Premiul Nobel

„Iubeşte revoluţia! este un fragment rotunjit, scris în şaraşka descrisă în Primul circ. Eroul, Nerjin, vrea să intre în armată spre a-şi apăra ţara, dar este refuzat din motive medicale. Nerjin este un tânăr sovietic, unul înzestrat cu o judecată sănătoasă, deci cu simţ critic. Cititorul va înţelege cum s-a format viitorul disident şi va aprecia simplitatea totodată rafinată şi proaspătă a scrierii tânărului Soljeniţîn."
Ion Vianu

„Povestea Siljei este destul de simplă, dar foarte semnificativă. După ruinarea familiei sale, ea devine slujnică, dar nimic din brutalitatea şi urâciunea din noul său mediu nu poate să întineze simţirile sale. Trece prin tot ce e mai rău fără a se lăsa atinsă de răutate. Îşi poate trăi chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurtă şi evanescentă ca un fluture..."
Per Hallström, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, în discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939

Convulsii, în reali­tate un roman-răfuială, contrariind acuzator oficiali­tăţile culturale care l-au întâmpinat cu ostilitate, menţio­nându-l denigrator sub eticheta "eşecului" peste o jumătate de secol.

La baza Comediantei se află povestirea Hankăi, o actriţă care îşi dorea altă viaţă, pe care romancierul o cunoscuse pe când juca el însuşi într-o trupă de actori provinciali.

Osatura epică începe în anul 1655, când suedezii, rupând acordul de la Nowy Targ, încheiat în 1629, inva­dează iară Polonia, şi se sfârşeşte prin pacea de la Oliwa, din 1660, cuprinzând succesele iniţiale ale regelui Carol Gustav, după capitularea de la Ujœcie şi trădarea familiei Radziwi, luptele de hărţuială de sub comanda lui Stefan Czarniecki şi izgonirea cotropitorilor.

Universul polifonic al războiului acoperă în Trilogie o gamă uriaşă de tonuri cuprinse în registrele sonorităţilor simultane sau individualizate.

La nivel filozofic, romanul pune în discuţie criza culturii de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Jurnalul lui Andre Gide, este prima traducere românească integrală, a fost efectuată după ediţia în două volume, din 1996, respectiv 1997, de la Gallimard, din colecţia Bibliotheque de la Pleiade, figurînd cu numărul 54, ediţie la care au lucrat mulţi ani gideologii Eric Marty şi Martine Sagaert.

Preocupat încă din tinereţe de poezia lui Eugenio Montale, Ilie Constantin - el însuşi poet - propune acum o nouă selecţie, bilingvă, din lirica marelui modernist italian. Grupajul cuprinde creaţii din volumele Oase de sepie, Prilejurile, Motete, Furtuna şi alte poeme, dând o perspectivă asupra metamorfozelor poeziei lui Montale.

Arhipelagul Gulag este cartea care a deschis ochii Occidentului asupra ororilor totalitarismului sovietic, aducând la lumină experienţele subumane din lagărele de „reeducare“ prin muncă din URSS. Devenită foarte repede o adevărată biblie a disidenţilor din fostul bloc sovietic, Arhipelagul Gulag este o „încercare de investigaţie literară“ a anilor pe care Alexandr Soljeniţîn i-a petrecut în lagărele groazei, după ce a avut curajul să critice politica lui Stalin.

Casa Matrionei, una dintre cele mai frumoase şi mai emoţionante proze ale lui Soljenitîn, este povestea unui profesor de matematică exilat în propria patrie, care porneşte în căutarea Rusiei profunde, idealizate, acea Rusie încă pătrunsă de fiorul creştin pe care regimul stalinist n-a reuşit să-l înăbuşe.

La nivel filozofic, romanul pune în discuţie criza culturii de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ros de scepticism, incapabil de a-şi canaliza energia spre un ţel anume, protagonistul principal devine exponentul unei atitudini estetice în sine (îşi contemplă propriile stări şi trăiri psihice), fără nici o finalitate practică. Prin intermediul său, Sienkiewicz realizează un convingător portret al decadentului în literatura polonă, dezvăluind degenerarea simţului patriotic al nobilimii poloneze, anacronismul unor forme de viaţă şi nevoia de reîmprospătare a resurselor culturale. Sinuciderea personajului este semnificativă în acest sens.

La graniţa dintre memorialistică şi ficţiune, Tinereţe este al doilea volum al trilogiei Scene de viaţă provincială. Primul volum, Copilărie, a apărut în „Raftul Denisei" în 2011.

