Noutăți

Actiunea din cele trei nuvele care alcatuiesc Cavalerul celor Sapte Regate, adunate pentru prima oara intr-un singur volum, are loc cu un secol inainte de evenimentele din Urzeala tronurilor, in epoca in care dinastia Targaryenilor controleaza Tronul de Fier. Inca mai traiesc oameni care au vazut dragonii zburand deasupra oraselor distruse. Iar Westerosul e plin de comploturi regale, rivalitati, dar si de eroi.

Cartea va poarta, cu ajutorul unor texte extrem de bine documentate si a peste 1 000 de imagini, intr-o calatorie captivanta prin fiecare etapa importanta din istoria modei: Grecia si Roma antica, straiele de Curte ale dinastiei Tang din China, textilele amerindiene si pre-columbiene, costumele din Renastere, Restauratie si Romantism, Belle Epoque si Art Deco; hainele de gata si haute couture; revolutia britanica a hainelor barbatesti, moda stradala japoneza si multe, multe altele.

Cand ai intalnit ultima data un inger?

Nu cumva in cutia cu decoratiuni pentru bradul de Craciun?

Si isi mai amintesti cumva daca avea pantofi?

Nu ai dori sa iti recapeti pentru o clipa inocenta pe care in adolescenta te-ai silit sa o pierzi?

Dar cele mai rafinate modele de pantofi, cand le-ai vazut ultima data?

„La Daniel Vighi descoperi cu usurinta acea pornire impotriva textului, care nu mai este joc estetic provenind din saturatia estetica, ci repulsie morala, chiar ura – si care nu mai rasfringe inconfortul metafizic sau jena existentiala, ci numai oroarea de real si realitate.” (Ion Negoitescu)

Teodor Baconschi s-a nascut la Bucuresti, in 1963. Este doctor in Antropologie religioasa si istorie comparata a religiilor al Universitatii Paris-Sorbonne, Paris IV, 1995, si a urmat studii post-doctorale la New Europe College, Bucuresti, 1996. Din 2006 detine gradul diplomatic de ambasador.   

„Priviţi cu atenţie mai întâi harta prietenoasă a acestei călătorii. Abia apoi parcurgeţi, împreună cu autoarea, o experienţă pe cât de palpitantă, pe atât de excitantă pentru minte şi pentru nepreţuita endorfină a libertăţii. Trei fire sunt de urmărit şi, la nevoie, puteţi alege între ele. Unul e cel al notelor de călătorie la cald şi la persoana întâi acut, ca să zic aşa. Sunt marcate în italice. Să nu rataţi zigzagul fin al neliniştilor Sabinei Fati, lăsat la vedere cu parcimonie. Al doilea este şirul de excursuri istorice despre fiecare dintre cele zece ţări, care, nu vă temeţi, revine întotdeauna la zi, exact în punctul de intersecţie cu prezentul. Al treilea înşiră pe aţă vreo sută de «personaje» episodice, oameni cu care Sabina Fati a stat, într-un fel sau altul, faţă în faţă. O să vă urmărească în grup, ca o armată de teracotă care s-ar fi decis brusc s-o ia înapoi, tăcut, către Apus. Adică spre noi.“ (Tania RADU)

„La început am crezut că sunt singură cu muntele, dar l-am zărit imediat pe soldatul tadjic, paznicul barierei din faţa mea. Un uriaş încremenit, îmbrăcat în manta lungă de postav şi purtând căciulă tradiţională rusească revărsată peste urechi. Se uită la mine ca la ceva bizar. Îi întind paşaportul, dar omul nu schiţează nici un gest, se uită de departe şi pe urmă îmi întoarce spatele. E 1 iunie 2014 şi sunt plecată de 45 de zile în căutarea mea şi a Noilor Drumuri ale Mătăsii. Cele cinci sau zece minute petrecute în faţa barierei mi s-au părut ore şi mi-am dat brusc seama că sunt în faţa unei garnizoane de militari sălbăticiţi de şederea în Pamir. Am văzut că în jurul meu se strâng toţi băieţii din garnizoană. Îmbrăcaţi lejer şi ieşiţi din cealaltă baracă, bine încălzită, poartă şlapi, pantaloni de trening cu genunchi lăbărţaţi şi bluze groase de bumbac. Se uită la mine ca la ceva bun de mâncat şi am senzaţia că rânjesc unul la altul. Începe să-mi fie frică. Ce pot face singură împotriva acestor zdrahoni? N-am nici o şansă, îmi zic, şi le zâmbesc ca unor oameni care m-ar putea ajuta.“ (Sabina FATI)

