Promotii

„Îmi fac iluzia că cititorii acestui volum vor afla, așa cum am aflat și noi doi stând de vorbă, lucruri esențiale despre viața lor, despre prietenie, despre iubire, despre respect și liberă slujire, despre minciună și ură, despre gândirea însăși, despre spiritele mari ale lumii, despre ființele alese ale culturii noastre neonorate îndeajuns, despre cei care ne-au făcut oameni sau despre evitarea in extremis a marilor naufragii culturale.“ — GABRIEL LIICEANU

„N-am fost în stare să scriu altfel decât ieşind din viaţa mea obişnuită, decupând timpul poeziei din timpul vieţii… Plecam la scris cum plecau sfinţii în pustie, ca să-l întâlnească pe Dumnezeu, iar ceea ce urma avea uneori într-adevăr trăsăturile miracolului. Când începeam să scriu, nu aveam senzaţia preaplinului care se revarsă, ci mai curând a uimirii că trecea prin mine. Când se oprea, mă descopeream golită, pustie şi, mai ales, cu sentimentul că este de tot. Deşi ştiam că mi se mai…

Cei care pornesc la drum sunt de obicei exploratori, emigranți sau turiști. În „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri”, cel care-și croiește drum prin lume, străbătând veacuri, vremuri și continente, este un cântec. El se aude pentru prima dată în timpul foametei din Irlanda secolului al nouăsprezecelea, unde versurile lui exprimă compasiune pentru un deținut închis pentru furt de porumb. Pe urmă, cuibărit în memoria deținutului, cântecul ia calea coloniei din Macquarie, Tasmania, unde…

De ce, de-a lungul istoriei, statele au subestimat în mod regulat pericolele din afară care le amenințau supraviețuirea? De ce unele state au fost capabile să-și mobilizeze eficient resursele materiale pentru a răspunde adecvat la amenințările externe, în timp ce altele nu au reușit să facă acest lucru? Sub-balansarea este un fenomen comun, dar prea puțin cercetat în politica internațională, care se produce atunci când statele fie nu conștientizează amenințările periculoase pentru ele, fie aleg…

Scrisă la cald în două săptămâni ca un act de „exorcizare”, cum spune însuşi autorul, cea mai recentă carte a lui Michel Houellebecq şi prima autobiografică relatează două evenimente care l-au marcat în perioada octombrie 2022 – martie 2023: controversele pe marginea afirmaţiilor făcute în interviul cu Michel Onfray apărut într-un număr special din revista Front Populaire, soldate cu noi acuzaţii de islamofobie şi un proces intentat de rectorul Marii Moschei din Paris, şi vâlva stârnită de ceea…

Adesea spunem că „o imagine face cât o mie de cuvinte” și mulți dintre noi ne gândim cel mai probabil la jurnalism, în special la jurnalismul bazat pe date, unde imaginile completează textul propriu-zis pentru a transmite, cu mare ușurință și în mod credibil, informații esențiale. Ce se întâmplă însă când imaginile induc în eroare sau nu sunt suficient de clare? Informația greșită se rostogolește cu rapiditate și efectele pot fi dezinformarea sau chiar manipularea în masă. Nu mai departe de…

Până la treisprezece ani, Christine nu şi-a cunoscut tatăl. Nu ştie despre el decât puţinele lucruri pe care i le-a spus mama ei cât a crescut-o singură, dintr-un salariu modest de dactilografă, într-un orăşel din centrul Franţei, înfruntând oprobriul public la care se expuneau în acea perioadă mamele necăsătorite. Nu l-a văzut decât într-o fotografie veche. De aceea, când îl întâlneşte la Strasbourg, unde el conduce departamentul de traduceri din limbi indo-europene din cadrul Consiliului…

