Şatra

E limpede că ne aflăm în faţa unui roman care nu îşi propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman „despre” deportarea ţiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunităţi tradiţionale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nţelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul şi un mesaj etic în roman, acesta este anti-ideologic: iubirea (şi reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci şatra trăieşte sub fascinaţia luptei din interiorul triunghiului conjungal, în condiţiile asprei morale ţigăneşti a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speţă, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.

RAZVAN VONCU