Religie & Spiritualitate

Corespondenţa Episcopului Ioan Ploscaru 1968-1975

„Lucrarea de față reușește să parcurgă atât perioada de maturare a societății în care avea să se nască Mesia, ambianța iudaică și problemele de ordin politic, social, cultural și cultural-religios, cât și perioada în care Biserica primară ia naștere, respectiv primele doua secole ale creștinătății, momente de o importanță primară în tot ceea ce înseamnă credința creștină până în zilele noastre.“ - Pr. Dr. Nicolae Bodea

Sfinții Români!

Părintele Ghelasie Gheorghe a fost un isihast, un veritabil om al păcii. Pacea isihastului nu e o achiziţie uşoară, întrucât nu are nimic de-a face cu compromisul, cu acel spirit „căldicel” repudiat de cuvintele Evangheliei.

Părintele Ghelasie Gheorghe a fost un isihast, un veritabil om al păcii. Pacea isihastului nu e o achiziţie uşoară, întrucât nu are nimic de-a face cu compromisul, cu acel spirit „căldicel” repudiat de cuvintele Evangheliei.

Volumul "CHIPUL ICONIC. Crochiuri antropologice. Reflexii ale chipului teologico-mistic ghelasian" (ed. Platytera, 2012) cuprinde şase studii:

…o dată cu Evdokimov, Evanghelia nu mai este inventarul soporific al unor obligaţii “pioase”: ea devine, după cum spune autorul nostru, explozivă. Nu avem de-a face cu vreo lectură ilicită, cu o fantezie abuzivă sau cu o inovaţie scoasă din haosul impietăţii, ci cu un punct de vedere hiper-ortodox, validat – sub cauţiunea Duhului Sfânt – de cei mai de seamă Părinţi ai Bisericii.

Viața creștină autentică în lumea contemporană. Reflecțiile și experiențele unei monahii ortodoxe - Maica Raphaela

…noi nu „mancam” pentru ca viata inseamna „consum de energie”, ci trebuie sa facem Actul Sacru al Hranei, Actul Sacru al Rememorarilor Originii Sacre…asa, tot ce este „mort” are o „rupere” intre DIVIN si partea substantiala de Creatie. Viata este „pecetea” Divinului din Creatie. Omul in „gol” de Divin are in sine o „foame anxioasa” dupa insusi „suportul” Vietii, de unde „instinctul mancarii” ca baza a celorlalte…

Prezentându-se ca un manual succint, destinat părinţilor cu ­statutul de cetăţeni liberi (şi membri ai elitei aristocratice), ­Despre ­educarea copiilor îşi propune o abordare metodică – elocventă pentru perspectiva sistematică oferită de antichitate – a complexei problematici a formării umane, care acordă atenţie atât factorului genetic-individual, cât şi celui social-pragmatic. Plutarh, autorul acestei sinteze, insistă asupra unei afirmări a individului în so­cie­­tate, centrate pe asimilarea şi concretizarea „artei cuvântului”, la ­hotarul dintre contemplaţie şi hedonism, dar în absenţa înţelegerii evo­lu­ţiei spirituale a omului dintr-o perspectivă teologică.

Să-ți fie, dar, și ție cunoscut lucrul acesta, bunule râvnitor al acestei sfinte lucrări a minții – al rugăciunii lui Iisus –, că nu doar în pustie sau într-o însingurată sihăstrie, ci chiar și în mănăstirile cele mai mari ori printre cei ce locuiesc în inima orașului, au fost învățători și o mulțime de lucrători ai acestei sfinte osteneli a minții.

Jurnalul convertirii este o rețetă de vindecare pentru mulți dintre cei ce, robi fiind, se cred liberi. Părintele Nicolae Burlan

Mic ghid pentru sănătatea trupească și sufletească a familiei, Cartea nunții te pune măcar pe gânduri… P. Constantin Necula

O treapta de căpătâi în pregătirea primirii Sfintei Euharistii este Sfânta Spovedanie, poartă de taină prin care ne înfățișăm înaintea Mântuitorului Hristos așa cum suntem, avându-l ca martor pe duhovnic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt și mijlocitor pentru noi înaintea Sa.

Această carte ocupă un loc unic în literatura duhovnicească ortodoxă: un asemenea tratat despre ascultare, scris de către un sfânt, care a cunoscut taina ascultării atât ca ucenic, cât şi ca stareţ, este într-adevăr o raritate. Zosima Verhovski (care a fost principala sursă de inspiraţie pentru Dostoievski atunci când a creat figura neuitatului stareţ Zosima din romanul Fraţii Karamazov), ale cărui scrieri s‑au bucurat de înalta preţuire a Sfântului Filaret al Moscovei, a fost una dintre figurile cele mai impunătoare ale unui secol XIX ce a adus Ortodoxiei ruse o pleiadă de scriitori ascetici de importanţă majoră.

La sfârșitul secolului IV de-a lungul Văii Nilului s-a desfășurat epopeea extraordinară a monahismului creștin: la început unul câte unul, mai apoi cu zecile și cu miile, țărani creștini copți părăsesc regiunile fertile și populate ale Egiptului pentru a se afunda tot mai adânc în deșert. Renunțare, tăcere, asceză și contemplație într-o dramatică luptă cu patimile și cu demonii alcătuiesc programul spiritual tenace al acestor primi monahi.

