Poezie

maki for 2 este volumul câștigător al Concursului de debut în poezie „Max Blecher”, ajuns la ediția a unsprezecea. Din juriu au făcut parte Andreea Pop, Bogdan Crețu și Claudiu Komartin.

„Ce e cel mai frumos în maki for 2 e felul în care haosul şi dezorientarea existenţei, mutaţiile şi aclimatizările nedorite, visele şi neliniştea se decantează în instantaneele unor suprafeţe, imagini freeze-frame ale unor stări pe care le recunoşti imediat cu ochii minţii. Sunt imaginile arhetipale ale unor fenomene interioare complexe. maki for 2 e un mic tratat de oceanografie, un studiu asupra mecanismelor memoriei îndrăgostiţilor, o developare a sculpturilor frugale ale luminii trecând peste oraşele asiatice, fulminology. O hartă a timpului estimat de propagare a valurilor tsunami, o ecologie urbană. Speranţa în puterea vindecătoare a dragostei, trăită în imagini sfâşietoare.” (Andrei Dósa)

„maki for 2 se aseamănă cu o cabină de simulare VR, în care ești pur și simplu atras, fără să te poți opune, pe o orbită seducătoare și de o luxurianță imagistică de-a dreptul amețitoare, unde lucrurile care îți sunt prezentate par atât de reale și firești, dar „la atingere totul dispare”. O cafenea oarecare din Hong Kong, magazinele de anime și manga, benzinării, garaje, parcări și temple, toate orașele și locurile compun o hartă intimă a emoțiilor și descoperirilor unui subiect poetic lucid care, construindu-și narațiunile între urban și natură, explorează, cu precauția unui scafandru de mare adâncime, propriile anxietăți, traume, nevralgii. De altfel, acvaticul devine un background important pentru scenariile montate de Adelina Pascale, atracția adâncurilor, a hăurilor populate de ființe și plante bizare reiterând dorința febrilă de a accesa zonele interzise ale propriului subconștient, de a traversa acele linii pe care ți-ai promis că nu le vei trece, ca să nu doară. Cinematografice și bine strunite, poemele impresionează prin coeziunea și verosimilitatea cadrelor care te transportă și la capătul cărora ai senzația că ai fost acolo, dezvăluind un debut intens, cu secvențe din care nu te poți desprinde.” (Anastasia Gavrilovici)

Antologie și traducere din limba maghiară de Mihók Tamás. Prefață de André Ferenc. Ilustrații de Ramona Iacob

Curs de scufundare în poezia maghiară contemporană

Treabă mai vitregă decât antologatorul are doar prefaţatorul de antologie — spun asta fiind extrem de recunoscător și, totodată, bucuros că poate apărea această carte. Ca orice selecţie, și aceasta e subiectivă, pasibilă de controverse. Traducătorul, Mihók Tamás, poate să apeleze la scuze precum propriile gusturi, traductibilitate, respectiv limita de întindere pentru a justifica de ce tocmai acești poeţi, și de ce tocmai cu aceste poeme, au ajuns în volum. Eu, în schimb, n-ajunge să pledez pentru autorii selectaţi — și nici să mă angajez în bombăneli încă din prefaţă n-ar fi prea nimerit, pasez acest privilegiu criticii —, dar s-ar cădea să le ofer cititorilor români și niște repere pentru poezia maghiară contemporană. Floare la ureche: să rezum în doar câteva pagini, cu ajutorul câtorva modele, unele aparent arbitrare, ce schimbări majore s-au produs în lirica maghiară în ultimele două decenii, în ce punct s-a cantonat, precum și motivele pentru care merită să citești poezie maghiară contemporană. Deși eșecul este asigurat, mie îmi place să o dau în bară, așa că am să purced cavalerește.
Pe scurt, cititorul ţine în mâini antologia poeziei maghiare contemporane din Ungaria. În ea se regăsesc cincisprezece poeţi, în ordine alfabetică: Áfra János, Bajtai András, Deres Kornélia, Ferencz Mónika, Izsó Zita, Korpa Tamás, Krusovszky Dénes, Mohácsi Balázs, Nemes Z. Márió, Simon Bettina, Simon Márton, Sirokai Mátyás, Terék Anna, Tóth Kinga și Závada Péter. În jurul antologiilor mereu se iscă dezbateri vizavi de prezenţa sau absenţa câte unui autor, însă un lucru e cert: cei selectaţi în Către Saturn, înot au locul lor bine definit în literatura maghiară. Nu e loc de profitori sau eterne „tinere speranţe”. Dacă cineva se recomandă ca amator de poezie maghiară contemporană, dar n-a auzit de vreunul dintre acești autori, acela e un mincinos: ori e dezorientat, ori neagă din rea-voinţă. Autorii selectaţi sunt cu toţii trecuţi de 30, majoritatea au debutat în a doua jumătate a anilor 2000 sau imediat după. De atunci, a ieșit la rampă o generaţie nouă, la fel de fascinantă și eterogenă, astfel autorii din această antologie pot fi consideraţi reprezentanţi ai generaţiei de mijloc. (André Ferenc)

