Filozofie

Din cuprins :

Cultura si viata

Libertatea in conceptia crestina

Dor de autenticitate

Gandirea magica

Sensul culturii

Friederich Nietzsche a fost un important filosof german, poet si critic al culturii. E celebru datorita conceptului de „vointa de putere“, prin intermediul caruia a contestat etica traditionala. Nascut in 1844 langa Leipzig, Germania, a inspirat, prin intermediul teoriilor sale, oameni din toate domeniile, de la dansatori si poeti la psihologi si revolutionari socialisti.

In acest volum veti gasi fragmente din lucrarile sale cele mai  mportante. Seria Lectii de viata din The School of Life alege cate un mare ganditor si pune accentul pe acele idei ale sale care au o insemnatate profunda pentru noi, cei de astazi. Cartile din aceasta serie demonstreaza ca voci importante din trecut inca au lucruri fundamentale de transmis generatiilor actuale.

„Pentru a-l întâlni pe celălalt, pentru a avea un schimb cu cine locuiește într-o lume diferită de a noastră, trebuie să ne întoarcem la identitatea noastră globală în loc să ne limităm la o construcție culturală care dorește să ne surmonteze ființa vie și sensibilă. Celălalt ne obligă și să ne asumăm negativul, adică să ne dăm limite pentru a-l lăsa pe celălalt să fie în calitate de celălalt. Iar celălalt ne deschide posibilitatea unei alte epoci pentru devenirea noastră subiectivă și pentru cultura noastră. Celălalt ne introduce unei alte logici, în care sunt luate în considerare și cultivate și valorile relaționale, în special de coexistență în diferență, nu doar valorile controlului și ale competenței, cu a lor extindere-expansiune, care sunt în mod necesar acompaniate de competiții, conflictuale și războinice, între semeni. Și este necesar să ne reamintim că celălalt, în tradiția noastră, este mai întâi femeia, începând cu femeia din mamă.”

Există, într-adevăr, medicamente mai eficiente şi mai puţin riscante decît cele prescrise de medicii psihiatri. La rîndul nostru, cu această carte în mînă, putem proclama şi noi, în beneficiul nevroticilor din preajma noastră (şi al propriilor noastre nevroze): „Epictet, nu antidepresive!” Veţi vedea că funcţionează… (Andrei Pleşu)

De-a lungul vieţii şi operei sale impresionante închinate adevărului, Augustin a dedicat nu una, ci două lucrări unei teme ce pare să-l fi preocupat neîncetat: minciuna. În prima, De mendacio (Despre minciună), alcătuită în jurul anului 395, cu puţin înainte de a fi ales episcop de Hippo, analizează metodic toate tipurile de minciuni pe care le întâlnim curent în viaţă. Socotind-o o scriere neizbutită şi mult prea complicată, autorul n-a publicat-o niciodată, ba mai mult, a vrut chiar s-o distrugă. Pe cea de-a doua, Contra mendacium (Împotriva minciunii), a redactat-o aproape 25 de ani mai târziu, în chip de răspuns la problemele ridicate în Hispania de secta priscillianistă.
Deşi diferite atât la nivelul intenţiilor, cât şi la cel al structurii şi al conţinutului, cele două mici tratate reprezintă o investigaţie unitară şi complexă a cărei concluzie e fermă: pe minciună nu se poate zidi nimic, cu toate că există şi minciuni salvatoare; adevărul rămâne primordial, el nefiind doar o abstracţie, ci o realitate ce trebuie asimilată şi trăită, un bun pe care trebuie să-l iubim.
Citind Despre minciună ca pe o frământată meditaţie a unui mare filozof creştin şi totodată ca pe un îndemn la reflecţie, putem ajunge să conştientizăm mai bine răspunderea pe care-o purtăm ori de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris – oglindă fidelă sau deformată a ceea ce simţim sau gândim.

