Literatură română

„As putea spune ca Alina Sova e descoperirea mea, insa nu ar fi adevarat; talentul ei ar fi adus-o la suprafata literelor romanesti oricum; Alina stie sa povesteasca, scrisul ei te tine de mana si te priveste in ochi; asta inseamna curajul ei, dar si curajul tau, cititorule; cred ca, pana la urma, asta am apreciat la ea dincolo de mugurii stilului, curajul de a scoate la lumina nu neaparat povestile ei, cat povestile noastre; din cate cunosc, aceasta este principala menire a unui autor autentic; Alina promite sa devina unul.” (Stefan Caraman)

„Pentru Iaru, orasul incepe pe vremea Pobedelor, automobilele rusesti pentru stabii vremii, si vine de curge pina azi. Din povestile astea a scos o carte cu care, nu spun vorba mare, a dat lovitura. Nu-ti vine sa te desparti de ea si, cind vezi ca se apropie de sfirsit, o mai lasi, fiindca nu vrei sa se termine.” (Cristian Teodorescu)

Una dintre cele mai bine vandute carti de literatura romana din toate timpurile, Elevul Dima dintr-a saptea reprezinta cartea de suflet a multor generatii, care farmeca intr-o masura atat de covarsitoare de la prima lectura, incat se cere citita si recitita, cu un nou val de emotii, la varste diferite. Intr-o curgere alerta, aproape filmografica, romanul desfasoara in fata cititorilor sai aventurile lui Grig Dima care, dupa ce-si petrece prima parte a vietii la Londra, se muta la liceul Mihai Bravu din Craiova. Aflat la varsta adolescentei, cand libertatea e deplina, iar visele sunt traite su maxima intensitate, eroul descopera dragostea si odata cu aceasta fericirea, dar si mecanismele unei lumi ruinate, pe care isi doreste s-o schimbe.

Un roman despre cine si cum a facut avere dupa 1989, despre coruptia omniprezenta a clasei politice romanesti si relatiile ei ascunse cu fosta Securitate rebotezata in fel si chip. O marturie despre jocurile de putere subterane si lupta pentru castigarea unor pozitii dominante in noile ierarhii, fenomene care au macinat intreaga societate si au ajuns pana la cel mai inalt nivel in stat. In tot acest univers halucinant, pe cat de delirant, pe atat de imoral, au fost atrasi si oameni onesti, dar naivi, care nu au realizat la timpul potrivit ca astfel devin simple unelte minuite de cei care le trasau destinul, fara ca macar sa-i intrebe, dispretuindu-i, dar folosindu-se de ei cu cinism. Ca si personajul principal din romanul lui Cristian Teodorescu, ei s-au lasat purtati de un val ademenitor, au facut compromisuri si au sacrificat uneori tot ce aveau mai bun – familie, profesie, idealuri, chiar si propria constiinta – pentru niste iluzii ce aveau sa se dovedeasca efemere. Idolii cei noi se arata a fi cu mult mai rai decit cei care din trecut, cu chipurile turnate in bronz, ne fac un semn cu ochiul, perfid sau complice, de pe soclurile unor statui. Iar Soseaua Virtutii, privita dinspre blocurile cenusii care o marginesc, e pentru multi drumul celor fara de speranta, un drum ce duce spre nicaieri.

"O istorie care aduce in scena serviciile secrete si il plimba pe cititor de la Moscova la Las Vegas, trecand prin Bucuresti" (Le Tellegrame)

Gripele se succedau fara intrerupere, aviara, stomacala, porcina, bovina, spaniola, de tip Hong-Kong si asa mai departe. Vaccinurile apareau in acelasi ritm vertiginos, iar guvernele le cumparau cu banii din impozite si le stocau spre binele si fericirea populatiei indobitocite de atatea primejdii. Cativa ajungeau fabulos de bogati, mai multi foarte bogati, altii doar bogati, iar unii, majoritatea de fapt, reuseau sa-si pastreze serviciile bine remunerate. Cerere si oferta. Legea mult laudata a economiei de piata. Cand cererea nu exista, atunci trebuie creata, iar uneori chiar cu forta, deoarece cartelurile industriei farmaceutice iti ofereau deja produsele. Populatia trebuia transformata, incetul cu incetul, intr-o masa ascultatoare de bolnavi, care asteptau cu sufletul la gura aparitia noilor medicamente, mult mai eficiente decat cele anterioare, a noilor echipamente si metode de analiza, mult mai sofisticate, mai costisitoare, decat cele din urma cu un an.

