Literatură română

Scrise firesc si cu duiosie, povestirile lui Mircea Diaconu poarta cititorul in lumea aparent idilica a pustiului din La noi, cind vine iarna, care ascunde insa drame cutremuratoare.

Corneliu Coposu in dialog cu Vartan Arachelian

Aceasta editie este o reproducere in facsimil a lucrarii Momente, schite, amintiri aparuta in anul 1926 in aceasta forma la Institutul de Atelierele "Cartea Romaneasca"

Cu o prefata de Ion Minulescu.

Aceasta editie este o reproducere in facsimil a lucrarii Codin aparuta in anul 1935 in aceasta forma la Institutul de Arte Grafice "Luceafarul" S.A. Bucuresti

Aceasta editie este o reproducere in facsimil a lucrarii Casa Thuringer aparuta in anul 1933 in aceasta forma la Editura Cultura Nationala.

Sebastian este burlac, functionar la primarie, scriitor aspirant si potential infractor. Gratiela e mama, sotie inselata, prezentatoare TV si incearca o afacere in agricultura eco. Vietile celor doi se intersecteaza de mai multe ori, in cele mai neasteptate moduri, dar intre ei nu pare sa se infiripe o relatie cu adevarat serioasa.

Speranta si suferinta, candoare si suspiciune, umor si deznadejde, narcoze si lacrimi sint ingredientele – universale – cu care se scrie aceasta poveste de dragoste atit de specifica totusi societatii romanesti. Fiind oglinda unei generatii, a celei foarte tinere, romanul Tu n-ai trait nimic inregistreaza in tuse alerte, dar foarte precise – expresie a ritmurilor existentiale care ne guverneaza viata – zbuciumul unui suflet inca imaculat, prins in mecanismul implacabil al maculei.

„Scriu pentru ca intr-o zi cineva a inceput sa imi vorbeasca… Mai intii o voce familiara… Apoi niste prezente distincte, aparind intermitent, facind gesturi citeodata anodine, alteori emfatice... Asa l-am cunoscut pe cel care tinea mortis sa imi spuna povestea lui cu Imberia. Romanele mele se aglomereaza expresiv in jurul unor personaje. Pentru a trai ai nevoie de o lume imprejur si tocmai asta tind sa fie romanele pe care le scriu: mediul care antureaza una sau mai multe siluete umane.” (Ovidiu Pecican)

Cu Liliana Coman am trait Revolutia din 1989, la Constanta. In zilele acelea, cand sufletele ne-au fost larg deschise, ea s-a nimerit langa mine. Si chiar daca sufletele ni s-au inchis apoi la loc, a ramas acolo, inauntru: martorul meu, memoria mea de rezerva pentru clipa de gratie. Asa ca, trei luni mai tarziu, cand pur si simplu a disparut, ca luata de valul care ne-a zburatacit cumva pe toti in cele patru vanturi, am simtit intens pierderea ei. (Doina Jela)

De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupatiilor si razboaielor rusesti si turcesti, de la oamenii care au trait zorii schimbarilor si ai ideii nationale, de la cei care au facut Unirea Principatelor si ne-au asezat intre natiunile Europei sub domniile lui Cuza si Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri si intamplari alcatuind o lume care nu vrea sa treaca in uitare. Sub pana sa, stiinta istoricului cercetator al arhivelor se impleteste cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor mostenit de la parinti si bunici. Impreuna cu Amintirile, povestirile sale alcatuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.

Cele treisprezece povestiri ale lui Ionut Chiva aduc la lumina cele mai variate personaje, copii sau adulti, din tara sau din strainatate, care au in comun nevoia de relatii interumane, de evadare din singuratate. Ciinele, cel mai loial prieten al omului, este animalul-totem care umple golul lasat de izolare, insa de multe ori acesta nu poate inlocui apropierea umana. Povestile care se completeaza, se modifica si se explica una pe cealalta in Boddah speriat contureaza o carte a regasirii, a dezgroparii dorintelor pierdute si a reevaluarilor personale.

In jurul doctoritei Zizi Bazaca – parasita de mondenul Titu, sotul ei fugit la Paris – graviteaza o lume in disolutie, cotropita de rinocerii rosii ai puterii instaurate de tancurile sovietice. Nimic nu mai e cum a fost, iar „fostii”, daca nu sint in beciurile noii stapiniri, asista neputinciosi la urmarile devastatoare ale furiei istoriei. Viata tihnita a Alutelei, oras patriarhal, inconjurat de statiuni balneare si insufletit altadata de vilegiaturisti, se indreapta spre dramele tulburatoare ale anilor ’50, odata cu povestile locuitorilor lui, care se intersecteaza si tes pinza tablourilor unei expozitii vivante.

