Biografii - Memorii & Jurnale

Peter Selg arata in aceasta lucrare faptul ca,  studiind in detaliu numeroasele documente cu privire la cursul vietii lui Rudolf Steiner, si-a putut da seama ca scrierile si conferintele sale, pe langa transmiterea de cunostinte din domeniul Stiintei spirituale, pun in evidenta caracterul  caii urmate de el si esenta fiintei sale. Ni se infatiseaza astfel  o imagine impresionanta a consecventei si capacitatii de rezistenta a unei neasemuite opere de o viata, realizata in imprejurari istorice tulburi. Se poate constata cat de intens, cu cata concentrare spirituala si cu cata perseverenta a lucrat Rudolf Steiner si ce misiune inalta a preluat. „A fost nevoie de multa suferinta, dar numai prin durere si chinuri  se ajunge la ceea ce leaga cu adevarat cunoasterea de Sinea noastra...“

Volumul al doilea din seria celor sapte prezinta inceputurile activitatii lui Rudolf Steiner la Weimar si Berlin in anii 1890–1900.

Peter Selg arata in aceasta lucrare faptul ca,  studiind in detaliu numeroasele documente cu privire la cursul vietii lui Rudolf Steiner, si-a putut da seama ca scrierile si conferintele sale, pe langa transmiterea de cunostinte din domeniul Stiintei spirituale, pun in evidenta caracterul  caii urmate de el si esenta fiintei sale. Ni se infatiseaza astfel  o imagine impresionanta a consecventei si capacitatii de rezistenta a unei neasemuite opere de o viata, realizata in imprejurari istorice tulburi. Se poate constata cat de intens, cu cata concentrare spirituala si cu cata perseverenta a lucrat Rudolf Steiner si ce misiune inalta a preluat. „A fost nevoie de multa suferinta, dar numai prin durere si chinuri  se ajunge la ceea ce leaga cu adevarat cunoasterea de Sinea noastra...“

Primul volum, dintr-o serie de sapte, prezinta viata lui Rudolf Steiner, incepand cu copilaria si tineretea, trecand apoi prin perioada doctoratului si ajungand pana la activitatea lui de editor al scrierilor stiintifice ale lui Goethe.

Studiul captivant al lui Isaacson arata ca progresul tehnologic este un sport de echipa. (Publishers Weekly)

Scriu in primul rand despre oameni de catedra, personalitați care au onorat spiritul uman; despre oameni din perioade istorice foarte diferite; in primul rand despre matematicieni, dar și despre oameni venind din alte orizonturi, din informatica, fizica, chimie, medicina, istorie, lingvistica, sociologie, economie, antropologie, filosofie, literatura, inginerie, muzica, regie teatrala; scriu in primul rand despre romani, dar și despre cațiva mari savanți straini; despre profesori ai mei, despre colegi de generație, despre foști studenți ai mei. Unii mai mult, alții mai puțin, ei fac parte din biografia mea.

Aceasta carte face pereche, intr-un fel, cu Intalniri cu Solomon Marcus (2 volume, Ed. Spandugino, 2011), in care alții scriu despre mine. (Solomon Marcus)

Jurnalul de fata este relatarea captivanta a expeditiei lui Fridtjof Nansen catre Polul Nord. Autorul alterneaza observatiile stiintifice si notele de jurnal cu fotografii si desene, dar si cu inregistrarea celor mai profunde trairi care l-au bantuit pe tanarul explorator pe taramurile temute ale Nordului inghetat.

Primul volum prezinta inceputul expeditiei si aventurile navei Fram, prinsa in gheturile Nordului, pana in toamna anului 1894, cand au fost facute pregatirile pentru calatoria cu saniile spre Polul Nord. Cel de-al doilea volum descrie calatoria de cincisprezece luni cu saniile intreprinsa de Fridtjof Nansen si de locotenentul Johansen, deriva navei Fram si revenirea in Norvegia, in august 1896.

