asista neputinciosi la urmarile devastatoare ale furiei istoriei. Viata tihnita a Alutelei, oras patriarhal, inconjurat de statiuni balneare si insufletit altadata de vilegiaturisti, se indreapta spre dramele tulburatoare ale anilor ’50, odata cu povestile locuitorilor lui, care se intersecteaza si tes pinza tablourilor unei expozitii vivante.

Pentru a scrie, in ziua de azi, intr-o perioada a tranzitiei, trebuie sa scrii despre altceva sau sa scrii altcumva. Si, spre fericirea noastra, a cititorilor, Cristian Melesteu stie foarte bine sa faca acest lucru.” (Marin Ionita)

Margaret Mazzantini este autoarea bestsellerului Nu te misca (cu peste doua milioane de exemplare vindute), tradus in 35 de limbi si ecranizat in regia lui Sergio Castellitto, cu Penelope Cruz in rolul principal.

Scrise firesc si cu duiosie, povestirile lui Mircea Diaconu poarta cititorul in lumea aparent idilica a pustiului din La noi, cind vine iarna, care ascunde insa drame cutremuratoare.

Luaţi cu dumneavoastră această carte când plecaţi în vreo călătorie în timp sau spre sine, când luaţi trăsură, trenul său aeroplanul, când traversaţi frontiere exterioare sau interioare: arătaţi această carte la toate ghişeele unde stă omul la coadă pentru a înţelege ceva despre cuvintele care îl locuiesc şi veţi fi primiţi în lumea lor gratuit.” (Matei Vişniec)

Alcătuită din două micro-romane, Cutia cu bătrâni este singura operă de ficţiune a lui Andrei Oisteanu. În Comisionarul, un fost avocat ce renunţă la profesie pentru a livra flori la domiciliu este angajat de o clientă să-i supravegheze tatăl care ameninţase cu sinuciderea. Ostil încă de la început faţă de paznicul impus de fiica lui, Carol încearcă prin toate mijloacele să scape de el, ajungând în final să nu mai ştie dacă acesta există cu adevărat sau este doar un dublu al său. Arhivarul este povestea unui colecţionar care, în dorinţa de a aduna obiecte stranii, străbate locuri fantastice şi cunoaşte oameni la fel de neobişnuiţi că lucrurile pe care le vând. Retras printre obiectele strânse, fostul arhivar începe să se identifice cu ele, împins parcă de dorinţa de a atinge şi el condiţia de obiect. 

„Scrisul lui Dan Stanca e act implacabil de supunere la o constringere interioara, un chin secret ce tine de o obscura predestinare de gena.” Sorin Lavric

„Istoriile pline de incordare ale acestei carti amintesc de ciudateniile lui Poe si de acuitatea psihologica (si ironia vicleana) a lui Cehov. Si cind autoarea lor uita de buna-cuviinta si-si da in petic cu toate grozaviile, nici macar Stephen King nu ii sta in fata.” (More)

Romanul urmareşte povestea unei iubiri, derulată pe fundalul numeroaselor schimbări politice din vara lui 2012. Un cameraman (None), însurat şi cu valori stabile, trăieşte la rîndul său propria revoluţie, dupa ce se îndragosteşte de o cîntareata. Situaţia incontrolabilă scoate la suprafaţă alte revolte şi nefericiri vechi, care vor face ca viaţa lui să explodeze. Printre vedete, ştiri TV şi lupte politice, creşte treptat credinţa dureroasă că dincolo de idealuri înalte, de impliniri sociale şi chiar mai presus de familie, exista o datorie a fiecaruia faţă de sine.