Seara, iata ca se intoarce vaca de la pasune. Fratii asteptau fiecare in fata ocolului sau. Cei doi mai mari radeau de prostia lui Pacala, care nu-si daduse osteneala sa faca un ocol mai de Doamne-ajuta, si erau incredintati ca vaca o sa se opreasca la unul dintre ei. Dar vezi ca animalul, cum veni si dete cu ochii de ramurile si frunzele verzi ale ocolului lui Pacala, trecu pe langa celelalte doua fara sa se opreasca si se duse drept la ocolul fratelui mai mic, unde incepu sa manance frunze tinere. Fratii cei mari, sa crape de necaz si alta nu. Dar n-avura incotro, si trebuira sa-i lase vaca lui Pacala, caci asa le fusese invoiala. Si asa, vaca ramase in stapânirea fratelui mai mic.

Cuprins:

• Lupul moralist


• Boul si vitelul


• Vulpoiul predicator


• Toporul si padurea


• Cainele si catelul


• Vulpea liberala


• Mierla si bufnita


• Pisica salbatica si tigrul


• Uliul si gainile


• Magarul rasfatat


• Oglinzile

"Pentru epoca in care a aparut, Mara trebuia sa insemne un eveniment, si astazi, privind inapoi, romanul acesta apare ca un pas mare in istoria genului. 

Si totusi el a trecut in tacere, toata lumea ramanand incredintata ca scrierea este neizbutita. Cu mult inaintea lui Rebreanu, Slavici zugravise puternic sufletul taranesc de peste munti si cu atata dramatism, incat romanul este aproape o capodopera." (George Calinescu)

"Una din caracteristicile comunismului este ca, atunci cand el nu sfarseste prin a dezgusta de moarte pe un intelectual cinstit, sfarseste prin a-l tampi de moarte." (Panait Istrati)

Un azil de batrini izolat pe malul marii, in vecinatatea unei mlastini, a unor faleze de marmura si a unui sat de pescari. Aici ajunge artistul Daniel Petric, a carui sarcina este sa sculpteze chipul fiecarui batrin care moare. Avind experienta scolii de corectie, a ospiciului si a inchisorii, Petric este convins ca se va adapta, insa incet-incet descopera ca viata locuitorilor azilului este dominata de ura, denunturi, lasitati agresive, violenta si amenintari. Iar peste toate pluteste figura Batrinului, un personaj pe care nu l-a vazut nimeni, dar care pare sa faca legea in acest loc intunecat.

„Paul Goma – unul dintre cazurile cele mai tulburatoare ale literaturii romanesti. De neintelegere, ignorare, injustitie din partea contemporanilor au mai avut parte si alte personalitati asezate oblic fata de vremea lor, de la Macedonski la Stere si Panait Istrati. Dar conflictul se inscria in ramele asa-zisei normalitati a unei societati in care era admisa replica, in care controversa se putea desfasura in voie. Spre deosebire de amintitii sai inaintasi, Goma a avut de infruntat un sistem feroce antidemocratic, care nu-i lasa dreptul de autoaparare, care nu-i ingaduia libertatea civila. Lupta sa devansa cu mult limitele unei opacitati estetice sau ale unor neaderențe de vederi politice care se pot transa in vazul lumii, audiindu-se toate partile, chiar daca una ar fi, intr-o anumita conjunctura, defavorizata. Era o lupta cu Istoria, cu o Istorie intrata intr-o perioada de criza convulsiva din pricina instaurarii si indelungatei persistente a totalitarismului rosu. Sa nu uitam, caci in orice caz posteritatea nu va uita, un lucru elementar: Goma a fost cel mai radical, cel mai sonor oponent al opresiunii comuniste din Romania, suficient de bine cunoscut si in Occident ca un herald al unei eliberari la care si-a adus o contributie morala de netagaduit.” (Gheorghe Grigurcu)