Jurnal cu si fara Nae Ionescu este o carte de dragoste. O dragoste trista. Iubirea singuratica a unei femei parasite, care traieste printre si pentru amintirile ei. O pagina din intimitatea unei casnicii celebre, in marginea vietii omului care a modelat gandirea celei mai stralucite generatii a Romaniei secolului XX.

„In Nu genul ala de fata, Dunham ridica un val de pe experientele care alcatuiesc procesul prin care ne construim drumul prin lume: cum e sa te indragostesti, sa te simti singur, sa ai cinci kilograme in plus desi mananci doar mancare sanatoasa, cum e sa trebuiasca sa te faci apreciata si sa-ti demonstrezi valoarea intr-o incapere plina de barbati care au dublul anilor tai, cum e sa intalnesti iubirea adevarata si, mai ales, cum e sa ai tupeul de a crede ca povestea ta este una care merita spusa. 

Exuberanta, miscatoare si atenta la detalii, Nu genul ala de fata este un sir de telegrame trimise din linia intai a frontului, din batalia Cresc Mare. «Deja imi este rusine la gandul ca, de fapt, as avea ceva de oferit», scrie Dunham. «Dar daca daca as putea lua tot ce am invatat si ti-as face treaba mai usoara tie sau te-as impiedica sa mai ajungi in situatia aia in care simti nevoia sa-ti pastrezi tenisii in picioare, cand faci sex, pentru cazul in care ai simti nevoia s-o iei la goana in timp ce-o faceti, atunci fiecare pas gresit pe care il voi fi facut eu a meritat». 

Nu franchetea Lenei Dunham este cea care ma misca, ci mai degraba scriitura – care este plina de surprize acolo unde te astepti mai putin. O carte buna, subversiva.“ (David Sedaris) 

„Talentata Lena Dunham nu doar ca scrie cu o precizie metodica, dar foloseste, in creionarea portretului mai tinerei Lena si a panoramei lumii, si un simt al perspectivei, al nostalgiei si acel gen de intelepciune specifica persoanelor mai in varsta… Spunandu-si pur si simplu povestea, in toate detaliile ei uneori stanjenitoare, a scris o carte care este pe cat de subtila si sincera, pe atat de comica.“ (Michiko Kakutani, The New York Times)

„Marea majoritate a oamenilor incearca cu disperare sa ascunda acea prapastie angoasanta dintre acel eu bine slefuit, aspirational si reprezentational si eul real, uman si plin de defecte. Dunham traieste in aceasta prapastie, unde da acces tuturor, cu inima deschisa, fara limite sau bariere si scrie despre ea, cu un profund sentiment al constiintei de sine si al autocompasiunii, care ne provoaca sa incercam si noi sa salasluim in propriile prapastii si poate sa le acceptam putin mai mult si sa ne angoasam ceva mai putin cand ne gandim la ele.“ (Maria Popova, Brain Pickings)

„Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai incarcata cu desfasurari dramatice. Situatia e atat de nesigura si de schimbatoare, incat momentele alternative de bucurie si de disperare se tin lant, punand nervii si judecata tuturor la grea incercare. Romania se simte tradata: de rusi, in primul rand, dar si de partenerii occidentali care par sa nu inteleaga situatia disperata in care a ajuns, fara sa aiba vreo vina. Romanii nu mai au de ales decat intre un sfarsit eroic si o pace injositoare. Carmuitorii tarii aleg pacea, in cele din urma. Cu alte cuvinte, capitularea. In ciuda apelurilor reginei la rezistenta. Jocurile erau facute. Probabil ca pana la urma a fost mai bine asa: o decizie rationala, care a salvat pe moment ce se mai putea salva, si nu una eroica, extrem de riscanta. Dar trebuia sa apere cineva nu numai interesele imediate ale tarii, ci si onoarea romaneasca. A facut-o, cu nestavilita pasiune, regina Maria." (Lucian BOIA)

Cât valorează viaţa unui om care a atras asupra lui mânia camorrei? Roberto Saviano, tânărul jurnalist italian care a scris Gomora, ştie foarte bine răspunsul. Condamnat la moarte de membrii camorrei, autorul este obligat să trăiască păzit de poliţie douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru şi să‑şi schimbe frecvent adresa pentru a‑şi pierde urmele.