Cu ilustrații de Ioana Drogeanu

„Vocea mea e cea a omului mediu, a unui fel de mostră socială, bărbatul tipic bucureştean de 40 de ani, oarecum educat, dar nu un intelectual, poate un proletar intelectual, căruia îi place şi la mall, şi la un joint cu băieţii, senzualist, cum s-ar fi zis cândva, moştenitor al socialismului şi al tranziţiei capitaliste, oleacă vulgărel în raport cu standardele ridicole de distincţie, fără limbaj privat sau idiosincrazii extraordinare, comun deci, întru câtva, deşi ştie ce-i aia aliteraţie, totuşi, porc şi sentimental, înţelept şi rău – dar mai sunt eu aşa? Nu prea, majoritatea poeziilor de aici sunt scrise cu ani în urmă. Nici nu eram chiar aşa, mai degrabă făceam un rol, o voce democrată, pornind de la ceva adevărat din mine şi prin opoziţie cu arhetipul poetului prea sublim pentru lumea asta. O dilemă a mea după ce m-am născut iar, cum ştiu că am fost, în sens religios – ce fac cu ce am scris înainte, cu porcărioarele şi cinismele. N-am stat mult să mă frământ, totuşi, mi-am amintit cum a găsit bunică-miu în butoiul cu zăr un şoarece mort. A păstrat zărul – «doar n-o s-arunc atâta zăr bun pentru un şoarece». Şi nici nu era mort de mult, nu apucase să se împută.” (Dan Sociu)

Poeme alese de Claudiu Komartin

Prefață de Teona Farmatu

Fotografii de Ana Toma

„Fire aventuroasă şi boemă (practicând însă boema ca pe o soluţie existenţială într-o lume sordidă şi închistată), Mariana Marin nu a fost în primul rând mandatara unui spirit de vigilenţă civică. Poezia ei pasionată şi subiectivă nu vine pe strunele disperării colective, nu este o ieremiadă patetică, ci mărturia unei fiinţe care se vede smulsă şi risipită din realitatea propriei existenţe. Într-un timp în care atâţia şi-au extirpat fibra morală, au fost delatori sau şi-au înfipt capul în nisip aşteptând să treacă primejdia, Mariana Marin a scris, punându-şi tot timpul, împreună cu cititorul ei, capul pe ghilotină. Rare au fost versurile atât de directe, atât de răspicat opozante din acei ani şi încă mai rară a fost această manieră de a vorbi despre lagărul existenţial al epocii din perspectiva unui poet damnat. Numai un astfel de om şi de poet ar fi reuşit (ca Virgil Mazilescu înaintea ei) să împace atâta timp dereglările masive provocate de boală, angoasă, puseuri autodestructive, cu acea luciditate saturniană ce poate face dintr-un poet o torţă.” (CLAUDIU KOMARTIN)

Antologie de Alina Purcaru și Paula Erizanu

Fotografii de Maria Guțu

„Dacă primele două volume ale antologiei Un secol de poezie română scrisă de femei au pus în valoare autoare, multe dintre care fac parte în continuare din viața comunității literare, în volumul de față se regăsesc 25 de autoare active în perioada interbelică, azi necunoscute publicului larg și aproape uitate de critica literară. Selecția pe care am făcut-o a încercat să acopere direcții și forme de expresie cât mai diverse, poete din cât mai multe zone geografice și cu apartenențe stilistice diferite, ilustrative, de altfel, pentru mozaicul de stiluri care au coexistat în perioada dintre războaie.” (Alina Purcaru, Paula Erizanu)

Prezență feminină puternică și gravă, ieșită parcă din tenebrele unei „mine a sufletelor“, Svetlana Cârstean, asemenea Atenei cu coif pictate de Klimt, pare uneori a celebra, cu un mic zîmbet de triumf, victoria asupra cine știe cărei Gorgone interioare.
Mircea Cărtărescu

și eu nu și nu

și el viitorul tău e acolo

va fi eroic

îți promit

și a fost

Volumul a primit Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. A fost publicat în Suedia în 2013, în traducerea poetei Athena Farrokhzad.