„Aparitia acestui roman a reprezentat un eveniment in literatura noastra. S-au auzit laude entuziaste, dar si reprosuri serioase, a inceput o disputa. Numele dlui Dostoievski a ocupat paginile revistelor pe parcursul citorva luni. Aceasta agitatie a spiritelor a dovedit ca e vorba de o opera si de un talent deosebite.” (V.G. Belinski)

„Aș remarca la F.L. spiritul de observație, știința de a alege întâmplări și situații care se potrivesc textului unde le folosește, modul în care își apropie personajele de cititor – deși cam ciudate, personajele lui îi amintesc cititorului de cineva pe care-l cunoaște.” (Mihail Vakulovski)

„Pasisem indarat de-a lungul vremii ca sa te regasesc si sa merg pe urmele tale. In ce an eram? In ce epoca? In care viata? Prin ce minune te cunoscusem cind nu-mi erai inca tata? De ce ma necajisem atita cind un cintaret spunea o «poveste evreiasca», intr-un cabaret care mirosea a lipan si a piele argasita, in fata unor clienti ciudati? De ce voisem, asa de curind, sa ma socot fiul tau?” (Patrick Modiano)

„Eroii lui Modiano lasa in urma constringerile mediului lor social. Ei se afla intr-o eterna cautare a identitatii si evolueaza la jumatatea drumului dintre doua lumi, intre intuneric si lumina, viata publica si destinul la care viseaza.” (Liberation)

„Jonglind in diferite feluri – cind serios, cind mai ales in gluma – pe tema imaturitatii, autorul incearca sa convinga ca unui scriitor bun, usor de intilnit pe orice strada, ii este preferabil un diletant insolit. Fie ca-l va crede, fie ca nu, cititorul va avea de ce sa rida: ori, cu mare pofta, de autorul insusi, ori, mai stii?, impreuna cu el, de umorul lui.” (Livius Ciocarlie)

Speranta si suferinta, candoare si suspiciune, umor si deznadejde, narcoze si lacrimi sint ingredientele – universale – cu care se scrie aceasta poveste de dragoste atit de specifica totusi societatii romanesti. Fiind oglinda unei generatii, a celei foarte tinere, romanul Tu n-ai trait nimic inregistreaza in tuse alerte, dar foarte precise – expresie a ritmurilor existentiale care ne guverneaza viata – zbuciumul unui suflet inca imaculat, prins in mecanismul implacabil al maculei.

Beniamin este a patra carte din proiectul epic inceput cu Supunerea (2006) si continuat cu romanele Cat ar cantari un inger (2008) si Plan de rezerva (2011). Toate cele patru romane isi au centrul de greutate in intersectarea destinelor personajelor cu doi dintre cei mai reprezentativi si mai nemilosi oameni ai dictaturii comuniste, unelte ale indoctrinarii si represiunii: Neculai Craciun si Todor Grancea.

Piesa Labirint (Love’s stories) – „Cea mai buna piesa a anului 2010” la Concursul UNITER: „La premiera, am simtit cum emotia inunda sala”, nota criticul de teatru Maria Sarbu. Dar nu numai emotia, ci si dorinta de aplecare spre sine, spre cei din jur. Dorinta de evadare din Labirint.

„Pawel Huelle are un stil atit de dinamic, de prietenos, incit abia daca observi greutatea simbolica a intimplarilor ce sustin fiecare poveste.” (The Guardian)

„Vioi, realist, comic pe alocuri şi fără pasaje inutile, stilul lui Steinbeck este apreciat pentru originalitatea frazei şi a scenelor pe care le creează.” (The New York Times Book Review)

„Precum Rousseau in Confesiunile lui, Roth ne invita fara prea multe fasoane sa descoperim in Viata mea de barbat omul, mai degraba decit scriitorul. De dragul povestii, Roth nu se da in laturi sa se arate pe sine abject, egotist, dar si, din cind in cind, necugetat si neajutorat.” (The New York Times)

