Autori români

Volumul de memorii al principesei Ileana, fiica regelui Ferdinand si sora lui Carol al II-lea, este o evocare plina de farmec a principalelor momente din viata autoarei.

Lectura cărţii vă face cunoştinţă cu un om-artist modest, dar conştient de valoarea lui, cu principiile sale de viaţă, care înseamnă frumuseţe morală în primul rând... şi umor...

''Îmi dedic viaţa tuturor acestor fete care au cunoscut infernul, pentru a le asigura un loc unde să se refugieze dacă reuşesc să fugă. Dacă nu le-aş ajuta eu cine să o facă?" (Iana Matei)

''Portretele care urmează pot fi, dincolo de ceea ce înseamnă ele pentru mine, şi foarte utile documente de epocă.'' (Andrei PLEŞU)

Personalităţi din sfera politicii, diplomaţiei, religiei şi culturii schiţează un portret al Regelui Mihai I al României, ca omagiu la împlinirea vîrstei de 90 de ani.

Scara leilor continuă periplul memoriei început în Maxilarul inferior.

Dialoguri purtate de soprană cu jurnalistul Sever Voinescu.

„Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română". (E. Lovinescu)

''Ce imensă diferenţă între vechile mele jurnale (cele dinainte să fac, să zicem, 40 de ani) şi cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar şi-n deznădejde, celelalte – disperate chiar şi când viaţa pare blândă cu mine.''

Cioran a fost supranumit ''scepticul de serviciu al unei lumi în declin'', ''nihilistul veacului'', ''the king of pessimists'', ''procurorul speciei umane în procesul interminabil care s-a deschis între om, Dumnezeu şi lume''.

A doua ediţie Humanitas a jurnalului lui Jeni Acterian apare sub titlul dat de autoarea însăşi, cu o prefaţă a îngrijitoarei ediţiei -- conţinând povestea conservării şi publicării caietelor manuscrise --, cu anexe (Scrisori, Caietul Clubului "Pană Trăsnită") care completează imaginea personalităţii autoarei şi cu un foarte util indice de nume. Textul jurnalului apărut în ediţia princeps din 1991 a fost revăzut, întregindu-se, în măsura posibilului, numele proprii abreviate de diaristă.

Jocul din Viziunea vizuinii este jocul cu şansa literaturii de a fi citită ca literatură într-o epocă dominată de lectura suspicioasă.

''Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant.'' (Andrei Pleşu)

Cu o corespondenţă inedită Mircea Eliade – Károly Kerényi

Aceasta nu este, pur si simplu, o carte despre fabulosul oras din doua lumi, ci o carte despre Berlinul unic si irepetabil al fascinantei si seducatoarei scriitoare Nora Iuga, al carei monolog sta sub semnul unei replici memorabile: „Berlinul sint eu”.

Fragmente memorialistice, dialog, critică teatrală şi literară, o varietate de teme şi tipuri de abordare.

Amintirile il au in prim-plan pe tatal autoarei, dar si numeroasele personalitati intilnite, in timp ce convorbirile cu Regina Ana se constituie intr-o veritabila istorie a secolului XX european si a caselor regale din Europa.

Desfăşurat pe parcursul a 11 ani (1999-2010), dialogul dintre Norman Manea şi Edward Kanterian atinge toate controversele „fierbinţi” ale acestei perioade – culturale, politice, ideologice –, internaţionale sau româneşti.

Intitulat iniţial Un muzeu in labirint, volumul ne oferă, după spusele autorului, „o istorie subiectivă a autoportretului”, de la primul om care şi-a vazut chipul reflectat în apă pâna la artişti contemporani. „Ce înseamnă «normal» în artă? Faţă de «normal», soarele lui Van Gogh este prea mare şi prea galben; umbrele lui Caravaggio sunt prea brutale; muşchii statuilor lui Michelangelo, prea viguroşi; bătăliile lui Delacroix, prea somptuoase; Rafael e prea pur; Rubens, prea opulent; Velázquez,…

„Am împlinit 66 de ani. Îmi amintesc brusc că la vârsta de 33 de ani mi s-a schimbat viaţa plecînd în Suedia. Acum mi se schimbă viaţa din nou în deşertul bătrâneţii.'' (Gabriela Melinescu

Jurnalul cuprinde perioada dintre 1973, anul in care Matei Calinescu a ajuns in America si a luat hotarirea de a nu se mai intoarce in Romania aflata sub dictatura national-comunista a lui Nicolae Ceausescu, si 1981, conturind un caleidoscop intre oglinzile caruia eul incearca sa-si recompuna imaginea proprie, dar si pe aceea a prietenilor apropiati.

Rolul memoriei e decisiv la Octavian Paler. Iar Viata ca o corida – care debuteaza cu o exerga din uriasa baza de date aleatorii a lui Borges – constituie, in toate ale ei, doar o proba intre multe alte probe.” (Cosmin Ciotlos)

''Privirea lui e intotdeauna indreptata spre trecut, insa nu spre unul «glorios» (varianta banala a pesimismului), ci tocmai spre acela pictat in culorile infringerii. Daca privirea aruncata in viitor a Casandrei ii aducea acesteia moartea, privirea intoarsa spre trecut, pentru a-l pune mereu in oglinda strimta a prezentului, va condamna ginditorul, in orice societate, la singuratate...” (Bogdan-Alexandru Stanescu)

Umorul face haz de disperare, iar optimismul învinge un destin potrivnic.

Mărturia unei experienţe-limită.

Nu cumva „aproapele ne e cel mai departe”? Nu cumva suntem incapabili să răspundem la întrebarea „cine sunt eu”? Şi totuşi, Gabriel Liiceanu încearcă, invitându-l pe cititor să meargă la întâlnirea cu necunoscutul din noi.

Cu o prefaţă de H.-R. Patapievici.

O serie de interviuri.

Scrisorile Onicăi Busuioceanu către Walter Biemel.