Thomas Quinn, un scriitor de treizeci de ani fără succes, e bântuit nu doar de relaţia distrusă cu celebrul său tată, acum mort, ci şi – aproape la propriu – de enigmaticul şi genialul Andrew Black, fost protejat al tatălui său. Cu câţiva ani în urmă, Black a scris o capodoperă care s-a vândut într-un milion de exemplare, după care a dispărut. E posibil ca Thomas să fie urmărit de protagonistul din romanul lui Black? Rămas singur când soţia lui, Imogen, pleacă să lucreze la celălalt capăt al…

Câştigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2023 Andrei, antieroul romanului, este blocat într-un job rutinier pe care îl face de acasă. Locuieşte singur şi are puţini oameni în viaţa lui, iar aceştia de cele mai multe ori îşi fac simţită prezenţa doar online, într-un cadru formal. Departe de a fi mizantrop sau resemnat, el caută compania şi afecţiunea celorlalţi, dar soluţiile pe care le găseşte nu sunt dintre cele mai inspirate şi îl conduc la situaţii atipice, uneori…

Roman distins cu prestigioasele John Llewellyn Rhys Prize şi Prix du Meilleur Livre Étranger O satiră plină de spirit atât la adresa politicii duse de Margaret Thatcher în anii ’80, cât şi a societăţii de consum, „Ce hăcuială!” este romanul care l-a propulsat pe Jonathan Coe în topul celor mai importanţi romancieri britanici. Familia Winshaw, prezentată în această carte din perspectiva nefericitului său biograf, Michael Owen, reprezintă o adevărată galerie de monştri, tot ce-i mai rău în…

„Am simţit că, dacă nu voi încerca să descriu tot ce văd, tot ce trăiesc, tot ce înţeleg (ceea ce nu puteam face decât în proză), realitatea care mă înconjoară îmi va intra fără să mă întrebe în poeme, cu amănuntele ei sordide, întâmplările ei promiscue, personajele ei duplicitare şi sensurile ei maculatoare. Şi nu-mi era greu să-mi închipui poemele cufundându-se ca nişte corăbii de hârtie în care s-ar încărca minereu de fier. Am avut întotdeauna convingerea că, în pofida imaterialităţii ei,…

Cetitor sau cetitoare (vâj bătrân sau domnişoară) Ce-n lumină de opaiţ mă ceteşti în astă seară Năzuind să afli taina marelui Ampotrofag, A lui Languedoc i proci, dac-ai şti cât mi-eşti de drag! Crede, nu ştiu opul ista, epopeea de alviţă Ce ţi-am pus-o între mânuri, domnişor sau copiliţă, Dă ce lupt s-o-nchei, când poate nu-i decât o nălucire: Nice glorie-mi aduce, nice bani şi nici mărire Şi nu ştiu, nu ştiu, mă crede, dacă duce undeva. Mă silesc să sap un templu în…

„Unele dintre micile istorii adunate aici sunt basme, altele povestiri, altele, până la urmă, fragmente de jurnal. Toate sunt în definitiv amintiri, reale sau inventate. Nu imagini ale realității, ci ale minții care o decupează din hiperrealitatea noastră de toate zilele. Au fost presărate până acum în multe dintre cărțile mele, în alte contexte și cerând o altă lectură. M-am gândit să le strâng, pentru plăcerea cititorului, între coperțile unui singur volum, nu pentru că aș crede foarte…

Publicate sub forma a două romane distincte, la distanţă de un an, cele două părţi din „Femeia şi străinul” spun povestea unei femei care are în proprietate o fermă, a soţului ei alcoolic şi a unui bărbat care e angajat ca muncitor în gospodărie. În mijlocul unei naturi pe cât de majestuoase, pe atât de aspre cu cei care-şi duc traiul sub zodia capriciilor ei, drama în care sunt antrenaţi cei trei capătă proporţii de tragedie. Între femeia abuzată şi noul argat se înfiripă o poveste de dragoste…

