Premiul Nobel

„Fugara este o carte atat de buna, incat nu vreau s-o discut intr-o recenzie. Nici citatele, nici vreun sumar nu pot da seama de calitatile ei. Singurul mod in care o puteti aprecia cu adevarat este s-o cititi. ... Revin de aceea la indemnul de la care am pornit: Cititi-o pe Munro! Cititi-o pe Munro!“ Jonathan Franzen, The New York Times Review of Books

La peste 30 de ani de la aparitie, romanul Asteptandu-i pe barbari a ramas in constiinta publica si continua sa influenteze alte forme ale artei, cum ar fi opera omonima din 2005 semnata de compozitorul Philip Glass. A fost incununat cu James Tait Black Memorial Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize si Central News Agency Prize. Dupa ce J.M. Coetzee a castigat Premiul Nobel pentru literatura in 2003, acest roman a fost inclus de Penguin Books in prestigioasa serie „Great Books of the 20th Century“.

Povestea locotenentului Henry, concentrat pe frontul italian in timpul Primului Razboi Mondial, si a pasiunii lui pentru Catherine Barkley, o sora medicala englezoaica. 

„Noua mea carte [Pan] va fi frumoasa; intamplarile se petrec in Nordland, e o poveste de dragoste linistita, mistuitoare. Nu vor exista polemici in ea, doar oameni nascuti sub vazduhuri diferite.“ (Knut Hamsun, intr-o scrisoare din 1893)

„Bestseller international la aparitie, Gradina Raiului este povestea unui tinar scriitor american si a incintatoarei sale sotii, aflati in anii ’20 pe Coasta de Azur, pretindu-se la un joc erotic, periculos, amoral. Un text incordat, cu serpentine, elegant si straniu, dar si foarte contemporan.” (Time)

One of the world's most famous novels, One Hundred Years of Solitude by Gabriel García Márquez, winner of the Nobel Prize for Literature, blends the natural with the supernatural in on one of the most magical reading experiences on earth.

Nobel Prize winner and author of One Hundred Years of Solitude and Love in the Time of Cholera, Gabriel García Márquez blends the natural with supernatural in Of Love and Other Demons - a novel which explores community, superstition and collective hysteria.

Gabriel García Márquez, winner of the 1982 Nobel Prize for Literature and author of One Hundred Years of Solitude, explores the loneliness of power in Autumn of the Patriarch.

Memories of My Melancholy Whores is a powerful novel about a man who so far has never felt love from Nobel Laureate Gabriel García Márquez, author of the One Hundred Years of Solitude.

Nobel prize winner and author of One Hundred Years of Solitude Gabriel García Márquez tells a tale of an unrequited love that outlasts all rivals in his masterpiece Love in the Time of Cholera.

Chronicle of a Death Foretold is a compelling, moving story exploring injustice and mob hysteria by the Nobel Laureate Gabriel García Márquez, author of One Hundred Years of Solitude and Love in the Time of Cholera.

The General in his Labyrinth is the compelling tale of Simón Bolívar, a hero who has been forgotten and whose power is fading, retracing his steps down the Magdalena River by the Nobel Laureate Gabriel García Márquez, author of One Hundred Years of Solitude and Love in the Time of Cholera.

This collection brings together seventeen of Kipling's early stories, written between 1885 and 1888, when Kipling was working as a journalist in India. Wry comedies of British officialdom alternate with glimpses into the harsh lives of the common soldiers and the Indian poor, revealing Kipling's legendary powers of observation and, in 'Baa Baa, Black Sheep' his own miserable childhood.

In aceasta cronica romanesca a unei partide istorice in care se infrunta un venerabil maestru si un tanar jucator talentat, Kawabata a surprins ciocnirea dintre traditia Japoniei imperiale si modernizarea adusa de secolul XX.

Dincolo de eticheta subtila a jocului, expresie sublimata a spiritului japonez, si de respectul ceremonios al celor doi adversari, se desfasoara un duel simbolic, ce nu poate avea decat un deznodamant tragic.

Maestrul de go se dovedeste astfel o elegie a disparitiei unei lumi milenare in fata invaziei prezentului pragmatic.

Volumul de fata cuprinde trei eseuri ale autorului francez despre ,,rasul provocat in mod special de catre comic”. Acestea au la baza ideile urmatoare: comicul este uman, rasul are nevoie de o detasare emotionala fata de obiectul/subiectul vizat, rasul are o functie sociala.

