Literatură română contemporană

Folie a trois II – un roman despre insolentele rebeliuni ale celor ce nu se recunosc infranti.

• Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (2010);


• Premiul pentru proza al Filialei Cluj a USR (2010);


• Premiul „Ion Creanga“ al Academiei Romane (2012).

Un tanar scriitor, personaj-cheie si maestru de ceremonii retras din propriu-i spectacol, se hotaraste sa dispara pentru o vreme si lasa astfel in urma un enigmatic manuscris, ajuns, deloc intamplator, in posesia fratelui sau. Pornind pe firul fragil al recuperarii acestei absente, Ioana Baldea Constantinescu reuseste in Dincolo de portocali un excelent roman de debut in care, din timpuri si spatii diferite, din memorie sau din imaginatie, fiecare personaj, fiecare intamplare, fiecare detaliu devin indicii esentiale pentru regasirea fratelui pierdut: o poveste de dragoste a zilelor noastre, iubirea imposibila dintre o printesa crestina si un cuceritor maur in decorul Seviliei de secol VIII, o miss Havisham reinventata, aventurile unui tar pasionat de gastronomie si plecat in lume pe un vapor-restaurant, peisaje exotice, combinatii rafinate de gusturi si arome. Si, ascunsa bine printre paginile cartii, o gradina cu noua randuri de portocali, sfidand granita dintre realitate si fictiune, numai buna pentru ca, la randu-i, cititorul sa se ascunda in ea.

 

„La cat de dulce este Ana in general, titlul acestei carti m-a speriat. Apoi am realizat ca poate in fiecare zi trec pe langa o Diana si o poveste de iubire in care daca nu il «omori» pe celelalt nu reusesti sa supravietuiesti. Si, in plus, cine nu si-ar dori sa fie inteles si iubit asa cum e Diana? Asa ca am dat Play melodiei mele preferate si am citit pe nerasuflate o carte buna pentru orice seara de vara.”

“Stii, pana la urma cred ca cel mai viu lucru la un roman erotic – mai mult decat erectiile generate si fiorul literar starnit – sunt tocmai imaginile astea intime din memoria personala pe care randurile asternute de tine pe hartie le mai invie o data, facandu-te sa-ti amintesti ca n-ai murit inca.” (Cristian Mungiu)

A iesit de sub tipar cartea lui Dan Stanca, "Mare amara", o proza paradoxala: contondenta si poetica, scandaloasa si tandra, problematizanta si melancolica.

„Mamiferul Anei Barton e unul cu radacini de aluat in care se coc florile de salcam. Drumul incepe cu dorul primei povestiri si se termina cu tacerea, cu pauza de respiratie pe care traitul le impune din cand in cand. Fulgurant, cateva diapozitive-vis, ca o alunecare in expresionism. Ana Barton sufla viata unei galerii de personaje si istorii pe care le infige in lumea lor calda, posibila si miraculoasa. Este o carte a unui mod rar de raportare la existenta si este cartea unei mari rabdari. A unui timp care nu mai marșaluiește si nu mai ticaie furibund, o galerie a varstelor, de la cele amniotice la cele din urma. Exista in prozele reunite in Mamifer o stiinta a observatiei si o maturitate a trairii fascinante. Ana Barton reda mereu, fara gres si fara risipa de mijloace, fara tropaiala excesului, acel detaliu precis si acel gest exact care au efect de intrupare sigura. Cititorul intinde mana si pipaie personajul, simte carnea intamplarii. De fapt, asta e proza Mamiferului: o lume plina si recognoscibila in tonurile de lumina si in care intri ca acasa dupa ce treci prin doua randuri de porti: una a istoriei mici, personale, si o alta a istoriei mari, prezenta mai mult ca joc de umbre si prin cativa reprezentanti-surpriza. Acasire. Asta face Ana Barton in Mamifer.” Nora Pavel

Intalnirea dintre literatura si arta, un experiment inedit, a dus la rezultate spectaculoase, dupa cum va veti convinge citind dialogul dintre scriitorii: Stefan Agopian, Bogdan Cosa, Augustin Cupsa, Filip Florian, Adela Greceanu, Nora Iuga, Marin Malaicu-Hondrari, Mitos Micleusanu, Philip Ó Ceallaigh, Radu Paraschivescu si artistii: Roman Tolici, Zoltan Bela, Ion Grigorescu, Gili Mocanu, Sandor Szasz, Dan Perjovschi, Andrei Gamart, Mircea Cantor, Tara von Neudorf, Dumitru Gorzo.

