Poezie

Premiul Nobel pentru Literatură 2020 Poeziile lui Louise Glück surprind prin faptul că se opun antologării. Cu fiecare nouă carte, dorința de a lăsa în urmă ceea ce a fost a devenit tot mai puternică, privirea ei fixându-se asupra lucrului neimaginat. A inventat o formă care să răspundă acestei nevoi, secvența de poeme de dimensiunea unei cărți, ca un peisaj văzut de sus, un roman cu lacune care se deschide către ceea ce nu poate fi exprimat. Elementele reiterate, dar transfigurate la…

Culese si traduse de Rabindranath Tagore Poetul Kabir, cunoscut mistic indian, socotit sfânt, este una dintre cele mai interesante personalități din istoria misticismului indian. El a influențat prin activitatea și scrierile sale numeroase generații de credincioși din diverse religii, dar și intelectuali vrăjiți de profunzimea ideilor lui și de măiestria scriiturii sale. Kabir se remarcă prin originalitatea și îndrăzneala sa, prin aversiunea argumentată față de toate religiile instituționale…

Viviana Pantazică (n. 2002, în Pitești) a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica București, unde urmează în prezent un program de masterat. În adolescență a fost inclusă în trei antologii ale Editurii Arthur, în urma câștigării concursului național „Locuiește în poveste”. Scrie articole pentru revista Dilema. A publicat prima dată poezie pe platforma „O mie de semne”, în 2023. Face parte din grupul de scriere creativă „Liternauții” și este inclusă în…

Savu Popa (n. 1991, Sibiu) este profesor de limba și literatura română și doctor în filologie, în cadrul Școlii Doctorale a Universității „George Emil Palade” din Târgu Mureș, cu o teză de doctorat despre ipostazele teatralității și ale hermeneuticii incertitudinii în poezia câtorva scriitori optzeciști.A publicat volumele: Ipostaze (Ed. Paralela 45, 2017), Noaptea mea de insomnie (Ed. Cartea Românească, 2018), O cameră fără prize (Ed. Casa de Pariuri Literare, 2021), O hermeneutică a…

Eugen Suman (n. 1983) a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității București. Volumul său, Arcuri electrice. Formele de sub piele (2006), a câștigat concursul de debut la Editura Vinea și apoi a fost nominalizat la Premiul „Mihai Eminescu” – Opus Primum. A publicat poezie în antologia In Our Own Words: A Generation Defining Itself și a fost prezent cu poezii, eseuri și literatură în mai multe reviste de cultură upground & underground locale și internaționale. Lucrează de…

Laus Strandby Nielsen (n. 1944, Aalborg) a debutat în 1970 cu volumul Åhhh!... Kom hurtigt! [Ah!... Vino repede], urmat de alte cărți de poezie, printre care Illustrationer [Ilustrații] (1974), Den sorte væg [Zidul negru] (1987), Mellemrum [Interval] (1999), Kærlighedsdigte m.m. [Poezii de dragoste etc.] (2006), For bagved det du ser er der altid et landskab [Pentru că în spatele a ceea ce vezi se află întotdeauna un peisaj]…

O antologie a poeziei romanesti contemporane de dragoste Poete si poeti prezenti in antologie: Radu Andriescu, Svetlana Carstean, Dan Coman, Teodora Coman, Mina Decu, Gelu Diaconu, Andrei Dosa, Ligia Kesisian, Catalina Matei, Marian Mihai, Ioana Nicolaie, Florin Partene, Cosmin Perta, Florentin Popa, Robert Serban, Olga Stefan, Elena Stefoi, Mihok Tamas, Razvan Tupa, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Calin Vlasie.

ne ducem mereu spre fântâni ne ducem mereu spre fântâni, cu setea noastră de înalt, suntem precum sfinții nebuni, pătimiri de neîmpăcat (pentru Andreea)

„Toate motivele romantismului european se află în Mihai Eminescu și în poezia lui, care e un întreg univers de idei și imagini, unitar, personal, deși toate ideile și motivele au circulat înaintea lui în aproape un secol de preromantism și romantism.” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga)

„Eminescu este unul din cei mai fabuloși iluminați din literatura universală, dacă acordăm vocabulei iluminării aura religioasă care aici i se cuvine. Iar în literatura română nu există natură mai prodigioasă, mai «haotică», mai copleșită de mitos, mai «magnetică». Feeria, gigantismul, somnolaritatea, melancolia cosmică vin dintr-o sorginte tot atât de promițătoare ca și bogăția voluptăților vizionare ale poetului. «Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea» sună, intraductibil în vreo altă…