Publicată astăzi, în alt timp, Floarea de menghină trebuie citită ca o pledoarie pentru libertatea individuală – care înflorește, pînă la urmă, în pofida naturii mereu schimbătoare a constrîngerilor de tot felul. Ea este de asemenea și o carte despre poezie. Și o confesiune. Poveste. Despre cum transformi „floarea de menghină“ în aliatul tău, despre cum e să locuiești în floarea de menghină și să te întrebi: „Cine pe cine, floare de menghină?“ Despre cum te poți transforma – de bună voie și nesilit de nimeni – în floare, sfidînd menghina.
Simona Popescu

Eu n-am mers decît cu floarea mea de menghină.

Cei răi sînt despărțiți de cei buni.

Pedeapsa e mare și cizmarului rău i se va lua calapodul.

Strungarului rău i se va lua strungul.

Grădinarului rău i se va lua sapa.

Și tuturor echipamentul de protecție.

Întrebarea pe care ți‑o pui – citind Cronica Akasha, noua carte a Ștefaniei Mihalache – e ce rămâne din(tr‑o) viață? Rămân faptele, acțiunea, bucuria și tristețea, simpatia și antipatia? Rămâne ecoul acestor lucruri în cei iubiți / neiubiți destul? Rămâne doar ce poate fi povestit, reconstituit, ritmat, printr‑un acord mai fin cu prezentul? Iar răspunsul (care unora le va părea rebarbativ în vremurile noastre post‑umane) e simplu: rămâne adevărul tuturor acestor lucruri. Rămâne îmbinarea dintre obiectivitatea unei vieți și ritmarea ei subiectivă, în oglindă, pe care numai dragostea o poate da. Rămâne „firul alb“ (cum ar zice Bodiu), „singurul scut al lumii“ (cum zice Ștefania Mihalache) în care interiorul devine exterior, iar scris‑cititul o cale de urmărire a celor plecați dincolo. Și rămâne această carte minunată care de‑acum există și în biblioteca Akasha. Rămâne doar să vă conectați.
Simona Sora

După o carte a nașterii precum a fost în 2016 Sisteme de fixare și prindere, Ștefania Mihalache scrie acum, prin Cronica Akasha, o saga a pierderii tatălui, pentru care imaginează lumi paralele și apocalipse generale, cu imagini greu de uitat și evitat. Pentru că trebuie să știm unde pleacă cel care pleacă. Pentru că, odată plecat cel care pleacă, el pare a fi autorul unei narațiuni închegate, al unei povești cu sincope, dar cu sens deplin, în sfârșit, cu introducere, cuprins și încheiere, scrisă frumos cu modestia persoanei întâi. Pentru că cea care rămâne, fiica, celebrează figura tatălui elaborând o odă plină de furie și cuvinte ce nu au nevoie să fie scrise, în care iubirea și neputința, ca de fiecare dată, se‑ntrec în a ocupa locurile cele mai bune la ceremonia trecerii de partea cealaltă.
Svetlana Cârstean

Născut la 14 octombrie 1954, în Ardud, Satu Mare, Radu Sergiu Ruba este scriitor, traducător şi radiojurnalist. La unsprezece ani, şi-a pierdut complet vederea. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, franceză-engleză, Universitatea Bucureşti. Din 1992, realizează emisiuni la Radio România. A debutat editorial cu volumul de poeme Spontaneitatea înţeleasă, Cartea Românească, 1983, urmat de Iluzia continuă, 1988, Iubirea şi Orientul, 1994, Marginal, 2001, Graţia Dizgraţia, 2003 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti), Nu înţeleg ce mi se-ntâmplă, 2017 (Premiul Ioan Flora al aceleiaşi Asociaţii). Pentru poezie, i-a mai fost decernat Premiul revistei Convorbiri literare în 2010. I-au apărut, de asemenea, două antologii de autor cu selecţii din volumele anterioare: Dacă pleci în căutarea mea, 1999, şi Traversarea, 2012.  A mai publicat trei cărţi de interviuri şi eseuri, dintre care unul în colaborare cu soţia sa, Nicoleta Ruba, două volume de proză scurtă şi patru romane. Poemele sale au fost traduse şi publicate în franceză, portugheză, bulgară, engleză, cehă, maghiară, germană şi arabă. Romanul său O vară ce nu mai apune, premiul Academiei Române în 2016, a apărut şi în engleză, italiană şi portugheză. Scriitorul a fost distins cu Premiul Ministerului de Externe al Franţei la Festivalul mondial al nuvelei francofone în 1993 şi a reprezentat România la Festivalul Noaptea literaturii europene, Lisabona, 2018. I s-a decernat, de asemenea, Ordinul Meritul Cultural al României în grad de cavaler.