Acest volum de memorii vine sa consfinteasca faptul ca aproape tot ce se stie despre Gabriel García Márquez provine din interviurile si din opera sa si sa aduca marturii emotionante despre "viata secreta" a autorului caci, asa cum acesta se destainuie, "omul are trei vieti: viata publica, viata particulara si viata secreta, cea pe care o povestim cel mai adesea noi, scriitorii; toata viata mea este incifrata in romanele mele".

Povestire sau roman scurt, aceasta ultima creatie narativa a neasemuitului Gabriel García Márquez, "cel mai mare vrajitor al Americii Latine" (Augusto Roa Basto), reia intr-o viziune aparte, surprinzatoare eterna tema a iubirii, fericit ilustrata de capodopere anterioare - romanele "Un veac de singuratate", "Dragostea in vremea holerei", "Despre dragoste si alti demoni" sau povestirea "Urma sangelui tau pe zapada". Caci "Povestea tarfelor mele triste" este, asa cum marturiseste protagonistul-autor, "povestea marii mele iubiri", o prodigioasa incursiune in tainele sentimentului erotic, pe care il traieste, pentru prima oara in viata cu adevarat, un barbat in varsta de nouazeci de ani pentru o fata de paisprezece, plasata deci la antipozii ciclului sau vital.

Sarbatoarea Tapului se inscrie in categoria asa-numitelor „romane ale dictatorului“, construite in jurul unor figuri de tirani reali sau imaginari – categorie literara la a carei aparitie a contribuit realitatea politica din tarile sud-americane in secolul XX.

„Hemingway este autorul care mi-a influentat cel mai mult tehnica – prin cartile lui, prin uluitoarea sa pricepere in arta scrisului.” (Gabriel Garcia Marquez)

S-ar putea spune ca aceasta povestire este plamadita prin hibridarea stilurilor si motivelor amerindiene si occidentale, intr-un fel de pastisa intentionat ireverentioasa care, cu toate acestea, nu pune in umbra imensa seriozitate a temei sale principale: exploatarea si nefericirea celor oropsiti si abuzul de putere. (Elsa Cajiao Cuellar)

Literar, cartea mea cea mai importanta, cea care poate sa ma salveze de la uitare este Toamna patriarhului... A fost romanul care m-a facut cel mai fericit scriindu-l, caci este cel pe care am vrut dintotdeauna sa-l scriu si, in acelasi timp, cel in care mi-am impartasit plenar propriile experiente si confesiuni... Intr-adevar, este un roman-marturie, o autobiografie incifrata... (Gabriel Garcia Marquez)

Vreme de multi ani, Mama Mare garantase pacea sociala si concordia politica in imperiul sau, in virtutea celor trei cufere cu buletine electorale false care faceau parte din patrimoniul ei secret. Slujitorii barbati, protejatii ei si dijmasii, majori sau minori, exercitau nu doar propriul drept de sufragiu, ci si pe cel al alegatorilor morti de un secol. 

Misticism si logica porneste de la incercarea de a oferi raspuns unor interogatii fundamentale: 1. Care dintre cele doua modalitati de cunoastere, ratiunea si intuitia, este superioara - daca exista superioritate in acest caz? 2. Pluralitatea si diviziunea sint integral iluzorii? 3. Se poate vorbi despre o irealitate a timpului? 4. Carui tip de realitate apartin binele si raul?

„Carte a sfasierilor tragice si a iluziilor pierdute, a prieteniilor fierbinti si a despartirilor definitive, a utopiilor naucitoare si a credintelor sfaramate, Secolul meu face parte din acel inestimabil tezaur al adevarului despre un secol devastat de naluci ideologice cu efecte catastrofale. O asez alaturi de marturisirile unor Panait Istrati, Arthur Koestler, Aleksandr Soljenitin, Varlam Salamov, Margarete Buber-Neumann, Whittaker Chambers si Ignazio Silone. Comunismul a urmarit distrugerea omului interior, spune Wat. In cazul sau, esecul acestui proiect a fost total. Omul interior a invins.“ (Vladimir Tismaneanu)

Romanul Eseu despre luciditate debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite. La sfirsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori nu alesesera pe cineva. Duminica urmatoare oamenii sint din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi fara optiune depaseste optzeci la suta. Membrii guvernului intra in panica, o molima pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata.