Religie & Spiritualitate

Lucrarea Terapeutica bolilor spirituale a lui Jean-Claude Larchet, fondată pe temeiuri scripturistice, pe învăţătura Sfinţilor Părinţi şi pe textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, înfăţişează starea de boală a ome­nirii decăzute şi modul în care ea poate fi mântuită, arătând toto­da­tă faptul că ascetica ortodoxă este o adevărată ştiinţă a tămăduirii omului bolnav din punct de vedere duhovnicesc, capabilă, prin harul lui Dumnezeu, să-i ofere acestuia mijloacele necesare pentru a-şi recăpăta…

Experienta crestinismului rãsãritean al primelor veacuri Anxietatea si depresia fac in lume mai mult de doua sute de milioane de victime, iar remediul propus este cel mai adesea unul chimic. Daca unele dintre aceste boli au fara indoiala o origine somatica, justificand un astfel de tratament, majoritatea insa, dupa cum se admite in mod general, tin de ceea ce se numeste „mal de vivre”, adica de probleme existentiale, in fata carora psihiatria clasica ramane cu totul neputincioasa.

De câte ori nu am auzit că rugăciunea este o putere neasemuită și nebănuită? Și, într-adevăr, este !

Cel ce nu vede, nici nu aude, nici nu simte în chip duhovnicesc este mort (Grigorie Sinaitul). Dacă vrei să fii cu adevărat viu, apleacă-te asupra acestei cărți. Paza simțurilor. Nu e o carte obișnuită. Nu e o carte ce se citește o singură dată. E o carte aparte, a unui mare sfânt, poate cel mai mare al ultimului mileniu, după Grigorie Palama: Nicodim Aghioritul (1749‑1809). Dascăl al vieții duhovnicești, din Sfântul Munte Athos; nevoitor aspru și minte cerească.

Musafirul din cer. Povești creștine pentru copii Sădiți în mințile și în inimile fragede ale copiilor: delicatețe sufletească, mărinimie, simțul răspunderii, demnitate, prin istorisiri vii și calde despre gesturi și atitudini, care sunt la îndemâna și spre folosul oricărui copil!

Într‑un frumos stil poetic, potrivit sufletelor sensibile, cum sunt cele ale copiilor și tinerilor, autoarea înfățișează în această carte momente din călătoria duhovnicească a Sfântului nostru Porfirie Kavsokalyvitul. Cartea va mișca și va bucura inimile tinerilor – cărora li se adresează cu precădere –, dar și pe cele ale cititorilor aflați la vârsta maturității.

Cuvintele Părintelui nostru Efrem Katounakiotul, adunate în această ediție ca apof­tegme, în pofida simplității și modestiei lor, ascund înlăuntru putere de viață și Duh, vădindu-se adevărate „cuvinte ale vieții celei veșnice”.

Părintele Arsenie Papacioc a fost călugăr, feciorelnic, însă a apărat femeia și a încercat să o pună în verticalitate. Această carte cuprinde cuvintele cu care părintele a prezentat femeia în demnitatea la care a ridicat-o Hristos.

Unul din cei mai importanti filozofi ai secolului XX, Michel Henry (1922–2002) îsi încununeaza în Eu sunt Adevarul meditatia filozofica de peste o jumatate de secol cu o provocatoare si decisiva „filozofie a crestinismului”. Prezentându-si reflectiile sub forma unui amplu comentariu fenomenologic la prologul Evangheliei dupa Ioan, Michel Henry nu urmareste sa ofere o demonstratie speculativa a adevarului crestinismului, ci sa puna în lumina noutatea radicala a genului de Adevar pe care Hristos…

Pline de căldură și omenie, aceste istorisiri vor hrăni cu dragoste sufletele copiilor, vor ­odih­ni, umplându-le de gingășie sufletele împovărate ale pă­rinților, înseninând frunțile brăzdate de vre­me ale bunicilor. „La subsol se auzi o bătaie în ușă. Copiii se năpustiră să deschidă, şi înaintea lor apăru un bărbat în braţe cu un brăduţ. În spatele lui – o fetiţă fru­moasă, bă­laie, însoţită de doică, încărcată cu o su­­me­denie de pachete şi cutii.

