Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor

Cu o introducere de Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, 2008

În 1936, Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor a şocat atât lumea academică, cât şi cercurile politice. Cu toţii ştiau că politicile economice recomandate de economiştii neoclasici nu mai erau funcţionale, dar de-abia acum înţelegeau că deveniseră inaplicabile, dat fiind noul context economic şi politic. Cartea tăia toate nodurile Gordiene ale dezbaterilor pe tema determinării producţiei globale şi, în consecinţă, a folosirii mâinii de lucru, considerând că factorul determinant poate fi cererea agregată.

Cartea a declanşat dezbateri încă de la publicare, iar acestea nu au luat sfârşit nici în prezent. Fiecare recesiune sau criză economică a fost însoţită de reevaluarea teoriilor lui Keynes.

Indiferent de dezvoltările ulterioare, Keynes şi cartea sa încă reprezintă punctul de cotitură către noua înţelegere a ştiinţei economiei.