Un adevarat fenomen editorial, romanul de debut al scriitoarei franceze Hélène Grémillon a devenit bestseller imediat dupa aparitie, in 2010, fiind tradus pana in prezent in 27 de tari. Confidentul a fost incununat in Franta cu numeroase premii, printre care Lauriers Verts de la Forêt des Livres – Prix du Premier Roman (2010), Prix Palissy (2011), Prix Emmanuel Roblès (2011), Prix Montalembert (2011) si Prix Jeune Talent Littéraire des Clubs de Lecture Saint-Germain-en-Laye (2011), in Germania primind Euregio-Schüler- Literaturpreis (2013).

Un adevarat fenomen editorial, romanul de debut al scriitoarei franceze Hélène Grémillon a devenit bestseller imediat dupa aparitie, in 2010, fiind tradus pana in prezent in 27 de tari. Confidentul a fost incununat in Franta cu numeroase premii, printre care Lauriers Verts de la Forêt des Livres – Prix du Premier Roman (2010), Prix Palissy (2011), Prix Emmanuel Roblès (2011), Prix Montalembert (2011) si Prix Jeune Talent Littéraire des Clubs de Lecture Saint-Germain-en-Laye (2011), in Germania primind Euregio-Schüler- Literaturpreis (2013).

Un adevarat fenomen editorial, romanul de debut al scriitoarei franceze Hélène Grémillon a devenit bestseller imediat dupa aparitie, in 2010, fiind tradus pana in prezent in 27 de tari. Confidentul a fost incununat in Franta cu numeroase premii, printre care Lauriers Verts de la Forêt des Livres – Prix du Premier Roman (2010), Prix Palissy (2011), Prix Emmanuel Roblès (2011), Prix Montalembert (2011) si Prix Jeune Talent Littéraire des Clubs de Lecture Saint-Germain-en-Laye (2011), in Germania primind Euregio-Schüler- Literaturpreis (2013).

Un adevarat fenomen editorial, romanul de debut al scriitoarei franceze Hélène Grémillon a devenit bestseller imediat dupa aparitie, in 2010, fiind tradus pana in prezent in 27 de tari. Confidentul a fost incununat in Franta cu numeroase premii, printre care Lauriers Verts de la Forêt des Livres – Prix du Premier Roman (2010), Prix Palissy (2011), Prix Emmanuel Roblès (2011), Prix Montalembert (2011) si Prix Jeune Talent Littéraire des Clubs de Lecture Saint-Germain-en-Laye (2011), in Germania primind Euregio-Schüler- Literaturpreis (2013).

Un adevarat fenomen editorial, romanul de debut al scriitoarei franceze Hélène Grémillon a devenit bestseller imediat dupa aparitie, in 2010, fiind tradus pana in prezent in 27 de tari. Confidentul a fost incununat in Franta cu numeroase premii, printre care Lauriers Verts de la Forêt des Livres – Prix du Premier Roman (2010), Prix Palissy (2011), Prix Emmanuel Roblès (2011), Prix Montalembert (2011) si Prix Jeune Talent Littéraire des Clubs de Lecture Saint-Germain-en-Laye (2011), in Germania primind Euregio-Schüler- Literaturpreis (2013).

