Publicistică & Critică & Istorie literară

Editia anastatica a lucrarii aparute la Editura "Cultura Nationala", Bucuresti, 1932.

Sub pretextul unor scrisori adresate lui Osip Mandelstam, BAS comenteaza momente, scene, atitudini din opera si din biografiile unor scriitori precum Faulkner, Babel, Gorki, Tolstoi, Dostoievski (“Dosto”), Bulgakov, Flaubert etc.

O istorie literara a vinului in Romania este o cercetare a modului complex in care literatura noastra a reflectat transformarile culturii vinului, ca și (in subsidiar) ale culturii potatorice in intregul ei.

Opera lui Urmuz a suscitat numeroase comentarii. De la Tudor Arghezi – care l-a debutat, pina la cel mai reticent si contestatar critic al sau, Alexandru George. De la Geo Bogza si Eugen Ionescu, Nicolae Balota cu a sa monografie si consemnarile in istoriile literaturii si ale avangardei – G. Calinescu, Ion Pop, Ion Rotaru, Ov. S. Crohmalniceanu, Marin Mincu –, pina la articole comemorative sau pagini anonime pe internet. Toate acestea au trecut prin filtrul critic al exegetului Constantin Cublesan. Adunate in volumul Urmuz in constiinta criticii ele sporesc, o data in plus, valoarea unei opere pline, inca, de mister, care a insumat in jur de 30 de pagini.

Despre autor:
Mihaela Dobos (n. 1973) este profesoara de limba si literatura romana la Colegiul „Costache Negruzzi” din Iasi, doctor in filologie cu teza Stefan Aug. Doinas, Studiu monografic. A absolvit Facultatea de Litere, sectia romana franceza, din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi (1995) si un master in managementul institutiilor publice (2008). In 2012 a beneficiat de o bursa doctorala in cadrul Universitatii din Strasbourg, Franta. A semnat articole in Timpul, Limba romana, Poezia, Interstudia, Tabor, Accente in educatie, Evenimentul si lucrari stiintifice in diverse volume academice. In perioada 2000 2013 a publicat 20 de lucrari de specialitate si auxiliare didactice, dintre care amintim: Limba si literatura romana. Standard (4 vol.), Analele Colegiului „C. Negruzzi” Iasi (coordonator), Receptarea textului literar. Analize, sinteze, repere critice, Limba si literatura romana de la competenţa la performanta, Compendiu de teorie si critica literara, Ghid de teorie literara.

Sfirsit si inceput de secol, noul volum al lui Gabriel Dimisianu, continua seria de evocari, amintiri, portrete literare, povesti cu si despre scriitori, alaturi de cronici literare la zi.

Finalitatea prezentei carti este plasarea in contemporaneitate si universalitate a operei poetului Ion Barbu. Cartea se adreseaza indeosebi cititorilor tineri — elevi si studenti —, pentru a-l descoperi si redescoperi pe unul dintre marii poeti romani — Ion Barbu. Piste noi in cercetarea barbiana sunt oferite de autorii studiilor din volum: calitatile de prozator revelate de scrisorile lui Ion Barbu, valentele muzicale si teatrale ale poeziei sale, studierea lui Ion Barbu in invatamantul liceal si universitar si abordarea transdisciplinara a universului barbian. (Basarab Nicolescu)

„Pentru Irina Petras, critica nu este un razboi pentru iluzoria putere literara, ci un angajament total in slujba Literaturii, inteleasa ca numen si mod de viata. Criticul este un soldat al literaturii, dar un soldat vesnic insubordonat, constient ca ascunde in ranita bastonul de maresal.” (Razvan Voncu)

Noul volum al lui Cristian Tudor Popescu reuneste texte ce abordeaza subiecte legate de cinematografie, fara sa ocoleasca insa analizele unor evenimente recente. Cunoscut cinefil, autorul traseaza paralele intre productiile cinematografice si viata reala, intre personaje de film si persoane publice, dar prezinta si filme mai vechi sau mai noi, actori, regizori, festivaluri si premiile oferite in cadrul acestora.