Nascut in 1956, absolvent al Facultaţii de Medicina din Bucuresti, profeseaza opt ani ca medic. Este descoperit in 1986 de criticul literar Mircea Martin si frecventeaza cenaclul Universitas pina in decembrie ’89. Renunţa la medicina in 1990 si lucreaza la revistele Cuvintul si Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All si Curtea Veche Publishing. La Cartea Romaneasca ii vor aparea volumele de proza scurta Gradina de vara (1989, Premiul Fundaţiei Liviu Rebreanu), Eclipsa (1993, Premiul orasului Tirgoviste), Intr-o dupa-amiaza de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul Naţional de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si Premiul pentru proza al Asociaţiei Scriitorilor din Bucuresti), metajurnalul Foxtrot (2008, Premiul Radio Romania Cultural). In 2013 i se publica volumul Variaţiuni pe o tema de Vater-Puccini — interviuri in proza (Curtea Veche Publishing, 2013). A scris doua piese de teatru: Farsa (1994, Editura Unitext, Premiul UNITER) si Primavara la bufet (1995, Editura Expansion, Marele Premiu la Concursul Naţional de Dramaturgie „Camil Petrescu”, ediţia I, si Premiul Uniunii Scriitorilor). E distins in fiecare an cu Ordinul Muncii clasa a III-a in grad de cavaler. Deoarece a facut un copil legal, a fost tradus in Israel (Editura Nymrod, 2007), Spania (Editura El Nadir, 2010) si Anglia (University of Plymouth Press, 2012). Ii plac murele.

„Autorul Supravietuirilor – opera fundamentala a literaturii noastre – e din categoria celor fara categorie; a celor care resping ierarhia, birocratia literelor.” (Lucian Raicu)

Sa nu fiti uimiti daca intr-o buna zi librariile nu vor mai vinde romane, ci computere concepute sa scrie romane, in functie de fantasmele dumneavoastra secrete.

„De Pasti 2014 am deschis manuscrisele lui. Cu emotie, chiar cu teama. Teama ca amintirile ma vor intrista, ca vor rascoli dorul, ca vor invirti lama de cutit in rana nevindecata a lipsei lui... Dorul a ramas dor, dar m-am trezit ca rid in hohote, ca rid cu lacrimi citind ispravile lui Nea Marin... si din nou, ca in tinerete, imi era teama ca voi ajunge la finalul povestii. Foarte putina lume stie ca textele cu Nea Marin sint scrise in totalitate de el, de Amza. Un umor sanatos, fara pic de vulgaritate, un umor cu o tira de poezie, un umor curat. Ti-e drag sa citesti, dar se mai intimpla ceva: nu numai ca parca ii auzi vocea, dar ai impresia ca iti si apare in fata ochilor Nea Marin din Bailesti... hitru, sanatos, vesel. Despre foile ce ramineau pe birou peste noapte, foile scrise cu cerneala albastra, si despre mirosul lor, un amestec de miros proaspat de hirtie, miros de cerneala si parfumul lui tata, de lavanda, nu se poate povesti...“ (Oana Pellea)

„Borges insusi n-ar fi putut s-o spuna mai frumos: «Nu exista paradis in absenta luminii». Dupa cum nu exista intreprindere mai delicata – si totodata aventura mai palpitanta – decat intoarcerea pe urmele propriilor pasi. Radu Sergiu Ruba face acest drum sprijinindu-se mai mult pe retina memoriei decat pe memoria retinei. Prozele lui deschid carari spre o lume populata de personaje asupra carora timpul si-a facut lucrarea dupa cum a poftit. Ruba extrage amintiri din malul trecutului, le spala in soarele unei zile de toamna si le asaza pe catifea, sub ochii nostri, ca pe niste tandari de pietre pretioase. Forta evocatoare si talentul confesiv fac din O vara ce nu mai apune pasaportul spre tinuturi si oameni din alt loc si din alt secol. Radu Sergiu Ruba scrie despre saradele vietii, despre farsele, descompunerile si recompunerile ei. Prozele lui stau la confluenta dintre istorie, geografie si biografie. Le citesti cu emotia elevului care, pe vremuri, astepta ca soarele sa prinda in raza lui picatura de cerneala suspendata in varful penitei. Apoi iti vine sa mangai paginile si sa multumesti celui care rastoarna miere peste crestetele noastre. Fiindca tocmai ai avut parte de ceva frumos si sfasietor." (Radu Paraschivescu)