Nicolae Teoharie s-a născut la 4 ianuarie 1951 în comuna Munteni-Buzău, județul Ialomița. A debutat la Editura Eminescu cu volumul de poeme Nostalgia marginilor (1999). Au urmat alte patru volume de poezie publicate la Editura Helis, Slobozia: Camera de concret (2008), Legați-mă la ochi cu sentimente (2008), Diavoli de cafenea (2009), Să ne petrecem moartea împreună (2014). În 2016, a publicat la Editura Vinea volumul de poezie Sâmbăta când zeii au treabă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Nicolae Teoharie s-a născut la 4 ianuarie 1951 în comuna Munteni-Buzău, județul Ialomița. A debutat la Editura Eminescu cu volumul de poeme Nostalgia marginilor (1999). Au urmat alte patru volume de poezie publicate la Editura Helis, Slobozia: Camera de concret (2008), Legați-mă la ochi cu sentimente (2008), Diavoli de cafenea (2009), Să ne petrecem moartea împreună (2014). În 2016, a publicat la Editura Vinea volumul de poezie Sâmbăta când zeii au treabă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Angela BACIU s-a născut pe 14 martie în Brăila. Este poetă, prozatoare, publicistă, trainer. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Membră PEN CLUB România. A publicat 19 cărţi, printre care: Maci în noiembrie (1997), Trei zile din acel septembrie (2003), Tinereţe cu o singură ieşire (2004), De mâine până mai ieri, alaltăieri (2007), Mărturii dintre milenii (2012), Despre cum nu am ratat o literatură grozavă (2015), 4 zile cu nora (2015), mai drăguț decât dostoievski (2017) – carte scrisă împreună cu Nora Iuga, Hotel Camberi (2017), Charli. Rue Sainte – Catherine 34 (2017). A obținut mai multe distincții literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Iași, pentru Eseu și Publicistică, vol. Mărturii dintre milenii (2008); Premiul BALCANICA pentru poezie românească la „Festivalul Poeţilor din Balcani”, ed. a X-a, România-Turcia (2016); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași „Premiul pentru calitatea operei și activitatea scriitoricească” (2018); Titlul de „Poet al Capitalei Istorice a României” oferit de Primăria Iași (2019). În ultimii 10 ani s-a implicat în numeroase campanii umanitare și sociale pentru bătrâni, copii și persoane cu dizabilități.

Angela BACIU s-a născut pe 14 martie în Brăila. Este poetă, prozatoare, publicistă, trainer. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Membră PEN CLUB România. A publicat 19 cărţi, printre care: Maci în noiembrie (1997), Trei zile din acel septembrie (2003), Tinereţe cu o singură ieşire (2004), De mâine până mai ieri, alaltăieri (2007), Mărturii dintre milenii (2012), Despre cum nu am ratat o literatură grozavă (2015), 4 zile cu nora (2015), mai drăguț decât dostoievski (2017) – carte scrisă împreună cu Nora Iuga, Hotel Camberi (2017), Charli. Rue Sainte – Catherine 34 (2017). A obținut mai multe distincții literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Iași, pentru Eseu și Publicistică, vol. Mărturii dintre milenii (2008); Premiul BALCANICA pentru poezie românească la „Festivalul Poeţilor din Balcani”, ed. a X-a, România-Turcia (2016); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași „Premiul pentru calitatea operei și activitatea scriitoricească” (2018); Titlul de „Poet al Capitalei Istorice a României” oferit de Primăria Iași (2019). În ultimii 10 ani s-a implicat în numeroase campanii umanitare și sociale pentru bătrâni, copii și persoane cu dizabilități.

Traducere din limba rusă, cronologie, prefață, selecţie şi note de Camelia Dinu

„Astăzi este mai bine ca Maiakovski să fie lăsat în pace. Pentru că totul despre el este ştiut, pentru că nimic despre el nu este clar.”

Iuri Karabcievski

„Îmi place enorm poezia timpurie a lui Maiakovski. Pe fundalul bufoneriilor din acea perioadă, gravitatea ei apăsătoare, ameninţătoare, tânguitoare era complet neobişnuită. A fost o poezie modelată cu măiestrie, orgolioasă, demonică şi în acelaşi timp complet condamnată, muribundă, care cerea ajutor.”

Boris Pasternak

„Maiakovski și-a ales singur sfâșierea, a trăit-o cu bună știință, a vrut să fie poet, dar și agitator al mulțimilor, a crezut că limitele dintre propagandă și poezie pot fi șterse, a încercat să le șteargă. Nu și-a putut pune între paranteze sensibilitatea debordantă, excesivă, dar în același timp a luat în serios toate cerințele instanței exterioare.”