„…Bacovia nu face literatură. Suferința și expresia ei există contopite; poate la niciun alt poet român poezia nu este trăită într-un asemenea grad…” (Nicolae Manolescu)

„Asemenea unui zâmbet pur, de noruleț alb și pufos, Topîrceanu presoară făina polenurilor peste pălăriile gravității.” (Nicolae Leahu)

„El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gândirii și simțirii românești. El a cântat toate dorințele, el a plâns toate nevoile și necazurile românimii. El a încurajat și a îmbărbătat neamul lui în felul în care acest neam putea mai bine să înțeleagă: a fost vesel, trist, viteaz, cuminte, răbdător, plin de speranță și de credință, glumeț și înțelept ca poporul român însuși.” (Bogdan-Petriceicu HASDEU)

„E uimitor cum acest poet (dublat de un mare traducător) reușește să intereseze și să retrezească aproape întotdeauna, mai ales în momente de criză, de restriște și de uitare (precum cele de astăzi), vocile critice de prim plan din critica românească astfel încât acestea să vibreze pur și simplu prin noi lecturi, noi analize. (…) Când spun toate acestea, mă bazez pe faptul că există deja în critica literară românească și, în mod special, în conștiința populară românească, o tradiție în a-l face…

„Discret, învăluindu-se cu pudoare în tăcere, poetul acesta romantic care copilărise în lumea portului și-și avea locuința în preajma gării, a fost pus mereu în prezența plecărilor și a așteptat mereu sosiri, asemeni tuturor acelor oameni tandri («rău iubiți», după expresia lui Apollinaire). Și dacă ar fi să-i găsim înaintași pe acea linie spirituală ce leagă peste spații ar trebui, într-adevăr, să-i numim pe poeții «râsului înlăcrimat»: Corbière, Laforgue, Apollinaire, pe care nu sunt atât de…

„Nişa autohtonă în care Ion Barbu şi-a înscris poezia este una strategică: neimitînd şi neimitabilă, ea îi asigură autorului accesul (şi instalarea) într-o posteritate canonică perpetuă…” (Nicolae Manolescu)

„Cine a citit odată o carte de Grigore Vieru va reveni, cu siguranță, la textele acestui mare poet. Adulții îl vor reciti pentru că descoperă în ele «luminile și umbrele sufletului» (Petru Creția), partea nevăzută a lucrurilor pe care credem că le cunoaștem, profunzimea, frumusețea și înțelepciunea Cuvântului. Copiii – pentru că versurile sale sunt limpezi ca roua dimineții («acest geniu al ierbii/ care e roua»!), au mereu un zâmbet în colțul gurii și te încurajează să-ți crești aripi pentru…

Reportajul agoniei făcut de Aurel Pantea e unul de o autenticitate inclementă, de o imediatețe de- a dreptul fiziologică. Focalizat acum pe destrămarea ființei, imaginarul lui Aurel, de multă vreme familiarizat cu infernalele, a descoperit seninătatea disperării și a raportului despre ea, dacă nu chiar lumina suferinței. Nu e o plîngere ceea ce el scrie, ci doar o descriere terifiată a agoniei și a anxietății strînse ghem. O parcurgere a ei pas cu pas, ca într-o viziune contemplativă a propriei…

Dinu Flămând a mizat totdeauna pe starea emotivă, pe emoția care acumulează tensiune și declanșează procesul facerii. O stare care poate fi generată de ceea ce percep simțurile și captează inteligența de-a lungul întregii vieți, de pildă, de o întâmplare bizară, de un amănunt de viață socială, dar și de o idee sau un motiv desprins dintr-un eseu filosofic, de o formulă căzută dintr-o carte de înțelepciune orientală, de cine știe ce descoperire, incitantă imaginativ, din domeniul fizicii sau…

Antologie alcătuită de Teodor Dună.

Artificii de tactică prozodică? Nu, cunoașterea unor principii psihologice esențiale. Sinceritatea, dimpotrivă, e absolută. Ori, mai bine zis absolută este buna ei conviețuire cu o structurare estetică impecabilă. Unii poeți, și nu dintre cei mărunți, văd un zid între candoare și estetic. Igna însă nu. La adăpostul frumosului, el realizează că sinceritatea își poate îngădui să fie totală, nepiezișă, stabilind în cuprinsul cuplului creator–cititor acea desăvârșită încredere care-i secretul…

Manasia este poetul care își coordonează inteligența și instinctele în vederea protejării unui eden pe care îl reface din memoria întreținută cu mandale vechi și muzici contemporane, la care se adaugă emoția sa de băiat pur pentru care lumea diversă de sub tălpile omului ar putea fi mai înaltă decît omul. Limbajul său e adecvat noilor eco-teorii, un soi de știință și pasiune a meseriei de observator, care fac din el un preot al esteticii grunge (...). Manasia este poetul mișcării căldurii umane…