Cea mai convingatoare autobiografie aparuta vreodata sub semnatura unui fotbalist. (The Guardian)

Appalachian Trail, unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume, strabate 14 state pe o distanta de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Dornici sa admire peisajele superbe de pe aceasta ruta, Bill Bryson si prietenul sau Stephen Katz hotarasc sa o parcurga pe jos de la un capat la celalalt. 

Nisipurile arabe este cronica unui trecut disparut, un omagiu adus unui popor magnific, unor oameni care, in ciuda greutatilor si pericolelor, au facut dovada unui curaj si a unei loialitati iesite din comun.

Datorita farmecului ei romantic si caracteristicilor patologice, viaţa lui Torquato Tasso, geniu incontestabil care a dominat literatura europeana o buna bucata de vreme, a devenit repede o legenda, oferind nu fara temei prilejul multor interpretari romanţate pline de farmec. Mitizarea de tip romantic a „geniului persecutat“, consacrata de mari artisti și ganditori precum Montaigne, Goethe, Leopardi sau Baudelaire, a fost urmata de interesul cercetatorilor din epoci mai recente care au incercat sa analizeze, pornind de la figura excepţionala a lui Tasso, tulburatoarea legatura dintre genialitate si nebunie. Legenda acestei legaturi si-a gasit o sursa de importanţa fundamentala in scrisorile tassiene, cu precadere in cele scrise in timpul recluziunii la ospiciul Sfanta Ana: scrisori pe cat de stranii si disperate, pe atat de rafinate si revelatoare pentru o epoca de neliniste, de control ideologic si de disimulare. Ele marcheaza un moment novator in panorama genului epistolar, prin impletirea inedita a imaginii artistului ca personaj public cu introspecţia unui suflet melancolic, traversat de halucinatii, și nu contenesc, dupa veacuri, sa fascineze si sa intrige.

Vocea originala a lui Tyson se aude clar in paginile acestea – nu sunt doar un mix de limbaj de strada, programe de recuperare in 12 pasi, descrieri cinematografice ale luptelor si panseuri filosofice, ci si pagini pline de umor acid si referinte literare ce acopera un spectru neasteptat de larg, de la Alexandre Dumas si Tolstoi la Lenin si Tennessee Williams. Un suflet tulburat ce a incercat prin eforturi autentice sa priceapa calatoria lunga si bizara care a fost viata sa. 

Contele Alexander von Schönburg s-a născut în 1969, în Somalia, unde tatăl său era corespondent de presă. Este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prinţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a. Împreună au trei copii, descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic.

Cred insa ca deprinderile culinare de baza sunt o virtute, ca abilitatea de a te hrani cu pricepere atat pe tine, cat si pe altii ar trebui predata tuturor tinerilor drept o competenta fundamentala, ca ar trebui sa devina la fel de esentiala in procesul de maturizare ca atunci cand te stergi singur la fund, traversezi fara nici un ajutor strada sau cand ajungi sa inspiri suficienta incredere incat sa ti se dea bani cu imprumut.

„Un minimum de cunostinte despre cum se manuieste un cutit ar trebui sa fie obligatoriu. Fara el nu suntem buni de nimic, suntem niste naufragiati cu o cutie de conserve alaturi – dar niciun deschizator. Totul incepe cu deprinderea modului in care se foloseste un obiect ascutit, suficient de familiar ca sa ducem treaba la bun sfarsit fara sa ne ranim. Asadar, vorbim despre elementele de baza ale manuirii, ascutirii si pastrarii cutitelor, precum si despre acelea ale taiatului, tocatului si feliatului rudimentar, dar eficient. Nimic prea serios. Doar suficienta indemanare in folosirea cutitului, cat sa te poti masura cu orice bunica din Sicilia.“- Anthony Bourdain

In aceasta carte Harman ne ajuta sa patrundem in culisele acestui sport, aruncand lumina asupra celor mai intime secrete ale tenisului, intr-un volum plin de personalitate, freamat, drama si intrigi.