Numit pe bună dreptate o veritabilă „a cincea Evanghelie”, Giulgiul de îngropare al lui Iisus, păstrat din secolul XVI în domul din Torino, este o prețioasă și unică sursă de informații despre moartea Omului Iisus și despre taina Învierii Lui.

Interlocutorii aleși de Mihail Neamțu - fie ei români sau de alte neamuri - sunt personalități de formație teologică sau intelectuali cu vast exercițiu umanistic.

Prin toate minunile sale, Sfântul Columba le-a ieșit li le iese în întâmpinare semenilor, slujindu-ne pe toți și străduindu-se să ne câștige pentru Patria cea de Sus.

Peste numele şi scrierile lui Marcu Beza (1882-1949) s-a aşternut o nedreaptă uitare, accentuată parcă după 1989, adică tocmai după ce, prin prăbuşirea regimului comunist, se puteau îndeplini condiţiile corectei sale redescoperiri în cele două dimensiuni majore care l-au caracterizat şi care rămân mărturisitoare în posteritate: cea naţională (românească şi aromânească deopotrivă) şi cea creştină (profund angajată în Ortodoxie şi în destinul cultural al României Mari).

La peste zece ani de la căderea comunismului, societatea și Bisericile din România, intrate deja într-un nou mileniu creștin, evoluează în interiorul unei strategii dominate de exigențele integrării europene și euroatlantice.

„Scrierea aceasta, de la sfarsitul Filocaliei grecesti si de la sfarsitul spiritualitatii bizantine — scria pr. prof. Dumitru Staniloae despre cele 92 de Capitole silogistice si foarte inalte despre unirea cu Dumnezeu si viata contemplativa ale lui Calist Catafyghiotul —, reprezinta o sinteza magnifica a intregului scris duhovnicesc de mai inainte si o culme a subtilitatii de gandire si a simtirii de intensa spiritualitate a Bizantului. Socotim scrierea ca aceasta e poate cea mai frumoasa din toate scrierile filocalice prin profunzimea teologica si prin simtirea ei inflacarata.”

Acest volum, aflat acum la a doua ediție, a apărut pentru prima dată la editura Sophia în anul 2010, sub titlul Ortodoxia și problema banilor, trezind viul interes al cititorilor preocupați de lupta cu patimile în condițiile vieții contemporane.

Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam reflectă ­profund asupra înrâuririi vieţii dumnezeieşti treimice în existenţa umană. Comuniunea (împreună-fiinţarea) şi alteritatea (particularitatea distinctivă şi unică a persoanei) este fiinţarea proprie Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, oglindită în existenţa personal-eclesială a creştinului.

Cine este Iisus Hristos?

În lucrarea sa Al Treilea Iisus, Deepak Chopra, autor de bestselleruri şi lider spiritual, formulează o întrebare provocatoare, care este în egală măsură un stimul pentru actualele sisteme de credinţă şi o nouă perspectivă asupra învăţăturilor lui Iisus, indiferent de educaţia religioasă a fiecăruia dintre noi. Chopra afirmă că există nu un Iisus, ci trei.

Am văzut curgând mir de bună mireasmă duhovnicească și la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Marelui Mucenic Efrem cel Nou, marele făcător de minuni, care aduce alinare durerilor, suferințelor pământești și bucurie vieții în lumea aceasta. Aduce mângâiere și tot binele prin rugăciunile celor ce i se roagă cu credință și‑i solicită ajutorul.

Părintele Ioan Ilarion, Mănăstirea Sihăstria Rarăului

”În vremurile de azi, o carte ca aceasta e mai mult decît binevenită. Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de «otium» fertil sunt, practic, evacuate) reduc pînă la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii. Cine îşi mai permite astăzi luxul de a citi, în linişte, Pentateuhul, Cărţile Regilor, Cronicile, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul şi marea literatură profetică, de la Osea la Daniel?” (Andrei Pleșu)

Această carte îl antrenează pe cititor în formularea de răspunsuri la întrebările cruciale, care au frământat societatea umană din toate timpurile şi a căror actualitate se păstrează intactă şi în zilele noastre.

Lectura Didascaliconului pune cititorul în fața unei spectaculoase experiențe spirituale: întemeierea teologiei ca știință hermeneutică în secolul al XII-lea și o nouă concepție asupra sensului culturii filosofice și teologice, asupra tradiției și autorității. Spiritualismul augustinian și neoplatonismul filtrat prin Macrobius se alătură inteligenței vii și stilului scânteietor al operei marelui victorin. Tratatul anunță un sistem al științelor, o teorie a învățării și o filosofie a istoriei, Hugo de Saint-Victor fiind convins de puterea formei inteligibile a logosului divin de a găzdui materia creației.

Numele autorului cărţii Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu s-a pierdut în anonimat. Se cunoaşte, în schimb, numele uneia dintre cele mai asidue şi mai atente cititoare a acestei cărţi – nimeni alta decât ultima ţarină a Rusiei, Aleksandra Feodorovna. Primise cartea cu puţin înainte de cumplitele evenimente care aveau să se abată asupra Rusiei. Din momentul când a descoperit-o, Aleksandra Feodorovna nu s-a mai despărţit de ea până la sfârşitul vieţii.