„Ești cea mai bună/ dintre toate mamele/ pe care le-am avut”. „Mamele sunt/ ființe perfecte/ și când arată/ de nerecunoscut”. Mamele sunt întotdeauna închise într-o singurătate esențială. Mamele nu sunt absolut niciodată singure. Mamele sunt întotdeauna devastate de oboseală. Mamele nu obosesc absolut niciodată. Pentru mame, „nu există durere pe care/ să n-o poată plimba prin ikea”. Pentru mame, nu există extenuare care să nu poată deveni fericire. Cartea Ancăi Chimoiu documentează, cu o…

Arthur și Maya nu sunt Daphnis și Cloé, nu sunt nici Tristan și Isolda, nici Abélard și Héloïse. Dar, bineînțeles că sunt. Pentru că sunt Orfanul și Iluzia, Animus și Anima, Reprimarea și Disocierea, Transferul și Contratransferul. Așa se întâmplă când o psihanalistă, eseistă și poetă pornește să scrie un „fantasy” poetic care poate fi, în același timp, și o parabolă psihanalitică și o meditație anistorică/postistorică asupra perechii într-o lume etern cataclismică. În orice termeni am alege să…

„Rimbaud privește realitatea nu cu ochii unui individ, ci din perspectiva unei subiectivități universale (dar totuși subiectivitate!) a cărei prezență este marcată de linia neliniștită sau îngroșată a formelor și a contururilor care amintesc când de pensulația frenetică a lui Van Gogh, când de caricaturile violente ale lui Goya sau Daumier.” - Octavian Sovian

Colonia fabricii apare la zece ani de la prima ei încarnare (căreia i s-au adăugat acum o mulțime de istorii și fragmente întregitoare) într-o ediție definitivă ce adâncește experiența tulburătoare pe care Moni Stănilă ne-o propune în acest amplu poem de familie în trei părți. O carte-document ce cuprinde povești și monoloage străbătute de un lirism dens, un volum hibrid care încorporează procese verbale, certificate, liste oficiale și fragmente de scrisori în stare să scoată la iveală viața…

„Înțelept, de o înțelepciune prea amară, copilăros, exotic, cu o înclinație spre euforie și entuziasm, înțepându-și singur balonașele acestea roz cu un umor macabru, făcând pe bufonul, urlând de groază, proferând amenințări la adresa lui Dumnezeu pentru cruzimea lui, dar supunându-se judecăților acestuia, credincios și necredincios, creștin și necreștin, martor al crimelor secolului nostru, martor al evenimentelor din ultimele cinci mii de ani, în sânge purtând amintirea cuvintelor pe care…

RETROSPECTIVĂ „Poesis internațional” — 15 ani ATLAS DE POEZIE MONDIALĂ: Takamura Kōtarō (în traducerea lui Martin Kumamoto), Friederike Mayröcker (traducere de Andrei Anastasescu), János Pilinszky (traducere de Andrei Dósa), Jacqueline Saphra (traducere de Anastasia Gavrilovici), Durs Grünbein (traducere de George State & Manuela Klenke), Jonas Mekas (traducere de Alexandru Funieru), Boris Hristov (traducere de Livia Nistor), Viola Fischerová (în traducerea lui Claudiu Komartin), Eloy Urroz…

Loreta Popa face, în poezia sa, decupaje dintr-o realitate trăită sau doar visată, cu determinarea celui care știe că până și veșnicia clipei poate fi luată în posesie numai prin cuvânt. Dar dincolo de abstracțiuni, este freamătul unei lumi concrete care nu poate fi înțeleasă decât prin iubire, care nu se lasă văzută deplin decât cu ochii minții: „Frunze răvășite de iubire/ se scurg prin trupurile copacilor; am înțeles că răbdarea/ e o altă formă de iubire;/ lasă-mă să închid ochii,/ să-ți…

• Ediție bilingvă: română-italiană. Cititor nemântuit al suprarealiştilor, dadaiştilor şi expresioniştilor autohtoni şi străini, Virgil Mazilescu a evitat programatic în propria poezie platitudinea şi previzibilul fastidios, folosind sistematic unele procedee de bruiaj al comunicării anodine, supuse raţiunii practice, instaurând, în schimb, o dezordine elocventă, epică, prin aglutinarea unor inserturi disparate, frapante, insidioase. Feluritele dislocări şi derapaje ale mesajelor se fac în…