John Freeman este un autor premiat si binecunoscut critic de carte. Fost presedinte al National Book Critics Circle si coordonator al antologiilor Granta, Freeman a scris despre carti in mai bine de 200 de publicatii din intreaga lume, printre care The New York Times Book Review, Los Angeles Times, San Francisco Chronicle, The Wall Street Journal, The Guardian, La Repubblica si La Vanguardia. Prima sa carte, The Tyranny of E-mail, a fost publicata in 2009. In momentul de fata, John Freeman locuieste la New York.

Grigore Lese se naste in satul Stoiceni din Tara Lapusului (20 februarie 1954). Studiaza fagotul la Academia de Muzica „Gheorghe Dima“. Obtine titlul de Doctor in Muzica cu calificativul summa cum laudae (2003). Preda cursul de etnomuzicologie la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti.

Grigore Lese se naste in satul Stoiceni din Tara Lapusului (20 februarie 1954). Studiaza fagotul la Academia de Muzica „Gheorghe Dima“. Obtine titlul de Doctor in Muzica cu calificativul summa cum laudae (2003). Preda cursul de etnomuzicologie la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti.

„Cărţile mele de versuri sunt poveşti. Au crescut pe un schelet narativ, s-au vertebrat epic, deşi formal s-au folosit de artificiile stilistice ale poeziei. În Poză retuşată am încercat să fixez contorsiunile unei poveşti de dragoste, în Nordul am vorbit despre copilărie, şi traumă, şi sentimentul de minoritar în ultimul deceniu de comunism, în Credinţa am încercat să-mi înţeleg mai bine trecutul faulknerian şi convulsiv, iar în Autoimun am vorbit despre boală, maturitate şi implacabil. Fiecare poezie e, de fapt, un fragment al istoriei pe care o subîntinde. Prin urmare, orice antologare e aproape imposibil de făcut. Am operat totuşi o selecţie pe primul volum, căruia i-am adăugat şi câteva texte inedite, pe când Autoimun, de pildă, este inclus integral. Celelalte două cărţi reiau antologia Cenotaf, apărută în anul 2006.“ (Ioana NICOLAIE, iunie 2015)

„O autoare sobră de un subtil rafinament, ale cărei legături subterane dezvăluie o sensibilitate atipică pentru timpurile noastre, de o originalitate frapantă.“ (Andrei BODIU)

„O poetă cu o scriitură singulară la noi – o scriitură feminină, inteligentă, profundă, seducătoare şi prietenoasă.“ (Marius CHIVU)

„Ca o altă Eliză, fata-fetiţă devine «fărmecătoare», o vrăjitoare bună «strivind urzici pe prispă şi în oale», urzind cămăşi de cuvinte pentru cei 11 fraţi şi aducându-i astfel la viaţă.“ (Simona SORA)

Romancieră, autoare a numeroase volume de proză scurtă și eseistă, recompensată cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusă în peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seamă cunoscută datorită romanuluiProfesorul și menajera, ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi.

Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor şi al matematicii. Relaţia dintre ei se transformă pe nesimţite într-una de înţelegere reciprocă şi empatie. Când menajera îi mărturiseşte că are un fiu de zece ani care o aşteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după şcoală. Treptat, Profesorul îi iniţiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit şi emoţionant de comunicare reuşeşte să creeze o legătură puternică între cei trei. Menajera, Profesorul şi micul Radical vor descoperi că sentimentele pe care le nutresc unii faţă de alţii sunt atât de puternice, încât ecuaţia propriilor vieţi s-a schimbat definitiv.