Editia a IV-a

„Am citit manuscrisul, la inceput pe o diagonala, apoi pe alta, si din nou pe prima. Nu din comoditate sau lipsa de interes, ci de draci... Sunt, cumva, prea aproape de tema. Dar tema imi place, este adanc integrata in epiderma modei care ne bantuie. Imi place mintea ascutita brici care incearca sa se elibereze taind in stanga si-n dreapta fara a masura altfel decat cu privirea rece, inghetata de atata constienta de sine.“ (Florin Chilian)

„Poeta romanca este o descoperire pentru spatiul de limba germana – este literatura de inalta clasa, literatura la superlativ! Inregistreaza tot ce i-au harazit amintirile rele, prezentul rau. Vorbeste de case cu ferestre care prevestesc nenorociri, de pilniile gramofoanelor care «inghit kilometri de tacere». Dupa caderea regimului Ceausescu a ramas la fel – altfel decit ceilalti –, nu si-a luat drept tinta opozitia. A folosit libertatea noua, a folosit si formule noi de expresie. E normal sa asteptam cu nerabdare aparitia in limba germana si a altor romane ale acestei autoare. Limba ei este imprevizibila, capricioasa, ascunde un mare mister. Miracolul se savirseste intr-un flux continuu, de fapt, in poezia ei de neintrerupt. Cum spune autoarea citindu-l pe Oscar Wilde: «Un capriciu dureaza mai mult decit o pasiune». Cit de periculoase, cit de superbe sint capriciile acestei scriitoare!” (Harald Hartung, Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Romanul Soldatii. Poveste din Ferentari a fost distins cu Premiul revistei Observator cultural si cu Premiul „Cea mai buna carte a anului” acordat in cadrul Galei Industriei de Carte din Romania, editia 2014.

Un barbat si o femeie se intilnesc pe peronul unei gari pustii.

Romanul Saludos a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si a fost tradus in germana, franceza, spaniola si sarba.

Cartea de fata este dedicata Dianei Sorescu (1987-2013), o talentata jurnalista, plecata dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani. Nu putini au fost cei profund impresionati de destinul ei tragic, atat apropiati, cat si cei care nu o cunosteau, dar care au auzit de povestea ei.

Icsa si Oama primesc un premiu. Bineinteles, premiul este unul neobisnuit, pentru ca daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Maestro este portretul unei epoci.

„Acolo unde Herman doar schiteaza viziunile sale de simetrii, analogii, antagonisme, coincidentia oppositorum si conexiuni cosmice, Mircea isi traieste viziunile ratacind de-a lungul universului fractalic in care povestea familiei si copilariei sale se-ntrepatrunde cu istoria Romaniei postcomuniste, ca si cu alte timpuri si spatii ale secolelor trecute si-ale privelistilor indepartate, din Bucuresti in Bulgaria si din Louisiana in Țarile de Jos.“ (American Book Review)

„Cartarescu pare ca s-a retras din orice discutie literara sau culturala locala si, in loc sa incerce sa coaguleze o realitate contemporana fragmentata, s-a intors intr-un timp care n-a existat cu adevarat niciodata, un timp imaginar in care toate genurile literare erau un singur gen si toate discursurile un singur discurs, dupa care totul s-a spart in bucati.“ (London Review of Books)

„Aceasta opera fantastica și luminoasa ce risca atat de mult ca sa puna marile intrebari merita toate elogiile pe care le-a primit și cu siguranta va fi impodobita cu mai multe premii binemeritate in lunile care urmeaza. A facut ceea ce putine alte opere au reușit: a transformat literatura romana in literatura de clasa mondiala.“ (World Without Borders)

„Aceasta opera fantastica și luminoasa ce risca atat de mult ca sa puna marile intrebari merita toate elogiile pe care le-a primit și cu siguranta va fi impodobita cu mai multe premii binemeritate in lunile care urmeaza. A facut ceea ce putine alte opere au reușit: a transformat literatura romana in literatura de clasa mondiala.“ (World Without Borders)

„O carte neobisnuita, socanta, provocatoare, de factura singulara in literatura romana. Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei romanesti, nu s-a scris niciodata cu atita competenta ca in Zenobia.” (Lucian Raicu)

Scrise firesc si cu duiosie, povestirile lui Mircea Diaconu poarta cititorul in lumea aparent idilica a pustiului din La noi, cind vine iarna, care ascunde insa drame cutremuratoare.

„Sub condeiul lui Dan Lungu, drama virează mereu spre comedie şi flirtează cu farsa socială. Pentru amărăciunile dragostei, autorul are drept leac un ton acid, stăpînind în egală măsură şi critica socială.” (Page des libraires)

Florin Iaru a ridicat proza la inaltimea poeziei, in acest volum de povestiri in care termenul de capodopera aproape ca se banalizeaza.