Eseistică

Calomnii mitologice este ultimul volum semnat de scriitorul si publicistul Octavian Paler.

În realitate, un om întreg şi o societate sănătoasă au nevoie în acelaşi timp de beneficiile subzistenţei şi de cele ale reflexiei, de şosete şi vise, de pâinea zilnică şi de utopii. În Est, ne lipsesc, deocamdată, şi unele, şi altele.

Editia a VI-a

 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut

”Visul despre floarea albastră nu prea mai e de actualitate. Cine se trezeşte azi în pielea lui Heinrich von Ofterdingen trebuie că a dormit prea mult. Istoria visului aşteaptă încă să fie scrisă, iar a o elucida înseamnă a spulbera în mod decisiv, graţie iluminării istorice, credinţa superstiţioasă într-o determinare naturală a viselor. ” Walter Benjamin

N-ar trebui să uităm niciodată că limba – graţie infinitei capacităţi generative, dar şi originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existenţă producând reprezentarea colectiv recunoscută, şi astfel realizată, a existenţei – este, probabil, suportul prin excelenţă al visului de putere absolută.

Colecţia transdisciplinară „Ştiinţă, Spiritualitate, Societate“ se adresează unui public larg, interesat de interacţiunea dintre ştiinţă, artă, literatură, spiritualitate, religie şi societate în secolul XXI.

În acest volum somptuos, Julien Green (1900-1998), american născut la Paris, scrie despre ţara sa de origine: despre oraşul copacilor, Savannah; despre tinereţea petrecută la Universitatea din Virginia şi debutul său ca scriitor; despre camera în care a locuit Poe; despre singurătatea şi dragostea de mister a lui Nathaniel Hawthorne; despre mersul la cinema în anii '30; despre săptămânile dinainte de război şi despre soldaţii americani; despre ochii mari şi adânci ai lui Gertrude Stein...

Liniştea Parmei, orăşelul din zona de nord a Italiei în care oamenii păşesc parcă în ritmul operelor lui Verdi, este tulburată de lupta pentru putere dintr-o instituţie cât se poate de respectabilă.

Un exerciţiu intelectual incitant conceput sub forma unui dialog socratic între un maestru şi două discipole

„În pat se închide cercul, cel al zilei, la fel ca şi al vieţii.“ - BERND BRUNNER

Texte fundamentale ale Avangardei literare europene, precum Ultimatum sau manifestele „păgânismului“, dar şi importante eseuri despre estetică, filozofie, religie, ocultism, istorie și psihologie, care definesc dintr-o nouă perspectivă personalitatea multiplului autor portughez.

Dominique Loreau, eseistă franceză, trăieşte de peste treizeci de ani în Japonia. A devenit cunoscută în întreaga lume odată cu bestsellerul său Arta simplităţii, vândut în sute de mii de exemplare.

Dominique Loreau vă propune o subtilă alianţă a eticii cu estetica, inspirată din filosofiile orientale, o apologie a simplităţii, care nu înseamnă, în ruptul capului, simplificare.

„Spaţiu, lumină şi ordine, iată de ce are nevoie omul ca să trăiască, pe lângă o farfurie cu mâncare şi un pat.“ - Le Corbusier

„Desertul pentru totdeauna este unul dintre cele mai coplesitoare eseuri confesive ale literaturii romane. O carte de severa, adinca, exemplara aristocratie rurala, ravasitoare tocmai prin simplitatea ei, prin refuzul alambicarilor si rafinamentelor evocative.” (Dan C. Mihailescu)

„Imaginea pe care ne-o facem despre noi înşine este mincinoasă, valoarea pe care o atribuim realizărilor noastre este discutabilă, actele pe care ni le-a dictat conştiinţa au alt sens decât cel intenţionat. Tot ceea ce facem, tot ceea ce ştim sau credem este interpretabil, iar autointerpretările sunt a priori eronate. Altfel spus, chiar dacă ne înarmăm cu chei care funcţionează, nu înseamnă că avem cu adevărat acces la ceea ce căutăm."(Ilina GREGORI)

De ce e Derrida un egiptean? Evocarea plină de recunoştinţă şi de tandreţe reflexivă pe care Peter Sloterdijk o face la câţiva ani de la moartea filozofului, în ţara sa de adopţie, Franţa, pleacă de la imaginea piramidei ce „rămâne pentru eternitate la fel“. Este un omagiu post-mortem care, în mod discret, dă de înţeles că deconstrucţia, ca antidot al unilateralităţii, n-are cum să dispară, deoarece vom avea mereu nevoie de ea.
Şi totuşi Derrida rămâne, cum spune Sloterdijk, un „obiect gânditor neidentificat“ pentru lumea de azi. Paginile de faţă sunt o invitaţie călduroasă de a revizita opera sa, acea „colosală piramidă pe care şi-a construit-o singur, preţ de o viaţă întreagă, la marginea unui deşert de litere“.

Bufniţa din dărâmături redescoperă tonul profetic al teologiei în ambient urban.

Nuvelele sau povestirile descriu deveniri-animale care sunt tot atâtea linii de fugă active. Romanele, mai degrabă ilimitate decât neterminate, operează o demontare a marilor maşini sociale prezente şi viitoare.

Elaborat de Theodor Lessing in interbelic, atunci cind antisemitismul era la apogeu, conceptul de "ura de sine" a servit la inceput pentru a intelege psihopatologia unor evrei care interiorizau, mergind uneori pina la sinucidere, privirea incarcata de respingere care se fixa asupra lor. Dar ura de sine se aplica ansamblului colectivitatilor omenesti; este exact ceea ce isi propune sa demonstreze acest volum.