Una dintre cele mai indragite si cunoscute povesti a lui Ion Creanga, ilustrata de Igor Vieru. Este considerata cea mai reusita forma grafica a Caprei cu trei iezi si inca ramane neintrecuta. E o bijuterie a culorii si a liniei.

Colectia include opere reprezentative ale scriitorilor romani, recomandate pentru lectura elevilor din clasele primare si gimnaziale, conform programei scolare. La elaborarea acestei colectii participa specialisti de marca in domeniu, inclusiv graficienii din ambele state romanesti, prin acest efort comun realizandu-se o biblioteca de o mare valoare literara si artistica.

Porti – intre civilizatia noastra si altele, ce evolueaza independent, pe planete de care ne despart ani-lumina ori se afla intr-un alt plan dimensional... Mai cutre¬muratoare decat existenta „portilor“ ramane certitudinea ca unii oameni le-au cunoscut. Alchimisti, templieri, invatati arabi sau europeni din Renastere au stiut ce erau si, mai ales, unde duceau. Sa fie anumite elemente arhitecturale din castelele si catedralele gotice, fapturile stranii de pe basoreliefuri si vitralii, pasajele incifrate din cronicile medievale, mesaje-avertisment carora li s-a pierdut intelesul? In cer si pe pamant se petrec mai multe fenomene inexplicabile decat suntem pre¬gatiti sa acceptam. Nu trebuie sa credem in ele. E de ajuns sa le admitem posibilitatea, sa ne pastram mintea deschisa, analizand cu obiectivitate si detasare marturii, dovezi, fapte – caci Necunoscutul este aici, acum, printre noi...

Folie a trois II – un roman despre insolentele rebeliuni ale celor ce nu se recunosc infranti.

• Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (2010);


• Premiul pentru proza al Filialei Cluj a USR (2010);


• Premiul „Ion Creanga“ al Academiei Romane (2012).

Un tanar scriitor, personaj-cheie si maestru de ceremonii retras din propriu-i spectacol, se hotaraste sa dispara pentru o vreme si lasa astfel in urma un enigmatic manuscris, ajuns, deloc intamplator, in posesia fratelui sau. Pornind pe firul fragil al recuperarii acestei absente, Ioana Baldea Constantinescu reuseste in Dincolo de portocali un excelent roman de debut in care, din timpuri si spatii diferite, din memorie sau din imaginatie, fiecare personaj, fiecare intamplare, fiecare detaliu devin indicii esentiale pentru regasirea fratelui pierdut: o poveste de dragoste a zilelor noastre, iubirea imposibila dintre o printesa crestina si un cuceritor maur in decorul Seviliei de secol VIII, o miss Havisham reinventata, aventurile unui tar pasionat de gastronomie si plecat in lume pe un vapor-restaurant, peisaje exotice, combinatii rafinate de gusturi si arome. Si, ascunsa bine printre paginile cartii, o gradina cu noua randuri de portocali, sfidand granita dintre realitate si fictiune, numai buna pentru ca, la randu-i, cititorul sa se ascunda in ea.