„Yan Lianke este neegalat in talentul cu care isi scrie romanele de critica sociala, deopotriva sumbre si pline de umor.“ (Le Monde diplomatique)
 
„Unul dintre cele mai controversate genii satirice ale Chinei de astazi.“ (Chicago Tribune)

„Scriu cartile pe care mi-ar placea sa le citesc – carti care ma intriga, ma entuziasmeaza, ma provoaca, ma invata lucruri noi, dar si carti care ma sperie...“ (Tom Egeland)

 „Manuscrisele stravechi, miturile din jurul lor si impactul pe care l-au avut asupra omenirii ar parea de interes numai pentru eruditi, dar in mainile lui Egeland iau foc ca praful de pusca.“ (Dagsavisen)

„Romanul creeaza suspans nu numai la suprafata evenimentelor, ci si in adancime, prin viziunea tulburatoare pe care o propune asupra ingerilor, a demonilor, a lui Dumnezeu si a Satanei.“ (Aftenposten)

,,Proza Ioanei Nicolaie are un puternic filtru liric, O pasare pe sirma fiind un bildungs-poem urban in gri despre supravietuire la varste tinere, un poem cu gustul amarui al tristetii si al compasiunii pentru o fata saraca sezand singura pe sarma vietii." (Marius Chivu)

„Cel mai important romancier african al momentului.” (The New York Review of Books)

De cate ori nu ne-am dorit sa fim ultimii, dar, in acelasi timp, primii deasupra liniei? Adica intre castigatori, desi cei de pe urma dintre ei. Nimeni nu are chef sa piarda. Numai ca viata te aduce, cateodata, sub linie. Daca ai noroc, mai iesi la suprafata, mai tragi o gura de aer, arunci o privire, poate chiar... plutesti. Macar un timp. In aceasta carte sunt „povesti” despre cum e sub linie, de ce s-a ajuns acolo, ce se intampla pe acolo, cum si daca se mai iese la suprafata. Robert Serban pare ca scrie atat de firesc si de simplu, incat uneori ai impresia ca ai mai citit undeva cuvintele sale. In propriile-ti ginduri, probabil.

Daca e adevarat ca, prin noi, natura se transforma continuu in cultura, epocile ar trebui evaluate dupa cat au izbutit in acest sens sa faca. Chiar si personalitatile. Fericita ipostaza - apusa de mult - a culturalizatorului, a imblanzitorului de stihii, a creatorului de forme. Astazi nu mai avem cine stie ce si cat de transformat, de formulat. Ne este dat sa zarim, peste tot, reluari, variante, versiuni, ramificatii, incropiri analogice, analogii, analogii. Barthes avea dreptate sa exclame inciudat: „omenirea pare condamnata la analogic“ si sa remarce stradania artistilor adevarati de a o aboli.

O biografie surprinzatoare si extrem de personala a celei care va fi, probabil, ultima mare regina a lumii.

In timp ce se antreneaza pentru o cursa de mountain bike, Mark Lewis, elev in ultimul an de liceu, vede o fata misterioasa, imbracata in niste haine ciudate, stand in picioare in spatele unei cascade in padurea din Raleigh, un oras din Carolina de Nord. Cand fata face o remarca despre masinaria ciudata pe care merge el, Mark se gandeste ca nu e in regula ceva cu ea. Iar cand Susanna pretinde ca este o servitoare-ucenica din anul 1796, baiatul e aproape sigur ca e nebuna. Si totusi vrea sa afle mai multe despre ea.