Roman ecranizat de Michael Haneke, cu Isabelle Huppert, Benoit Magimel şi Annie Girardot în rolurile principale.

Mult-aşteptata autobiografie a lui Gunter Grass, cea mai controversată carte de memorialistică a ultimilor ani! Autobiografia lui Gunter Grass, Decojind ceapa, a trezit un şir de controverse aprinse în presa din întreaga lume, dupa ce câştigatorul Premiului Nobel al Germaniei postnaziste a mărturisit că, în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1944, s-a înrolat voluntar în trupele Waffen-SS.

Toba de tinichea este o pretinsă autobiografie a piticului Oskar Matzerath, născut la graniţa dintre Germania şi Polonia, care susţine că s-a oprit deliberat din creştere la vârsta de trei ani, în semn de protest faţă de lumea adulţilor. Oskar asistă la nazificarea familiilor germane obişnuite, la ororile războiului şi la miracolul german postbelic. Acuzat de o crimă pe care nu a comis-o, Oskar este închis într-un ospiciu, de unde, cu vocea sa ascuţită care sparge geamurile şi cu răpăitul tobei sale de jucărie, condamnă toată nebunia lumii moderne.

Ultimul roman al lui Jose Saramago, Cain (2009), reia într-o perspectivă modernă povestea biblică a lui Cain si Abel.

„Mario Vargas Llosa, un maestru al ficţiunii, scrie despre Juan Carlos Onetti, un împătimit al visării. Cartea de faţă arată drumul către ficţiune şi demonstrează încă o dată ca o ficţiune bine scrisă întemeiază o lume, apoi ajunge să consacre o realitate.“ (Marin MĂLAICU-HONDRARI)

Samuel Beckett este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1969), unul dintre cei mai profunzi şi originali scriitori ai secolului XX.

O dramă în care Oe reuşeşte să strecoare un filon de umor.

Text complet, publicat pentru prima oară în 1973, al celui de-al treilea roman al lui Faulkner. Scrisă la vârsta de doar douăzeci şi nouă de ani, cartea a apărut, în 1929, fără acordul deplin al autorului, într-o versiune drastic cenzurată, sub titlul Sartoris.

Un roman introspectiv, încărcat de elemente autobiografice, în care ni se istoriseşte viaţa unui scriitor şi a familiei sale, şi redescoperirea locului lor în structura lumii.

Când Claude Simon a primit nobelul în 1985, Georgicele era, la acea dată, ultima sa lucrare apărută (1981).

În romanul Drumul Flandrei, Claude Simon aprofundează explorarea şi reconstituirea memoriei, plecând de la istoria unei familii şi a câtorva dintre membrii acesteia, pe fondul celui de-al doilea război mondial, într-o încrengătură de amintiri, de viziuni şi imagini care devin conştiente pe măsură ce ţâşnesc din haosul memoriei şi se înscriu în ordinea limbajului.

Romanul a fost distins cu premiul L'express în 1960.

Considerată imorală de Biserica Catolică şi de guvernul generalului Franco, Stupul (1951), capodopera lui Cela, a fost interzisă în Spania pentru mulţi ani, fiind publicată, din acest motiv, în Argentina. Romanul prezintă o viziune panoramică a degradării şi dificultăţilor pe care le are de înfruntat clasa de mijloc după Războiul Civil.

Premiul Nobel pentru Literatura în 1989.

Pisica şi şoarecele este al doilea volum din „trilogia Danzigului”, avându-l în centru pe Joachim Mahlke, un copil orfan de tată. Premiul Nobel pentru Literatură 1999.

Opiniile unui clovn este un studiu al ipocrizei si al alienarii – emotionale, sexuale, religioase, politice – vazute prin ochii goi ai unui artist decazut care, pina in ultima clipa, refuza adaptarea la o lume in care „despre bani si despre dragoste nu se vorbeste niciodata“.

Istoria romană este considerată şi astăzi o lucrare de referinţă cu privire la istoria Romei antice, care a revoluţionat istoriografia modernă şi i-a adus lui Mommsen consacrarea în lumea academică germană şi europeană.

Premiul Nobel pentru Literatura 1962

Primul roman important al lui John Steinbeck, Nehotărâţii sorţi ai bătăliei anticipează temele mari şi controversele sociale din Fructele mâniei şi Şoareci şi oameni.

John Steinbeck este câştigatorul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1962.