Gheorghe Crăciun

Jan Cornelius s-a născut la Reșiţa și trăiește la Düsseldorf din 1977. Este scriitor bilingv (română si germană) și traducător de literatură. A studiat franceza și engleza la universităţile din Timișoara, Düsseldorf și Stirling (Scoţia). A publicat în Germania numeroase cărţi de proză satirică, volume pentru copii, poezii, eseuri despre literatura modernă. A colaborat cu reviste satirice germane și elveţiene și a scris o lungă serie de comentarii despre cultura modernă și piese de teatru radiofonic pentru posturile de radio naţionale din Germania și Elveţia. În România, a publicat comentarii despre literatură în Observator cultural, Dilema veche și România literară. A tradus și a prezentat în mediile germane și în numeroase lecturi publice din spaţiul german cărţi ale multor scriitori români actuali. În 2013 a publicat la Berlin excelent primitul roman Narrenstück, în română apărut la Humanitas cu titlul Eu, Dracula și John Lennon, cu puternice tente absurde și satirice (Berliner Zeitung numește cartea „cel mai hilar roman al primăverii 2013” și-l încadrează pe autor în tradiţia lui Bohumil Hrabal). Împreună cu Adina Popescu a scris volumul De ce nu-s românii ca nemţii (2019, Editura Paralela 45). În 2020 a publicat la editura Lebăda neagră din Iași pseudojurnalul umoristic Aventurile unui călător naiv. Între mișcare și izolare.

Jan Cornelius s-a născut la Reșiţa și trăiește la Düsseldorf din 1977. Este scriitor bilingv (română si germană) și traducător de literatură. A studiat franceza și engleza la universităţile din Timișoara, Düsseldorf și Stirling (Scoţia). A publicat în Germania numeroase cărţi de proză satirică, volume pentru copii, poezii, eseuri despre literatura modernă. A colaborat cu reviste satirice germane și elveţiene și a scris o lungă serie de comentarii despre cultura modernă și piese de teatru radiofonic pentru posturile de radio naţionale din Germania și Elveţia. În România, a publicat comentarii despre literatură în Observator cultural, Dilema veche și România literară. A tradus și a prezentat în mediile germane și în numeroase lecturi publice din spaţiul german cărţi ale multor scriitori români actuali. În 2013 a publicat la Berlin excelent primitul roman Narrenstück, în română apărut la Humanitas cu titlul Eu, Dracula și John Lennon, cu puternice tente absurde și satirice (Berliner Zeitung numește cartea „cel mai hilar roman al primăverii 2013” și-l încadrează pe autor în tradiţia lui Bohumil Hrabal). Împreună cu Adina Popescu a scris volumul De ce nu-s românii ca nemţii (2019, Editura Paralela 45). În 2020 a publicat la editura Lebăda neagră din Iași pseudojurnalul umoristic Aventurile unui călător naiv. Între mișcare și izolare.

ANTONI CLAPÉS I FLAQUÉ (Sabadell, 1948) scrie poezie și texte despre poezie din 1964. Își consideră propria operă ca un lung poem, ca o meditație asupra ființei și a devenirii, cu un interes clar asupra aspectelor legate de scris, limbaj, timp, memorie, tăcere și, în mod special, lumină, atât ca și concept fizic, cât și metafizic. Traduce poezie din franceză și din italiană. Ies în evidență traducerile sale din Philippe Jaccottet și Paul Valéry. Din 1989, conduce unul dintre cele mai importante proiecte editoriale din Catalonia, Cafè Central. A publicat peste douăzeci de cărți și numeroase texte în ediții de artă, prefețe, plachete și antologii. Opera sa s-a aflat întotdeauna într-o strânsă colaborare cu artiști plastici precum Benet Rossell, Alícia Casadesús sau Pilar Abad. Câteva dintre ultimele cărți publicate sunt in nuce (2000), Alta Provença / Haute Provence (2005), La llum i el no-res / Lumina și nimicul (2009), Pluja / Ploaie (2015) și Arbre que s’allunyà / Copac ce s-a îndepărtat (2017). Clars, aquest matí, són els teus records / Limpezi, în dimineața aceasta, îți sunt amintirile (2020) este o antologie care recuperează șase din cele mai emblematice cărți ale sale.