Într-un apartament din Bruxelles, bărbații stau pe balcon la un pahar, femeile discută în bucătărie și copiii se joacă − un cadru casnic cât se poate de banal. Se pare totuși că Mircea are o relație nesănătoasă cu băutura, iar Mihai, un fost alcoolic ieșit la liman, primește sarcina de a-l face din nou bine. Motivat inițial de bani, el concepe un plan de bătaie, care va depăși repede simplele plimbări și exerciții fizice și va ținti spre cauza profundă a problemei. Mihai vorbește mult, dar știe…

„…O carte despre mine şi timpul pe care l-am străbătut: un timp în ebuliţie, bulversat de vântul bătând mereu din altă direcţie a istoriei, spulberând sensurile, dar nu şi încăpăţânarea mea de a le înţelege. Nu am scris această carte pentru a transmite un adevăr pe care eu îl deţin, ci pentru a găsi un adevăr de care eu am nevoie. Sensul ei nu este să acopere, ci să descopere ceva.“ — ANA BLANDIANA

Nimeni nu mai are încredere în nimeni, nimeni nu mai este alături de nimeni, o asociere este o utopie, un gest de sprijin al cuiva sau a ceva, aproape de neimaginat. Suntem singuri, cu desăvârșire singuri, nu doar în istorie, ca popor, ci și în eternitate, ca oameni. De aceea, în toată devenirea noastră am reușit numai lucrurile care puteau fi făcute de unul singur (poezia, de exemplu) și am fost jalnici sau pur și simplu inexistenți în domeniile în care ar fi fost nevoie de cea mai elementară…

„Cum va fi citită azi această carte scrisă, pe viu, în preajma atentatelor de la 11 septembrie 2001, care au zguduit America și aveau să infirme iluzia «sfârșitului Istoriei»? Presupun că un pic altfel decât în 2003. Liberalizarea vizelor în SUA încă nu s-a produs, stilul de viață american a pătruns și în România, the American Dream nu mai e ce-a fost, globalizarea se îndreaptă, tot mai mult, spre deglobalizare, iar Statele Unite și lumea întreagă au devenit, după atâtea crize și tensiuni, mult…

Prefață de Radu Ioanid La începutul deceniului șapte, când familia Deleanu, fostă Greenberg, a plecat din România pentru a se stabili în Franța, nu a emigrat, ci i s-au acordat vize de ieșire din țară în urma unui troc în care statul român primea în schimb, după caz, animale domestice de rasă, instalații automatizate pentru ferme sau mașini-unelte moderne. După venirea la putere a lui Ceaușescu, afacerea va fi sistată temporar, apoi va lua proporții: statul socialist își va vinde bună parte…

„...O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA) Mult iubite Domnule Noica, Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră. Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc. Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor…

Eroii din ,,Goblinii" şi din ,,Goblini contra pitici" îşi continuă aventurile dincolo de zidurile cetăţii Clovenstone. Skarper şi Henwyn au de înfruntat forţe întunecate şi creaturi monstruoase şi trebuie să dezlege noi mistere uluitoare. Goblinii au parte, şi de această dată, de tot felul de peripeţii în lupta pentru învingerea forţelor răului şi pentru salvarea propriilor vieţi. Scrisă cu umor şi plină de suspans, Aventura goblinilor vorbeşte despre eterna încleştare dintre bine şi rău,…

„Titlul cărţii, la fel de uşchit ca şi celelalte, nu reia, cum ne-am fi aşteptat, titlul vreunei proze din volum, ci un gest curent în lumea carnavalesc-sinucigaşă a lui Teodorovici, care, în altă carte, reprezintă debutul în viaţa erotică al personajului principal... Partea cea mai surprinzătoare a prozei lui Lucian Dan Teodorovici şi marca sa indiscutabilă în ansamblul prozei tinere de azi o reprezintă ancorarea în metafizic, chiar un metafizic louche, care fuge din faţa (sau din spatele)…