Bernard Walsh, un teolog agnostic a cărui educaţie s-a închegat în ceţurile Rummidge-ului, manifesta un interes pur profesional pentru Paradis. De aceea, deplasarea în Hawaii nu pare cu nici un chip vacanţă vieţii. Sosit la destinaţie cu un scop trist, tânărul descoperă lucruri la care nici n-ar fi visat acasă. Cu o călăuză de nădejde, într-un mediu exotic, Bernard schimba anteriul pe cămaşa înflorată şi rugăciunile pe schiul nautic, învăţând catehismul dragostei cu ochii larg deschişi către lume. Metamorfoza lui se consuma pe fondul existenţei frenetice, dar încărcate de ticuri şi stereotipii, a unei staţiuni prin a cărei punere sub lupa David Lodge întregeşte o savuroasă tipologie a turistului, de la însuratei la familişti cu greutate şi de la curtezane itinerante la bătrâni tipicari. Astfel, readuce în prim-plan – fie şi episodic – câteva dintre personajele trilogiei de campus publicate deja de Editura Polirom: Schimb de dame, Meserie! şi Ce mica-i lumea!.

Romanul Asasinul orb a primit Man Booker Prize in 2000, in 2001 a fost nominalizat la Orange Prize for Fiction, iar in 2002 la International IMPAC Dublin Literary Award. Revista Time l-a declarat cel mai bun roman al anului 2000 si l-a inclus in lista celor mai bune 100 de romane scrise in limba engleza din 1923 pina in prezent.

Scrisă la persoana întâi, cu un rafinament şi o fineţe remarcabile, O vară fără bărbaţi este o carte despre des­coperirea sinelui feminin, despre diferenţele dintre sexe, despre maturizare şi recuperare, o remarcabilă cufundare în universul profund al feminităţii.

„La drept vorbind, nu mi s-a parut niciodata ca scriu romane, ci ca visez crimpeie de realitate pe care incerc apoi sa le potrivesc intr-o carte.” (Patrick Modiano)

„Un autor care da farmec unei lumi dezvrajite, care face sa incolteasca flori pe ruine.” (Paris Match)

„Calatorie de nunta este o cautare, o enigma si o lamentatie, dar poate, mai presus de toate, este o meditatie asupra ispitelor si capcanelor memoriei. Modiano evoca o lume atit de delicata si de eliptica, atit de incarcata de nesiguranta.” (The Independent)

„Gânduri ascunse este un roman construit cu mare artă, care lansează întrebări despre sex, dragoste, moarte și relația dintre minte si trup. Este, în același timp, o comedie neagră despre vanitatea masculină si credulitatea feminină și despre cât este de periculos să tragi cu ochiul prin documentele din computerele altora.” (Literary Review)

Aşa a început Lucian Ciuchiţă, în 1996, cu "Oameni şi Ţărmuri" şi aşa a continuat, preţ de aproape două decenii: căutând, scormonind în sufletul oamenilor, încercând să decanteze albul de negru, binele de rău, eludând zonele gri, toleranţa criminală în raport de justiţia pură!

A trecut rapid de la poezia lirică la cea filozofică, de la eseul pe teme existenţiale la cazurile concrete, s-a impus în media şi, de o vreme, atacă furibund spaţiul romanesc, cu îndreptăţirea cu care orice visător zboară spre steaua sa. Gabriel Alexandru Ionescu, Istoric

Lucian Ciuchiţă este cunoscut internaţional în urma celebrului său proces cu Hollywood, sub învinuirea de plagiere a unui scenariu scris de el de către realizatorii filmului Escape Plan, cu Arnold Schwarzenegger şi Sylvester Stallone. Procesul este în curs.

Lucian Ciuchiţă este absolvent al Facultăţii de Cibernetică ASE Bucureşti în anul 1993, doctor în ştiinţe, scriitor, cineast, membru al Asociaţiei Dramaturgilor de Film din 1991, realizator tv în perioada 1990-2000 (TVR, Antena 1).

A beneficiat de o bursă de pregătire în Marea Britanie la Devon and Cornwall Police, în 1993.

Teza sa de doctorat are subiectul Tehnici şi metode statistice utilizate în studiul criminalităţii, 1999.

Activitatea sa în cadrul unor servicii speciale, 9 ani în poliţie şi 5 ani în SPP, a constituit o experienţă de preţ în demersul scrierii unor cărţi şi scenarii de film.