„Studiind scoala lui Ficino, am incercat sa atingem pe departe doua scopuri: – sa cunoastem problematica unei filosofii intelese ca soteria si indreptate catre om si catre relatiile lui cu sine insusi si cu cosmosul; – sa cunoastem formele constiintei imaginative din Renastere si rata de schimb dintre filosofie si arta. Lucrarea de fata, foarte restrinsa, ramine nucleul unor preocupari pe care speram sa le putem dezvolta, prospera fortuna, in viitor. Ne-am oprit, de-a lungul drumului ce duce de la Platon la Meister Eckhart, si in unele locuri a caror alegere a fost, pina la un punct, subiectiva. In general, nu am repetat trasaturile care se regasesc la toti ginditorii studiati, ci am incercat sa distingem ceea ce a fost personal la ei. Dar fondul le este comun: reabilitarea omului nu ca indreptat spre pieritor, ci spre etern.” (Ioan Petru Culianu)

Dialogurile Despre familie dezbat o tema de actualitate astazi ca si acum sase sute de ani, cand au fost scrise: functionarea vietii sociale in toata complexitatea ei, pornind de la familie si de la rolul sau in modelarea individului in spiritul anumitor valori personale si civice. Este prima traducere romaneasca a unei lucrari celebre si fundamentale a culturii europene, opera a unui creator de geniu. Leon Battista Alberti a fost nu doar scriitor, eseist, pictor, sculptor, arhitect, teoretician al artelor, muzician, matematician, adica una dintre personalitatile cele mai complexe ale Renasterii, ci si un deschizator de drumuri in toate aceste domenii. In cel de fata aflam nu putine reprezentari inovatoare sau socante chiar si pentru noi, cei de astazi: viziunea perfect laica asupra vietii si societatii, elogiul banului si in genere al avutiei, care insa trebuie sa sustina onoarea, renumele si gloria, timpul vazut ca un capital de a carei buna gestiune depinde orice reusita, ideea de perfecta organizare si ordine, chezasie a oricarei afa-ceri prospere ca si a vietii de familie etc. Interlocutorii dialogurilor de fata au nu doar varste, interese si pareri diferite, ci si exprimari diferite, care adesea uimesc, si oricum il tin treaz pe cititor, iar acesta, navigand printre multiple perspective, este, cu intentie, lasat liber sa si-o aleaga pe cea proprie – ca intr-o autentica si moderna opera deschisa.

Vointa este adevaratul Subiect, spune replica schopenhauriana la filosofiile idealismului transcedental, care exaltasera Eul si Libertatea.

Fenomenalizarea urmand cu totul rigorile idealismului transcedental al celei mai de forta idei a romantismului filosofic german, Vointa, dovedeste Schopenhauer, ca isi poate narui propriile ideasluri regulative. Libertatea, cel mai drag dintre ele, devine prin interpretarea schopenhaueriana o superba iluzie. (Ion Deac)

Lucrarea de fata este o prezentare a magistralei opere hegeliene, semnata de catre Dragos Popescu, sub indrumarea academicianului Alexandru Surdu, menita sa faciliteze accesul la intelegerea principalelor coordonate ce se afla la baza ei. In paralel cu citatele romanesti sunt date si corespondentele pentru cei care doresc sa consulte textul in original.

„Testamentul unui cruciat rationalist care se indoia de puterea ratiunii.“ (John GRAY)

Se spune ca prima iubire nu se uita. Unii sustin ca e ceva magic, altii ca e doar o chestiune de compatibilitate chimica intre doua persoane. Aurora Liiceanu arata cum privesc prima dragoste scriitorii, pe de o parte, si oamenii de stiinta, pe de alta. Vom vedea cum isi povestesc prima iubire Turgheniev, Vladimir Nabokov sau Orhan Pamuk si cum o analizeaza psihologii, biologii sau filosofii. Vom gasi istorii despre iubiri impartasite, iubiri neimpartasite, iubiri cu final tragic sau fericit, dar si studii care enumera simptomele fizice caracteristice indragostirii. Si poate vom intelege de ce unii se intorc dupa ani la prima lor iubire si de ce indragostiti de pretutindeni continua sa-i scrie si azi Julietei.