ANTONI CLAPÉS I FLAQUÉ (Sabadell, 1948) scrie poezie și texte despre poezie din 1964. Își consideră propria operă ca un lung poem, ca o meditație asupra ființei și a devenirii, cu un interes clar asupra aspectelor legate de scris, limbaj, timp, memorie, tăcere și, în mod special, lumină, atât ca și concept fizic, cât și metafizic. Traduce poezie din franceză și din italiană. Ies în evidență traducerile sale din Philippe Jaccottet și Paul Valéry. Din 1989, conduce unul dintre cele mai importante proiecte editoriale din Catalonia, Cafè Central. A publicat peste douăzeci de cărți și numeroase texte în ediții de artă, prefețe, plachete și antologii. Opera sa s-a aflat întotdeauna într-o strânsă colaborare cu artiști plastici precum Benet Rossell, Alícia Casadesús sau Pilar Abad. Câteva dintre ultimele cărți publicate sunt in nuce (2000), Alta Provença / Haute Provence (2005), La llum i el no-res / Lumina și nimicul (2009), Pluja / Ploaie (2015) și Arbre que s’allunyà / Copac ce s-a îndepărtat (2017). Clars, aquest matí, són els teus records / Limpezi, în dimineața aceasta, îți sunt amintirile (2020) este o antologie care recuperează șase din cele mai emblematice cărți ale sale.

Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare, eseistă. A publicat peste 20 de cărți, câteva dintre ele au fost traduse în limbile engleză, italiană, maghiară. În cadrul Phantasma - Centrul de Cercetare a Imaginarului de la Cluj-Napoca, coordonează ateliere experimentale și tabere de scriere creatoare de poezie, proză și scenariu de film. Este profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca și redactor-șef la revista de cultură Steaua.

Ioana Iuna Șerban (n. 1990) e curator la MARe/Muzeul de Artă Recentă și doctorand la CESI/Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, unde scrie o lucrare despre nou în teorii și practici ale artei contemporane. A tradus cataloagele/volumele Mamuca: Mai Mult ca Abstractul, Florin Mitroi. Zile, Diversitate Stilistică cu răspundere limitată, Tricolor, GPS. Geometrii Post-Sistem în Arta Românească de Acum ș.a. A participat cu texte critice în cataloagele Mamuca, Diversitate Stilistică, Rai din Iad, Fete de vis: Idealul feminin în arta românească, GPS, Ștefan Ungureanu. Mapping Narratives, Time and Space. Volumul de debut în poezie este Zero-Unu, apărut la editura Brumar.

Subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje în roman. De copiii din orfelinate mă leagă o poveste de peste treizeci de ani. La redarea scenelor sensibile m-au ajutat și cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. A scrie despre cele văzute și trăite împreună cu acești oameni respinși am considerat că este o datorie morală. E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea.  SAVATIE BAȘTOVOI 

Chiar şi pentru cineva care cunoaşte bine peisajul uman şi social post-sovietic din ­Moldova lectura acestui roman poate fi un şoc. În orice caz, este imposibil să termini cartea fără să nu simţi un gust amar. De la primele rînduri cititorul înţelege că întîmplările narate de Savatie Baştovoi nu ţin de ficţiune, ci de o lume pe care o cunoaşte bine, pe care o observă şi pe care o „zugrăveşte” cu ajutorul cuvintelor, aşa cum alţii au pictat scene ale infernului pe ziduri de mănăstiri cu pensule şi culori. 
Savatie Baştovoi a mai publicat un roman la Editura pariziană Jacqueline Chambon, în 2012, este vorba de "Iepurii nu mor", şi are toate şansele să intre treptat în circuitul autorilor „gustaţi” de marele public francez. Îl consider de altfel pe Savatie Baştovoi ca fiind la fel de puternic şi interesant precum Andrei Kurkov, scriitor ucrainean de limbă rusă, care a avut un mare succes în Occident cu romanele sale. MATEI Vișniec / Radio France International 

Nu este permis să fie abuzați copiii. Adulții sînt deja incorigibili. Poate tocmai de aceea Baștovoi a preferat societății lor chemarea Cerului. Le Point / SYLVAIN TESSON (Laureat al premiului Goncourt pentru literatură) 

Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova. E şi ieromonah. Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX‑lea era Dostoievski. Deci, de ce nu un călugăr venit din Moldova pentru acest secol? RFI / JEAN‑FRANÇOIS COLOSIMO / Președintele Centrului Național al Cărții din Franța 

Un geniu polivalent care scrie o operă deopotrivă poetică, romanescă și dramatică. Astrid de Larminat / Le Figaro