„In ultimii ani, Johnson a scris carti de mici dimensiuni, scurte biografii, si toate sunt niste bijuterii: Johnson poate picta panze mari si mici; poate compune simfonii brukneriene si menuete gratioase. Acele «menuete», recentele biografii, s-au ocupat de Churchill, Isus, Socrate, Darwin si, acum, de Mozart.“ (Jay NORDLINGER)

„Excelent… O lectura incantatoare, concisa… Sa citesti despre viata unui asemenea muzician formidabil este o placere si un privilegiu. Paul Johnson a facut povestea lui Mozart accesibila si formativa.“ (Washington Independent Review of Books)

„Johnson condenseaza un mare volum de informatii in aceste pagini… Pornind de la cunoasterea uimitoare a operei mozartiene, el reuseste o descriere cuprinzatoare si edificatoare a acesteia. O solida introducere in viata si opera compozitorului.“ (Publishers Weekly)

Din cei 15 000 de copii sub 16 ani inchisi la Theresienstadt si trimisi apoi la Auschwitz, doar 100 au supravietuit.

Cartea pernei. Confesiunile unei doamne de onoare este una dintre cele mai citite opere din literatura japoneza!

„Este o carte profund altruista, care isi poarta cititorul din cea mai neagra depresie spre hohotele de ris cele mai autentice si mai sanatoase, un dar pe care Ana Dragu il face celor care trec prin aceeasi experienta.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)

Trenul de 15.30 – Londra-Paris • Expresul Rajdhani catre Bombay • Expresul de noapte dinspre Nong Khai • Sageata Aurie spre Kuala Lumpur • Expresul de noapte Steaua Nordului spre Singapore • Trenul de pasageri Saigon – Bien Hoa • Superexpresul Hikari catre Kyoto • Expresul trans-siberian

Intr-o biografie captivanta ca o poveste, Antonio Forcellino parcurge fulgeratoarea traiectorie a lui Rafael recitind documentele si marturiile si interpretand operele de arta cu ochiul expertului in restaurari. In aceste pagini extraordinare, eliberate in sfarsit de prejudecati, Rafael este prezentat fara valurile care i-au faurit mitul, redevenind barbat si artist.

Rosemary Kinsland e autoarea cartii Viata secreta a unei eleve, adica memoriile ei, si Savage Seas - Mari salbatice, dupa care s-a turnat un film pentru postul public de televiziune american, PBS. Tot ea a fost scenarista unui serial de televiziune apreciat de critica, pentru Discovery Channel, Piratii si insulele comorilor.

In lumea culturala interbelica il intalneai pe Valjan la tot pasul. Personalitatea lui pitoreasca si joviala i-a inspirat pe toti caricaturistii vremii. Avocat celebru, cu imensa clientela, era vazut alergand pe treptele Tribunalului, urmat de numerosii sai secretari. In pofida varstei si a corpolentei, se bucura de sprinteneala unui fost gimnast. Nici sprinteneala verbului nu-i era straina, dovada nenumaratele sale replici scanteietoare, la bara sau in piesele de teatru. Fascinatia scenei a facut din el un om de teatru proteic: director de trupa la… 13 ani, student-autor de comedii jucate la Teatrul National din Iasi (1904), director al Teatrului National din Bucuresti, unde a promovat regia moderna. Dupa Marea Unire, in calitate de director general al teatrelor, Valjan a jucat un rol insemnat in organizarea propagandei culturale in tinuturile alipite si a incurajat reprezentarea repertoriului national prin Legea teatrelor care-i poarta numele (1926). A fost socotit un maestru al genului scurt in comedia de moravuri de catre critici literari precum G. Calinescu, E. Lovinescu sau Pompiliu Constantinescu. In 1929 a inaugurat teatrul national radiofonic cu mult jucata comedie Ce stia satul. Comedia de succes in trei acte Generatia de sacrificiu se dovedeste atat de actuala, incat la 80 de ani de la premiera s-a aflat pe afis timp de trei stagiuni la TNB (1998—), iar la Barasheum se joaca de opt stagiuni, din 2006. Omul politic s-a remarcat prin elaborarea (in colaborare) a importantei Legi a asanarii (conversiei) datoriilor agricole, pe care a sustinut-o ca vicepresedinte si raportor in Parlamentul Romaniei (1932). A lasat fermecatoare memorii, publicate postum (Cu glasul timpului, Eminescu, 1987, 1994, Humanitas, 2013). In perioada comunista, refuzul lui Valjan de a colabora cu noul regim a provocat implicarea intr-un proces stalinist de „inalta tradare“ (1951). Condamnat la 15 ani de detentie, s-a stins la 29 aprilie 1960, nu insa fara a sfida cumplita inchisoare printr-un spectacol creat de el in ultimele luni de viata si jucat in secret de numerosii sai colegi de celula, detinuti politici. (Micaela Gulea)