„Literatura romana nu cunoaste autor a carui prezenta fizica in mijlocul contemporanilor sa fi fost patrunsa mai viu de atmosfera creatiei sale, autor la care, intre spatiul manifestarii curente si acela al fictiunii, sa se arcuiasca punti mai numeroase. Strangerea laolalta a celor mai insemnate marturii despre Caragiale asaza intr-o lumina puternica trasatura lui suverana: intelegerea vietii ca un spectacol perpetuu, conceput, regizat si jucat de el insusi. Ceea ce retin cu precadere memorialistii sunt fragmente ale acestei reprezentatii. Ceea ce nu omite nici unul din portrete este imaginea omului-spectacol.“ (Stefan Cazimir)

„Tragicul nu este o categorie estetica, ci o categorie mai larga a spiritului, sfera lui de manifestare cuprinzind si viata reala, si cunoasterea, si arta tragica.”

Asul de pica: Stefan Aug. Doinas este una dintre primele analize ample, aproape complete si nepartinitoare ale relatiei incurcate a unui scriitor roman cu Securitatea. Pornind de la premisa ca toate monografiile intelectualilor care au activat intre 1948 si 1989 au obligatia sa incorporeze relatiile acestora cu cea mai represiva organizatie a Ministerului Afacerilor Interne din perioada comunista, aceasta lucrare poate constitui un posibil model pentru viitoarele monografii consacrate scriitorilor romani postbelici. Desi, de multe ori, spatiul romanesc a refuzat sa accepte fuziunea dintre text si context, aceasta teza devine unul dintre argumentele care sustin ca, intr-un regim totalitar, orice gest, chiar de ordin artistic, primeste, obligatoriu, o nuanta politica.

O culegere de studii asupra limbii române acoperind o problematică variată, volumul reflectă interesele constante ale autorului din ultimul deceniu.

Filologul Ioan Fărmuș pornește de la o întrebare justificată – consecință a lecturilor și a studiului aprofundat: „De ce nu avem o teorie a receptării?”. Cercetarea sa își propune să umple acest loc, aproape gol, și are ca scop principal (re)aducerea cititorului în centrul unei problematici interpretative. Prin cultivarea stilurilor și a formelor marginale, scriitorii studiați – Ion Budai-Deleanu, Al. Odobescu, I.L. Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Horia Simionescu sau Mircea Cărtărescu – sunt preocupați atât de procesul lecturii, de identitatea lectorului, cât și de pregătirea acestuia pentru întâlnirea cu textul, devenind astfel jaloanele unui traseu al cărui punct terminus se află în postmodernism.

Volumul de faţă adună între copertele lui texte despre Eminescu publicate în ultimii 20 de ani (unele chiar în revista Lumea credinţei). Au fost reţinute cu precădere textele care se referă la raporturile lui Eminescu cu tradiţia, spiritualitatea şi credinţa (ortodoxă şi nu numai).

Mirajul utopiei a fascinat intelectualii de la Platon încoace. I-au căzut victime filozofi, regi, scriitori, ziarişti. O utopie a fost şi comunismul, o utopie şi întinderea URSS-istă care l-a pus în practică. 

La origine teză de doctorat, cartea de față reexaminează modernismul românesc din perspectiva sistemului conceptual al marilor noștri critici din prima jumătate a secolului XX.

Noul studiu de literatură comparată al Corinei Ciocarlie ne atrage prin „alertețea și precizia unei expuneri de superioară factură eseistică”, după cum spunea criticul literar Gabriel Dimisianu, dar ne și cucerește prin erudiție și demonstrații ingenioase.