Pe o straduta patriarhala din centrul Bucurestiului, intr-una din cele sapte case vechi boieresti locuiesc doi prieteni: un filosof de ocazie – un autodidact care se hraneste cu sisteme filosofice, dar isi pastreaza atitudinea si candoarea diletantului, judecindu-se adesea autoironic – si Baltazar – un sculptor care lucreaza la opera vietii sale, un cal monumental din marmura care va atinge perfectiunea.

Un volum de proza scurta in care personajele, veritabile fiinte de hirtie, au aparenta unor fiinte inutile, evoluand conform unui scenariu lipsit de patetism, in decoruri cand decolorate, cand foarte puternic stilizate.

Despre autor

Cosmin Leucuta (n. 1986) este absolvent al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii de Vest, Timisoara. A publicat in revista EgoPHobia trei povestiri si trei nuvele. Romanul sau de debut, Laptele negru al mamei, este unul din cele doua cistigatoare ale Concursului de Debut organizat de Editura Adenium in anul 2013 (sectiunea Proza).

„Un detectiv cu usoare dureri de cap” surprinde trei episoade din viata lui Papa Goldon, un personaj care, avand in vedere succesiunea pe banda rulanta a experientelor prin care trece, ar putea umple rafturile unei biblioteci.

„Caragiale este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870–1900. Un istoric complet, care arata, critica si explica. Sintetizand in cateva personaje si in cateva evenimente sociale, starile sufletesti si intamplarile produse de introducerea civilizatiei apusene la noi, el a istorisit, a criticat si a explicat intreaga viata a epocii de care s-a ocupat.“ (Garabet Ibraileanu)

Femeile vin de pe Venus, barbatii de la baut s-a nascut in paginile saptamanalului de umor Catavencii. La cererea insistenta a cititorilor, o parte dintre textele rubricii Batai in dialog sunt adunate acum in acest volum. Desi pare ca e vorba de un „razboi intre sexe", in realitate, autorii n-au dus niciodata un razboi, ci un dialog. Ei lanseaza, alternativ, cate o tema la care raspunde celalalt. Rand pe rand, toate stereotipurile care circula despre viata de cuplu sunt puse intr-o lumina umoristica, eliberatoare. In mod normal, paginile care urmeaza ar trebui sa va salveze de la divort sau macar sa va scuteasca de a mai da banii pe terapie de cuplu. Cu o singura conditie: sa aveti umor.

Premiera mondiala la Bucuresti: 53 de scriitori au scris cel mai rapid roman din lume in doar 5 ore si 35 de minute.

Cel mai rapid roman din lume a fost scris de: Leonard Ancuta, Diana Badica, Lavinia Balulescu, Lavinia Braniste, Anca Bucur, Marius Chivu, Laurentiu Constantin, Bogdan Cosa, Andrei Craciun, Augustin Cupsa, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Adrian Dinis, Luca Dinulescu, Cosmin Dragomir, Gruia Dragomir, Florin Dumitrescu, M. Dutescu, Mihail Galatanu, Adrian Georgescu, Silviu Gherman, Adela Greceanu, Mugur Grosu, Ioan Grosan, Florin Iaru, Marieva Ionescu, Cristina Ispas, Cosmin Manolache, Maria Manolescu, Eusebiu Matei, Marin Malaicu-Hondrari, Mitos Micleusanu, Iulia Militaru, Dmitri Miticov, Oana-Catalina Ninu, Radu Nitescu, Veronica Placintescu, Dan Plesa, Matei Plesu, Mihai Radu, Ana Maria Sandu, Elena Stancu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Alexandru Al. Sahighian, Livia Stefan, Cecilia Stefanescu, Silvia T., Simona Tache, Iulian Tanase, Alex Tocilescu, Razvan Tupa, Luiza Vasiliu, Anca Vieru.

"Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata ... Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua."

( Cartea prezinta si ilustratii).

„Jonglind in diferite feluri – cind serios, cind mai ales in gluma – pe tema imaturitatii, autorul incearca sa convinga ca unui scriitor bun, usor de intilnit pe orice strada, ii este preferabil un diletant insolit. Fie ca-l va crede, fie ca nu, cititorul va avea de ce sa rida: ori, cu mare pofta, de autorul insusi, ori, mai stii?, impreuna cu el, de umorul lui.” (Livius Ciocarlie)