„Cartea care a redefinit jurnalul de calatorie.” (The Guardian)

„O carte ce merita sa stea pe acelasi raft cu Graham Greene, Somerset Maugham si Paul Theroux.” (The New York Times Book Review)

Poate iesi Brazilia definitiv din viata cuiva care a petrecut acolo cativa ani, indentificandu-se cu existenta zilnica a unui popr la prima bedere ca toate celelalte, in realitate cidat si superior europenilor? Despartirea de o tara iubita nu se produce niciodata. Plecarea definitiva din acea tara nu poate avea loc.

„Sunt aproape 10 ani de cand am ascultat pentru prima oara o poveste de David Sedaris si tin minte ca m-am oprit din ce faceam pentru ca nu mai auzisem niciodata o astfel de voce. Nu ma refer la glas, desi e la fel de inconfundabil, cat la vocea naratiunii, o impletire nepereche intre dulce si amarui, intre autoironie si vulnerabilitate. E vocea unui om care te invita sa te asezi langa el si sa calatoriti impreuna prin viata, plini de uimire. Eseurile lui Sedaris sunt despre nimicurile prin care trecem cu totii – familie, relatii, momente stranii prin aeroporturi si cafenele –, dar si despre cum aceste nimicuri sunt de fapt totul.“ - Cristian Lupsa, editor Decat o Revista

„Din liceu n-am mai ras de unul singur in public. Nu pentru ca as fi un sobru, ci din cauza cinismului - defect profesional de jurnalist. Pana ce am cumparat o carte de Sedaris dintr-un aeroport. Si am inceput sa rad. Un ras fin, autoironic, cu alinturi antropologice. Un ras din care si inveti. Vecinul din avion m-a intrebat de ce rad. I-am dat sa citeasca. La sosire a intrat in prima librarie si a cumparat un Sedaris.“ - Vlad Mixich, jurnalist

Bucurestii in vremea lui Mazar Pasa, aventurile fotografului Szathmari, bataia cu flori de la Sosea, locurile in care a locuit Eminescu, cele pe care le-a vizitat Tolstoi, Hipodromul Baneasa, monumente si intamplari descrise cu farmec de Emanuel Badescu

La cincizeci de ani dupa moartea sa, aceasta biografie foarte bine documentata traseaza destinul maret si bulversant al celei mai mari doamne a cantecului francez, cunoscuta si astazi la nivel mondial. Ce ramane astazi din Edith Piaf? Un repertoriu, cantat inca de numerosi artisti, o legenda, tesuta dintr-o viata mareata si tragica, o voce exceptionala care continua sa ne emotioneze pana in adancul inimii. Jean Dominique Brierre ne conduce pe urmele lui Piaf, ale debutului ei in Parisul interlop al cartierului Pigalle, ale turneelor sale triumfatoare in America de dupa razboi. De la P'tit Louis la Marcel Cerdan sau Theo Sarapo, ultimul sot, trecandu-i in revista pe Cocteau, Montand, Aznavour, Canetti, Coquatrix, Moustaki... cu totii se regasesc in aceasta biografie, toti barbatii pe care ea i-a iubit si cei carora le datoreaza succesul in cariera sa. Aceasta carte traseaza parcursul atipic al acestei mari cantarete a muzicii frantuzesti.