''Existăm în măsura în care suntem liberi''

„Contemporan cu prabuşirea primelor regimuri democratice, dar şi cu ascensiunea şi decăderea celor totalitare, Mihail Fărcăşanu a întrupat, cu tragică excelenţă, mai toate virtuţile, paradoxurile şi dilemele liberalismului naţional românesc de ieri şi de azi [...] Viaţa i-a fost frântă în două părţi egale. Prima jumătate şi-a consacrat-o, cu egală stralucire, ştiinţei politice şi Partidului Naţional-Liberal. A doua şi-a petrecut-o în «refugiu», cum îşi numea exilul de patru decenii, încercând prin vorbă şi faptă să-şi ţină împreună compatrioţii, atât pe cei rămaşi captivi în ţară, cât şi pe cei din lumea liberă. În toate situaţiile, a fost animat de acelaşi comandament: «Ideile trebuie trăite».” (Daniel Barbu)

„Singura justificare a unei existenţe este viaţa din ea, intensitatea, fertilitatea, adâncimea ei. Bucuria, lumina, victoria, caritatea, depăşirea, continua depăşire, speranţa – toate acestea sunt semne că viaţa gâlgâie acolo plină şi organizată. Apreciez un om, o gândire, o operă după autenticitatea lor; adică după gradul de apropiere de coincidenţa existenţă = creaţie.“ (Mircea Eliade)

Explozia memorialisticii foștilor deținuți din pușcăriile comuniste, după 1990, a însemnat o surpriză pentru public și a produs entuziasm în rândul cititorilor, precum și o preocupare susținută pentru studiul acestui nou capitol al literaturii.

Premiul Nobel pentru literatură 1948

Eseurile literare ale lui T.S. Eliot au însemnat un moment de răscruce în istoria gândirii critice a secolului XX, printre preocupările sale aflându-se relaţia dintre tradiţie şi modernitate, relevanţa istoriei în scrierea şi înţelegerea poeziei, dar şi o reevaluare a creaţiei dramatice a lui William Shakespeare care să distrugă clişeele de receptare sau revalorizarea unor poeţi ai secolului al XVII-lea englez.

„Câteva personaje literare mi-au marcat viaţa mai profund decât majoritatea fiinţelor în carne şi oase pe care le-am cunoscut. Din toată această sarabandă eterogenă şi cosmopolită, vârtej de năluciri prietenoase reînnoit în funcţie de epocă şi de starea de spirit, nici una nu a fost atât de persistentă ca Emma Bovary, cu nici una nu am stabilit şi întreţinut o relaţie mai categoric pasională.” (Mario Vargas Llosa)

Estetica lui Tudor Vianu este cartea clasică a acestei discipline în cultura română.

Deși lucrarea de față studiază prozatorii români, nu numai în caracteristicile lor proprii, dar și în înlănțuirea lor, de-a lungul unui secol întreg, grupându-i după afinități și filiații, ea nu este o încercare de istorie literară.

„În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă şi mai luminoasă decât aceea a Şeherezadei şi a lui Şahriar spre a explica rolul poveştii în viaţa oamenilor.“

„Pentru mine e sigur faptul că nu s-a scris niciodată ceva mai profund despre Baudelaire.” Emil Cioran, Scrisoare către Geneviève Fondane, datată 7 mai 1946

În istoria de peste cinci sute de ani a tiparului, mijlocul secolului al XIX-lea a reprezentat un punct de cotitură: apariţia pe piaţa cărţii a unui fenomen aparte, bestsellerul, care a schimbat din temelii tendinţele producţiei editoriale, criteriile de evaluare şi mentalitatea publicului.

În calitate de corespondent pentru Radio România Actualități, Carmen Gavrilă ne poartă într-o călătorie prin zonele fierbinți ale spațiului islamic, povestită într-un stil pasionant și incisiv.

Marile Cărţi, care pe cei mai mulţi dintre noi ne înspăimântă, marile drame renascentiste printre care am reuşit să ne strecurăm cu abilitate în adolescenţă, ediţiile de clasici, prăfuite, dar atât de elegante şi de neatinse pe raftul lor, toate ne fac să ne simţim vinovaţi că nu le-am frunzărit niciodată.