Cand August a reorganizat lumea romana sub forma imperiului, erotismul fericit, antropomorf si clar al grecilor s-a transformat in melancolie inspaimantata.

Transmise pe calea undelor sau publicate în reviste din exil şi apoi din ţară, scrierile Monicăi Lovinescu alcătuiesc o mărturie grăitoare despre lupta necurmată cu sistemul comunist şi ideologia comunistă, precum şi cu abjecţii lor slujitori.

Protagonista scrisorilor este mai întâi inima, în toate ipostazele ei: inima de tată, inima de îndrăgostit, inima de discipol, cea de fiu, cea de om obişnuit, plin de griji, şi chiar inima-inimă, personajul-vedetă al anatomiei noastre, care se poate îmbolnăvii.

În articolele din culegerea de faţă, se remarcă lesne, dincolo de familiarizarea cu domeniul, perspectiva etică, fără arogantă moralizare, din care autorul priveşte performanţa şi, deopotrivă, viaţa sportivă. Ceea ce sporeşte farmecul articolelor este naturaleţea cu care Ionuţ Vulpescu descrie atât sublimităţile, cât şi mizeriile uneia dintre cele mai umane îndeletniciri. Şi care are toate calităţile şi toate defectele îndeletnicirilor umane.

„Cartea Martei Petreu despre Eugen Ionescu reprezintă mai mult decît o (excelentă) anchetă psiho-biografică aplicată relaţiei sale cvasi-oedipiene cu Tatăl, identificat unei Românii abuzive, şi cu Mama, în a cărei identitate etnică multiplă se simte acasă. E o expediţie complexă în căutarea identităţii profunde ionesciene, cu implicaţii cultural-istorice şi existenţiale multiple. Scrisă în cunoscutul stil «electric» şi ofensiv al autoarei, cu directeţe tăioasă şi luciditate empatică, cartea e un veritabil must.” (Paul Cernat)

Antologia Drumurile destinului romanesc cuprinde peste 40 de articole semnate de Nae Ionescu, publicate in marea lor majoritate in ziarul Cuvantul.

Încerc să descifrez amintiri și jurnale intime, ca un rezumat definitiv pentru urmași. Nu-i treabă ușoară. Si nici grea. Îmi face plăcere. Situația mea este de grefier al unui proces celebru, judecat în tribunalul plasticii și al filosofiei contemporane, judecat la Paris, București, ca și pe tot globul.

Consemnez în cele ce urmează fragmente de conversații din oralitatea sa prestigioasă, ca și povestiri ale ucenicilor români ai lui Brâncuși despre neuitatul maestru care avea o doctrină clară: doctrina morală stoică a strămoșilor. Nu cred în nemurire și în înviere, dar cred în artă, în ordinea juridică și morală a umanismului mediteranean și în doctrina etico-filosofică a strămoșilor mei, oameni ordonați și de omenie, care sunt și ai lui Brâncuși

Petre Pandrea

E drept, pentru negustorii colecţionari, Constantin Brâncuşi avea o ură nestinsă, inspirată de zeiţa Eris (Ura), şi-i trata cu o brutalitate pitorească, condusă de dictonul francez à corsaire, corsaire et demi şi de unele datini de Gorj.

Negustorii de obiecte de artă plastică, cu tarabă, i-au scos reputaţia de „ţărănoi”, de „incult”, de „cioban carpatin”, şi de „esoteric” care n-a citit în viaţa lui decât o singură carte, pe Milarepa, călugărul, filosoful şi tibetanul din secolul XI. Ei erau „civilizaţii” (cultivaţi cam după ureche), iar Brâncuşi era o gorilă carpatină preistorică. Războiul de guerilla se continuă până astăzi.

Petre Pandrea

„Astăzi, am desprins sabia avocaturii de la cingătoare şi am atârnat‑o în cui. Adio! În locul sabiei verbului, mă exercit cu dalta condeiului, ridic o statuie lui Brâncuşi, în aceste pagini monografice, şi zidesc Pravila de la Craiova de care ţinea amicul nostru aşezat la Paris, printre străini, cu dalta, cu mistria şi cu cobiliţa. Eu nu mai port cobiliţă. Nu mai am nevoie. Copiii s‑au ridicat pe picioare proprii, pensia mi‑este prea mare (nevasta, sărăcuţa de ea, a ajuns să nu mai vrea nimic…) pentru crăpelniţă, şi nici de glorie postumă nu‑mi pasă. Gloria mea actuală este imensă pe plaiurile Moldovei, în Transilvania şi la Bucureşti. Mă enervează şi mă înspăimântă. Nici nu mai pot înainta pe Calea Victoriei din cauza lumii care încearcă să‑mi vorbească, să mă consoleze, să mă asigure de stimă. Pe Valea Olteţului şi a Jiului am ajuns o mică legendă. (...) Mi s‑a dus buhul eroismului şi se lansează povestea sfinţeniei. Nu sunt sfânt, ci om, oltean cu Pravila de la Craiova la subţioară, în minte şi în inimă. Am candidat la eroism şi am eşuat”.

Principiul simplitatii sau al economiei i-a preocupat dintotdeauna pe filosofi si logicieni, care de-a lungul timpului au propus pentru el diferite formulari si interpretari.

„Patruzeci si patru de portrete, dintre care Mirabeau beneficiaza de doua si Talleyrand de trei, douazeci si cinci de portretisti. Iubirea pentru Saint-Simon si pentru Tocqueville, declarate in lamurire, ii acorda fiecaruia cate trei portrete si atat. Alegerile au fost dictate – pe langa o extraordinara cunoastere a culturii franceze – de geniul lui Cioran. Dar nu de geniul lui Cioran asa cum l-am astepta in nemijlocirea lui, ci transformat intr-un suveran bunigust.“

Petru Cretia

*