„Dr. Nancy Buck prezinta un proces clar si comprehensiv menit sa-i ajute pe parinti sa dezvolte si sa mentina relatia vitala necesara pentru un viitor sanatos al familiilor noastre si al natiunii in ansamblu. Parentingul pasnic este o carte de care avem disperata nevoie si care abordeaza in special problema unui parenting eficient, domeniu in care se impunea aparitia unei abordari inovatoare. Citeste aceasta carte cu atentie si vei vedea in mod clar ca Nancy ii invata atat pe copii, cat si pe adulti sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile lor.” (DR. WILLIAM GLASSER)

„Imi inchipuisem ca Dostoievski era un soi de Dumnezeu de nepatruns, in stare sa-i inteleaga si sa-i justifice pe oameni." (Jorge Luis Borges, Eseuri)

GEORGE SAND (Amantine-Lucille-Aurore Dupin) s-a nascut la 1 iulie 1804 la Paris. Debuteaza in 1831, cu un roman scris in colaborare cu Jules Sandeau, Rose et Blanche, semnat J. Sand. In 1832, odata cu publicarea romanului Indiana, incepe sa semneze cu pseudonimul George Sand, nume sub care i se vor tipari toate celelalte carti, peste o suta la numar, si cel cu care va ramane in istoria literaturii. George Sand a luat apararea femeilor, a laudat pasiunea, a criticat virulent casatoria si a luptat impotriva prejudecatilor unei societati conservatoare. A produs scandaluri prin viata sa amoroasa agitata, prin tinuta vestimentara masculina, a carei moda a lansat-o, prin pseudonimul sau masculin, adoptat in 1829 si caruia tot ea i-a lansat moda.

In ciuda a numerosi detractori precum Charles Baudelaire sau Jules Barbey d’Aurevilly, George Sand a contribuit activ la viata intelectuala din epoca, primind pe domeniul de la Nohant sau la Palaiseau personalitati diverse precum Franz Liszt, Frederic Chopin, Marie d’Agoult, Honore de Balzac, Gustave Flaubert, Eugene Delacroix, sfatuindu-i pe unii, incurajandu-i pe altii. A intretinut o mare prietenie prin corespondenta cu Victor Hugo, desi nu s-au intalnit niciodata. S-a stins din viata la 8 iunie 1876 la Nohant.

„Dupa ce in 2013 am publicat „Dragul meu turnator“, mai multi cititori m-au intrebat cum de am reusit sa fac rost de povestea Maiorului Patrulescu, caci asa se chema unul dintre capitolele cartii. Mi-o daduse chiar el? Deci il cunoscusem? O scrisese de mana? Ii cerusem eu sa o scrie?
In anii 70, Patrulescu fusese omul care, din partea Securitatii, raspunsese de intocmirea dosarelor de urmarire informativa, ale lui Constantin Noica si al meu. Fusese, cum se spunea in limbaj de specialitate, ofiterul nostru de caz.
Mi-a fost greu sa-i conving pe unii dintre cititorii mei ca, desi scrise la persoana I – maiorul e cel care-si spune povestea – paginile acelea imi apartineau in exclusivitate, exact ca restul cartii. Asadar, desi povestea are aerul unei spovedanii tarzii sau al unor pagini de memorii, ele reprezinta o fictiune, iar eroul lor este un personaj literar.“ (Gabriel LIICEANU)

Metoda Lidia Vianu

Smile and Learn: Gramatica in propozitii cu haz despre profesii, denumiri geografice, animale, pasari, flori, copaci, verbe neregulate, prepozitii obligatorii.

Toate cu Cheie.

Masti detatabile este o carte de colorat perfecta pentru distractie!

Desenele de colorat si glumele haioase ii vor amuza pe copii, iar mastile ii vor transforma pe data in eroii preferati!

Masti detatabile este o carte de colorat perfecta pentru distractie!

Desenele de colorat si glumele haioase ii vor amuza pe copii, iar mastile ii vor transforma pe data in eroii preferati!

In aceasta carte bogat ilustrata vei gasi 7 povesti captivante, cate una pentru fiecare seara a saptamanii.

„Romanul lui Flanagan reprezinta un moment de cotitura in literatura australiana.” (Peter Carey)

„O adevarata capodopera.” (The Guardian)

„Cea mai palpitanta si mai terifianta carte despre alpinism pe care am citit-o vreodata.” (Joe Simpson)

„Povestea reala, senzationala a unor aventuri care ii tin cu sufletul la gura atat pe Dave Metz, cat si pe cititor.” (The News-Review)