Carmen Sylva. Uimitoarea regina Elisabeta a Romaniei

Sprancenele fin arcuite au o extraordinara mobilitate; gura armonioasa este obisnuita sa zambeasca, lasand sa se zareasca o dantura foarte alba si frumoasa; parul castaniu, bogat se dovedeste a fi adesea mai putin disciplinat; mainile sunt foarte frumoase, iar pasul, nerabdator, e frumos cambrat; intraga-i fiinta e mai degraba draguta decat frumoasa – si chiar mai curand gratioasa decat draguta.

Sub aceasta stralucire de inteligenta, de bunatate, de sinceritate cu care-si intampina musafirii, spre a-i face sa se simta mai bine si a-i indemna sa vorbeasca mai repede, exista umbra unei modestii profunde, o mirare ingenua care raspunde apelativului «Maiestate», o uitare, parca, a rangului, ceea ce scoate in evidenta si mai tare sclipirea ce stie sa si-o stapaneasca, invaluindu-i pe cei pe care-i intampina." (Pierre Loti)