Povestea aceasta nu este o poveste ca toate poveștile. Este o frumoasă poveste de Crăciun, însă fără Moș Crăciun și întâmplări magice, ci cu întâmplări verosimile și personaje reale, într-un timp neștiut și un spațiu fără nume, pentru că se poate întâmpla oricui, oriunde și oricând. O poveste ce pornește de la o veche tradiție bizantină, potrivit căreia, între Crăciun și Bobotează, Sfântul Vasile cel Mare colindă pământul în lung și-n lat pentru a face daruri copiilor. Dar ce fel de daruri?…

La peste douăzeci de ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Constantin Galeriu, Editura Lumea Credinței, pe urma revistei care s-a străduit să-i cultive constant memoria, oferă celor ce l-au ascultat pe Părintele și îi duc dorul, ca și celor ce, născuți mai târziu, nu au avut această șansă, un florilegiu de suflet, cu zece predici alese din ultimul său an de activitate pastorală curentă, mai precis din martie 2001 până în ianuarie 2002.

Acest caiet, păstrat cu evlavie și încredințat spre publicare către maica Celestina de la Prislop, cuprinde cuvinte ale Părintelui Arsenie (Zian) Boca (1910-1989) dinspre sfârșitul anilor 40 și începutul anilor 50. Știm că multe dintre ele se regăsesc, ca atare sau dezvoltate de autor în anii următori, și în alte volume apărute relativ recent, mai ales în Cărarea Împărăției și în Cuvinte vii.

Autoarea își propune să intermedieze o mare întâlnire, cea a copiilor cu divinitatea, „o întâlnire vie cu Dumnezeul cel viu”, propunând strategii etapizate, bazate pe potenţialul spiritual al copilului, convergente cu etapa de vârstă și cu specificitatea valorilor transmise. Ea merge pe linia metodei Montessori, bazată pe principiul „Ajută-mă să fac singur”. În cadrul „Catehezei bunului Păstor”, atitudinea adultului e aceeași, de facilitator sau mediator care pune în practică principiul…

Autoarea își propune să intermedieze o mare întâlnire, cea a copiilor cu divinitatea, „o întâlnire vie cu Dumnezeul cel viu”, propunând strategii etapizate, bazate pe potenţialul spiritual al copilului, convergente cu etapa de vârstă și cu specificitatea valorilor transmise. Ea merge pe linia metodei Montessori, bazată pe principiul „Ajută-mă să fac singur”. În cadrul „Catehezei bunului Păstor”, atitudinea adultului e aceeași, de facilitator sau mediator care pune în practică principiul…

Faptul că [omul] este ființă vie datorită suflării divine... - care sugerează care este calitatea specifică a creaturii umane, a primit în filosofie o dezvoltare speculativă prin conceptul de suflet și de spirit; astăzi, cu progresele neuroștiințelor, există riscul să se reducă persoana la un simplu organism funcțional, explicat în termeni de chimie și biologie - Comisia Biblică Pontificală, Ce este omul?, 2020 La luarea deciziei de publicare a acestei cărți a contribuit…

În această lucrare, părintele de Lubac reabilitează magistral exegeza lui Origen și ne arată că acesta este principalul inițiator al celebrei doctrine referitoare la semnificațiile Scripturii, evidențiind profunda sa înțelegere a relației dintre cele două Testamente.

În această carte vom afla că 1 ianuarie este mai mult decât începutul Anului Nou, mai mult decât un revelion. Este un praznic al Mântuitorului Hristos și ziua de naștere în Cer a Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre ocrotitorii copiilor.

Antologia de paradoxuri pe care o constituie acest volum este probabil cea mai buna introducere accesibila in gandirea, metoda si continutul operei teologice a cardinalului Henri de Lubac. Aceste fragmente scurte scrise intr-un stil clasic si luminos, care graviteaza in jurul catorva teme majore, imbina un sentiment foarte puternic al maretiei omului si al limitelor sale, o constiinta ascutita a luminii aduse de taina lui Cristos in istoria omenirii si o marturie savuroasa a experientei intime…

Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rîndul nostru, să facem acelaşi lucru cu ­aproapele nostru…

Notă asupra traducerii, note şi îngrijirea ediţiei de Alexander Baumgarten „Deoarece Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Christos, prin îngerul care mărturisește că și-a mântuit poporul de păcate, ne-a arătat în el însuși calea adevărului prin care putem să ajungem înviind la fericirea vieții nemuritoare, este necesar ca, pentru încheierea întregii lucrări teologice, după studierea scopului ultim al vieții omenești, al virtuților și al viciilor, cercetarea noastră să continue cu Mântuitorul…

Despre el se vorbește adesea în șoaptă, cu evlavie sau cu întrebări. Se pomenesc minunile și mulțimile, dar mai rar osteneala lui de o viață: setea de a-L înțelege pe Hristos, grija față de oameni și față de tineri, puterea de a rămâne demn în mijlocul încercărilor și bucuria cu care a readus frumusețea credinței în inimile celor care l-au ascultat. Dar cât de important este să pătrundem în acele amănunte ale vieții sale pentru care Dumnezeu l-a întărit, l-a păzit și l-a așezat în inimile…