Perfecționiștii nu sunt oameni echilibrați și nu-i nimic rău în asta. Niciodată mulțumiți cu o viață banală, își doresc să exceleze din toate punctele de vedere, iar aceasta înseamnă că au nevoie în permanență de provocări și că există lucruri pe care pur și simplu le fac mai bine decât alții. Prin urmare, perfecționismul nu este o boală, iar persoanele care „suferă” de el nu trebuie să se trateze. Există cinci categorii de perfecționiști, iar după ce vei afla, cu ajutorul chestionarului din…

„Nu striga niciodată ajutor” este al optulea volum de versuri al lui Mircea Cărtărescu și se poate spune că e diferit de toată poezia lui precedentă. Scris la treizeci de ani după penultimul volum, timp în care autorul n-a mai scris niciun vers, el reprezintă o întoarcere la simplitatea și generalitatea poeziei genuine, imediate și emoționale, dezbrăcate de sofisticarea intelectuală și culturală din vechea sa poezie. Cititorul care va parcurge cele o sută de poeme scurte, uneori de doar…

„Când scrii ficţiune, ai libertatea să preiei ceva ce s-a întâmplat în realitate şi să-l modifici de dragul efectului artistic. Însă ar fi o greşeală să citeşti o operă de ficţiune doar ca o simplă transcriere a experienţei autorului. Evident, există aproape inevitabil elemente autobiografice în literatură. Cel puţin aşa e în cazul meu.” (David Lodge)

Nu este prima oară când Sylvain Tesson se confruntă cu zăpada și frigul. În trecut a mers pe urmele evadaților din Gulag, apoi pe cele ale Marii Armate a lui Napoleon în retragerea sa din Rusia pe timp de iarnă, după care a plecat în căutarea leopardului zăpezilor pe platourile înalte din Tibet. De data aceasta, împreună cu prietenul său, ghidul montan Daniel Du Lac, autorul pornește din Menton, de pe malul Mediteranei, pentru a traversa Alpii pe schiuri până la Trieste, trecând prin Italia,…

În 1995 în Kailua-Kona, Hawaii, Nainoa Flores, un băiat de şapte ani cade de pe un vas de agrement în valurile Oceanului Pacific. Când rechinii îşi fac apariţia, toată lumea se aşteaptă la ce-i mai rău. Dar Noa este prins cu delicateţe în fălcile unui rechin şi redat mamei sale, povestea preschimbându-l pe băiat într-o adevărată legendă. Familia lui Nainoa, care se zbate să-şi câştige existenţa, vede în salvarea acestuia un semn de bunăvoinţă din partea vechilor zei hawaiieni – mai ales că…

„Volumul conține referințe la o tematică și la o serie de personalități ale vieții artistice (autohtone și internaționale) mai puțin frecventate în ziua de azi. «Actualitatea» s-a schimbat. Nu numai în sensul că multe nume ale peisa­jului cultural local au intrat, printr-un trist, dar probabil inevitabil traseu al memoriei, în penumbră, dar și în sensul că domenii ca «istoria criticii de artă românești și universale», «analitica imaginii», filozofia vizualității și-au pierdut relieful. Să nu…

Cândva, Leonardo nu va mai fi pentru noi decât ceea ce fiecare pictor, fiecare artist, devine până la urmă: un nume despre care povestesc cărțile, dar pe care muzeele, memoria vizuală a lumii l-au pierdut. Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot, fără ca vreo imagine să se mai asocieze în mintea noastră acestor nume. Și vom spune, poate, la fel, «pictură» cu sentimentul că ne referim la un dat arheologic, la o realitate defunctă, cu același sentiment, probabil, cum vom spune și…

Suntem confiscați de „actualitate”! Adică de „știri”, „analize” politice, informații de ultimă oră, confruntări de partid și reportaje de front din peisajul instituțional al momentului. Toate „fierbinți” și trecătoare. Cartea de față încearcă să iasă din strânsoarea acestor actualități evanescente (inactuale în fond, de vreme ce se uită în câteva zile), pentru a sonda teritoriul unor aparente „inactualități”: cele despre care nu prea vorbim, în ciuda relevanței lor universale și a impactului…