Literatură

O carte proaspătă, plăcută la lectură, dar în aceeaşi măsură puternică şi profundă.

Romanul exploreaza adincimile sufletului uman, concentrindu-se asupra metamorfozelor prin care trece sentimentul iubirii de la adolescenta pina la maturitate.

Cele sase tapiserii reprezentind Doamna si licornul, pastrate la Musee National du Moyen-Age de la Cluny, Paris, sint cunoscute in toata lumea, insa despre oamenii care le-au creat, in Evul Mediu tirziu, se cunosc foarte putine lucruri.

Copila de zapada, primul roman al lui Eowyn Ivey, a fost numit de critici „un debut magic”, „cuceritor, poetic si fermecator”. Aparuta in 2012 in Statele Unite, cartea a ajuns pe lista de bestselleruri a The New York Times, dar si pe selecta lista britanica Waterstones 11, cu cele mai bune romane de debut. Tot in 2012, Eowyn Ivey a obtinut prestigiosul UK National Book Award, la categoria „International Author of the Year” pentru romanul de debut.

Oameni buni şi oameni de bine este unul dintre romanele cele mai dinamice şi mai captivante ale autoarei: folosind ca pretext o tramă poliţistă, cu accente gotice, romanciera pune în scenă o întreagă lume, cu personaje dintre cele mai diverse.

Premiul Nobel pentru Literatura 1962

Doris Lessing este cistigatoarea Premiului Nobel pentru Literatura, 2007.Povestiri africane este o imagine cuprinzatoare, profunda, lucida si tandra a Africii de Sud, vazuta prin ochii unei fetite albe de origine engleza, si a relatiilor complicate dintre albi si negri, dintre stapini si sclavi, in care fiecare este, deopotriva, exploatatorul si victima celuilalt.

„O carte de un comic sumbru si o surprinzatoare tandrete.” (Los Angeles Times)

„Stilul lui Diaz este obraznic, obsedant, seducător... în peisajul imaginat de el, sîntem cu toţii victime ale unei istorii şi ale unui prezent care nu numai că sîngerează laolaltă, dar fierb înăbuşit la focul haosului. O poveste adesea hilară, dar care îţi rupe inima.” (Esquire)

De pe fundalul policolor al Londrei se desprind cinci siluete, cu trecutul şi destinul lor: Răzvan, Maria, Traian, Sabina, Gruia.

Sub pretextul unei scrisori către un destinatar absent, romanul relatează două poveşti ale unor vieţi care se intersectează pentru scurt timp în România postdecembristă.

The House of Sleep (Casa somnului, 1997) este romanul prin care Coe face pasul din categoria consacraţilor în grupul select al maeştrilor. În paginile lui palpită patru destine întrepătrunse şi două perioade care nu pot şi nu vor să se delimiteze. Ideea e incitantă, exploatarea ei – fără cusur.

„Povestea lui Sillitoe despre un tânăr rebel că mulţi alţii, Arthur Seaton, era în acord cu vremurile ei şi, se pare, este încă la fel de actuală.” (The Guardian)

Corecţii este o capodoperă tragicomică despre o familie care se fărîmiţează, într-o epocă a satisfacţiilor facile.

"Diavolul se imbraca de la Prada este o carte de un comic nebun. Si, mai ales, plina de birfe si de mondenitati!" (Publishers Weekly)Andrea Sachs, eroina cartii, o tinara din provincie, proaspata absolventa a uneia dintre marile universitati de pe Coasta de Est, obtine in chip nesperat slujba la care viseaza milioane de fete: asistenta a Mirandei Priestly, editoare de succes a revistei Runway.

„Ultima iluzie este un superb melanj epic: legenda si realitate, fictiune si istorie, Orient si Occident, bine si rau.” (San Francisco Chronicle)

Romanul relatează evenimentele cuprinse în Noul Testament din perspectiva unui erudit roman aflat în căutarea lui Mesia. Tema religioasă este mai degrabă un pretext pentru un roman istoric şi de aventuri, scris în acelaşi stil accesibil deja cunoscut cititorilor.

„Sub ochii nostri, rezistenta unei garnizoane americane izolate din Afganistan e macinata nu de forta armelor, ci de vointa unei singure femei, care crede neabatut in adevar si dreptate.” (J.M. Coetzee)„Joydeep Roy-Bhattacharya readuce in actualitate mitul nepieritor al Antigonei in acest roman curajos, visceral. Dar De veghe deschide noi drumuri si face ceea ce reinterpretarile tragediei nu au reusit: dezvaluie latura profund umana a fiecarui personaj in parte, stirnind…

In anii de dupa razboi, in decorul modest al unui tirg moldovenesc, se prefigureaza viitoarele destine si cariere ale lui Anton Maurer, Raul Siriopol si Toma Ungureanu, trei copii care vor ramine prieteni pe viata.

Un roman despre sfârşitul comunismului în România.

Fancy Nancy Nancy e de parere ca totul e mai bun daca e mai fitos. De la tiara sclipitoare de pe capul ei, pana la varfurile pantofiorilor stralucitori, Nancy e hotarata sa-si invete familia cate ceva despre cum e sa fii fitos. Ea isi transforma parintii si surioara mai mica pentru o singura seara magica si inventeaza o poveste dragalasa cu sau fara inflorituri... fitoase.

Fancy Nancy si catelusul fitosel Fancy Nancy se intoarce! Iar cand familia ei decide sa cumpere un catel, ea e convinsa ca va fi cea mai fitosica fetita din lume. Doar un catel mic si pufos nu poate fi decat... fitosel. Dar familia ei vrea un caine mare... vai, cata lipsa de eleganta!

Text complet, publicat pentru prima oară în 1973, al celui de-al treilea roman al lui Faulkner. Scrisă la vârsta de doar douăzeci şi nouă de ani, cartea a apărut, în 1929, fără acordul deplin al autorului, într-o versiune drastic cenzurată, sub titlul Sartoris.

Impunând un povestitor de primă mărime, ciclul Cei O Sută îmbină neuitarea fabuloasă a unui istoric ce străbate memoria secolelor cu virtutea inventivă a creatorului de povești.

Deşi formal cartea pare a fi una de interviuri, prin răspunsurile sale Răzvan Petrescu dovedeşte mai degrabă o poftă nestăpânită de a face proză. Întrebarea e prilej de exerciţiu de stil, realitatea şi ficţiunea îşi dau mâna, iar stilul foarte personal al autorului răzbate de la fiecare colţ de frază. Jocurile de cuvinte abundă, după cum extrem de numeroase sunt paralelele cu muzica şi compoziţia. Ironia caustică şi cinismul (bine temperat) fac casă bună cu referinţele…

"Iniţial «Atât de grozavă» număra zece proze, «Confidenţe fictive» le-a inclus şi a adăugat alte cinci.

Recursul la metoda, replica subtila si erudita la Discurs asupra metodei al lui Descartes, vorbeste despre antinomia dintre Lumea Veche, europeana, si cea Noua, americana, caci, in opinia lui Carpentier, America Latina este cel mai putin cartezian continent ce se poate imagina.

Scriitori moscoviti din generatia tanara precum Vladimir Sorokin si Victor Erofeev il venereaza ca pe „mostenitorul lui Gogol si Dostoievski“. 

Un mănunchi de istorii cu femei aşadar, spuse simplu, captivant, de un povestaş a cărui viaţă seamănă ca două picături de apă cu cea a lui Mircea Cărtărescu.