Din cuprins: Yasunari si Hatsuyo: o prima iubire tragica • Masenka, cu sprincenele minunat de neastimparate • Trandafirul negru • „Colosala iluzie” a lui Gatsby • Prima iubire, indragostitii si reciprocitatea • Iubirea si politica sinceritatii • Cind iubirea dispare: jalea lunga a vaduviei • Shakespeare for ever

Pe langa poezii, povesti, romane, piese de teatru, memorialistica, regina Elisabeta a Romaniei (Carmen Sylva) a lasat un numar impresionant de aforisme, scrise direct in franceza, din care doar o mica parte au fost traduce in romana. 

Reflectiile incluse in volumul de fata au alcatuit substanta plachetei din 1888, Cugetarile unei regine , incununata cu Premiul "Botta", al Academiei Franceze.

Impreuna cu florileagiul mentionat, publicam si alte lucrari de accentuata meditatie, precum: Impresiile unei regine, De ce ne trebuiesc regii? Pe Dunare (fragmente), menite a sugera deschideri convingatoare catre complexitatea creatiei primei noastre regine. (I.Oprisan)

„Suntem Masini-Eu, sisteme naturale de procesare a informatiei, aparute in procesul de evolutie biologica de pe aceasta planeta. Eul este o unealta – una care a evoluat pentru a controla si a prezice comportamentul propriu si intelegerea comportamentului altora. Fiecare dintre noi isi traieste viata constienta in propriul Tunel al Eului, nu in direct contact cu realitatea exterioara, ci posedand o perspectiva launtrica, de persoana intai.“ (Thomas Metzinger)

Cuprins: Dualismul: o cronologie • Mituri despre gnosticism: o introducere • Mitul gnostic 1: Intelepciunea cazuta • Mitul gnostic 2: Demiurgul ignorant • Abolirea Legii si a Tatalui real: Marcion din Sinope • Mitul maniheist • Paulicianismul sau marcionismul popular • Bogomilismul: un pseudodualism • Cele doua religii ale catharilor • Arborele Gnozei • Nihilismul modern

Ars brevis constituie un punct de referinta in toate incercarile de descoperire a unui limbaj universal in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.

O exemplara scriere filozofica despre arta de a purta dispute din care sa iesim intotdeauna invingatori. Un manual de retorica indispensabil, plin de echivoc, umor si ironie. 

Volumul contine Consolatiile scrise de Seneca catre trei persoane dragi.

Consolatiile transmit celui care a suferit o pierdere ideea ca nu exista moarte, ci exista doar Drumul pe care cel de lânga tine a luat-o inainte, iar tu va trebui sa-l parcurgi singur, drept si cu demnitate.

Sa-ti accepti durerea, sa vibrezi cu ea, sa fii transformatorul energiei ei si sa mergi inainte cu multumire pentru ceea ce ai primit si ceea ce-ti ramane.

„Ce sunt asadar eu insumi, ma intrebam atunci. Profesor? Nu cred; am predat din necesitate. Scriitor? Poate. Filosof? Sper sa fiu. Dar mai ales un soi de romantic al dreptatii, prea repede imaginandu-mi ca dreptatea si adevarul vor avea, cu fiecare lupta purtata, drept de cetate printre oameni. Si poate un soi de ascultator al pamantului, lipindu-si urechea pentru a auzi sunetul izvoarelor ascunse si al nasterilor nevazute. Si poate, de asemenea, ca orice crestin, in ciuda si in mijlocul mizeriei si slabiciunilor si a tuturor harurilor tradate, de care imi dau seama in seara vietii mele, un cersetor al cerului deghizat in om al veacului, un soi de agent secret al Regelui Regilor in taramul printului acestei lumi, asumandu-si riscurile.” (Jacques Maritain)

Traducere din franceza, latina si neerlandeza de Vlad Alexandrescu, Robert Arnautu, Calin Cristian Pop, Mihai-Dragos Vadana, Grigore Vida.

Note, cronologie, note complementare, bibliografie si indici de Vlad Alexandrescu, Robert Arnautu, Calin Cristian Pop, Grigore Vida.