Dragi copii și părinți, Vă invit să pășim împreună în lumea unui Sfânt pe care copiii l-au iubit dintotdeauna: Sfântul Nicolae, bunul și neobositul prieten al celor mici. Am crescut și eu cu numele lui rostit în casă, în nopțile de iarnă cu freamăt de zăpadă și lumina unei icoane care ne veghea pașii. Nu știu dacă povestea mea vă va aduce aceeași căldură pe care am simțit-o eu, dar nădăjduiesc că în paginile acestea veți găsi măcar o licărire din bucuria lui. Prietenii noștri – Ionel, Anuța,…

În André Scrima, călugărul şi intelectualul nu erau decît chipurile, la fel de vii şi de îndrăzneţe, ale aceluiaşi destin: cel de călător spiritual. Călător prin spaţiile geografice şi culturale ale lumii, călător pe calea tradiţiei răsăritene spre Universalul viu, el parcurge, prin interpretare, drumul cuprins în Evanghelia după Ioan. Comentariul lui se leagă de o situaţie tipică a tradiţiei: solicitat de o comunitate monastică, în mijlocul căreia se afla, Părintele Scrima pătrunde în…

Prefaţă de Andrei Pleşu Volum îngrijit de Anca Manolescu Sub semnul „rugăciunii minţii”, Timpul rugului aprins pune în dialog spiritualitatea răsăriteană şi cea apuseană, tradiţia şi modernitatea. Texte despre isihasm şi relaţia maestru-discipol conduc la evocarea «grupului de la Antim», marcat de figurile lui Sandu Tudor şi Vasile Voiculescu: o experienţă spirituală singulară în spaţiul românesc, puţin cunoscută până astăzi, dar cu ecouri mereu prezente.Cosmopolit şi totuşi român, călugăr şi…

Cu o prefață de Georges Dumézil și un cuvânt înainte al autorului „Un fenomen religios nu se va dezvălui ca atare decât considerat în propria sa modalitate, adică studiat la scară religioasă. A voi să delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, artă etc. înseamnă a-l trăda; înseamnă a lăsa să scape tocmai ceea ce este unic şi ireductibil în el, anume caracterul său sacru.“ — MIRCEA ELIADE „Îndată ce observăm cele mai umile religii, ne apare o…

Despre viaţa unui om angajat religios se vorbeşte de obicei din perspectivă înaltă, din perspectiva reperelor lui morale şi spirituale. C.S. Lewis, distins universitar englez, e un creştin înzestrat cu realism şi umor; el alege cealaltă perspectivă: cum se vede viaţa unui om din unghiul diavolului care îl are în grijă, care trebuie să îl achiziţioneze drept hrană pentru infern? Cartea joacă pe competenţa psihologică a diavolilor, pe priceperea de a folosi măruntele noastre slăbiciuni, de…

Meditaţiile ascetico-teologice cuprinse în cele trei părţi din Cuvintele Sfântului Isaac Sirul, reprezentant de vârf al tradiţiei spirituale siro-orientale – alături de figuri proeminente precum Sahdona Martyrius, Ioan de Dalyatha, Iosif Hazzaya ş. a., la scrierile cărora apelăm punctual, în  funcţie de contextul tematic – , nu pot lăsa cu siguranţă cititorul indiferent. Poate nu atât de „filosof ” precum unii dintre exponenţii de vază ai patristicii de limbă greacă, nu atât de înclinat…

Participanţi: Virgil Ciomoş, Anca Manolescu, Horia‑Roman Patapievici, Andrei Pleşu Notă introductivă de Andrei Pleşu Volum îngrijit de Anca Manolescu „Colecţie de o sută paisprezece cuvinte (logia) ale lui Iisus către ucenici, Evanghelia după Toma e un text apărut în primele veacuri creştine. El preia multe pasaje din evangheliile canonice pentru a le pune într-un context de căutare a unei cunoaşteri vii, verticale, eliberatoare. Părintele André Scrima urmăreşte sensurile ascunse în…

Thich Nhat Hanh este cel care a introdus în cultura occidentală spiritualitatea buddhistă într-o formă lucidă și accesibilă, transformând meditația și explorarea dimensiunilor conștiinței dintr-o practică monastică într-un instrument universal al păcii și compasiunii cotidiene. „Calea cea veche m-a dus la Bodh Gaya în anul 2008. Ajunsesem, în sfârșit, după multe drumuri și peripeții, la copacul pippala, căruia i se spune Copacul Trezirii. Cu 2 500 de ani în urmă, chiar în acest loc, un om…