Ioana Dragan, scriitor si jurnalist, nascuta in 1969 la Bucuresti. Este licentiata in Litere a Universitatii Bucuresti. Doctor in Filologie (2001). Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania din 1998. Din 1995 este jurnalist cultural la Televiziunea Romana, cu o prezenta constanta in media culturala de televiziune si radio. A publicat volumele: Vietati si femei, Povestile Monei, Romanul popular in Romania. Literar si paraliterar, Bibliotecile din oglinda. Ex libris de scriitor

„Oare cat vor mai dainui“, se intreba adesea Anatol bantuit de triste presimtiri, intorcandu-se sleit si descurajat din plimbarile sale crepusculare de la periferia orasului, care-i amintea uneori de targul sau natal, „oare cat vor mai dainui oazele acestea spre care sa-ti intorci pentru cateva clipe privirea si gandurile obosite de marile si solicitantele ritmuri ale trairilor prezente?“

Moscoviada, simfonie cacofonica de adio la adresa Uniunii Sovietice, reprezinta cartea lui Andruhovici care s-a bucurat de cel mai mare succes pana acum, fiind tradusa in mai multe limbi si pastrandu-si chiar si azi surprinzatoarea actualitate. Rusia neoautoritara, nationalismul patimas, transfigurarea epocii comuniste, kitschul sovin, presiunea ideologica, toate aceste spectre, pe care poetul, de-a lungul unui spectacol carnavalesc, in rasete cumplite, le alungase odinioara, sunt din nou aici, atotputernice, inspaimantator de viguroase.

Protestatar! Nonconformist! Rebel! Tentat mereu sa spuna Nu, decat Da! Permanent in revolta cu mine si cu ceilalti.

La capatul opus se afla „fiinta-sinteza“ mai sensibila la asemanarile fundamentale decat la diferente si conflicte; deschis catre „coincidenta contrariilor“ … unul fondator si nu multiplu dizolvant si destructor. Armonia dintre sinele interior si cel exterior… Cum sa conciliez aceste doua directii, opuse cand tentatia mea se indreapta mai mult catre indignare si strigat?

Caut intelepciunea si seninatatea si gasesc doar tragicul si grotescul! Cand privesti „cu capul“ totul ti se pare o comedie umana. Cand analizezi „cu sentimentele“, nu depasesti pesimismul si nihilismul. Perfecta ilustrare pascaliana: „acolo unde pacatul abunda, gratia este superioara“.

Aceeasi concluzie: calea, initierea, drumul spre…

Somnul vamesului este o constructie epica serioasa, densa, in care tema omului justitiar, frecventa in romanul modern, intalneste tema mai veche a destramarii familiei

O natura fericita

„La cat de dulce este Ana in general, titlul acestei carti m-a speriat. Apoi am realizat ca poate in fiecare zi trec pe langa o Diana si o poveste de iubire in care daca nu il «omori» pe celelalt nu reusesti sa supravietuiesti. Si, in plus, cine nu si-ar dori sa fie inteles si iubit asa cum e Diana? Asa ca am dat Play melodiei mele preferate si am citit pe nerasuflate o carte buna pentru orice seara de vara.”

CUPRINS:

– Vegetal

– Furcacaudina

– || – Geamantanu

– Sute de inimi mici ca sute de sori prinsi sub pamant

– Sanu

– Chelia lui Valeriu

– Cea mai buna dintre lumile posibile

– Linistea

Desi avea o capatana mica si turtita, a carei capacitate craniana nu depasea o mie de centimetri cubi (ceea ce-l situa intre primii hominizi ce parasisera savanele africane si talibanii ascunsi prin pesterile din Tora Bora), pe plan profesional lui Iulica ii mergea destul de bine. Fie ca vindea jumatati de blugi prin obor, fie ca o punea de-o alba-neagra la coltul strazii, se gaseau zilnic oameni care sa-i cada in plasa. Insa si mai multi ii cadeau in plasa sotiei ramasa singura acasa.

“Stii, pana la urma cred ca cel mai viu lucru la un roman erotic – mai mult decat erectiile generate si fiorul literar starnit – sunt tocmai imaginile astea intime din memoria personala pe care randurile asternute de tine pe hartie le mai invie o data, facandu-te sa-ti amintesti ca n-ai murit inca.” (Cristian Mungiu)

Un studiu dintre cele mai aprofundate ale operei lui Marin Sorescu...

A iesit de sub tipar cartea lui Dan Stanca, "Mare amara", o proza paradoxala: contondenta si poetica, scandaloasa si tandra, problematizanta si melancolica.