Autori români

Eu nu sunt un om echilibrat, doar ca mi-am autoimpus ani de zile sa simulez adaptarea, stiind foarte bine ca altfel nu voi supravietui. Aparentul meu echilibru este rezultatul unor ani lungi de exercitii de supravietuire si adaptare.

-

„Paul Goma a demonstrat in Culoarea curcubeului '77 ca asa-zisa liberalizare culturala despre care se vorbea o data cu ascensiunea lui Ceausescu era o iluzie. Nu putea fi vorba de o transparenta autentica deoarece incurajarea condeielor se facea de la Centru. Iar el este cel mai viu exemplu ca lucrurile se petreceau intocmai. Goma a cunoscut direct problema cenzurii de la Centru, a manuscriselor pierdute si apoi, ca prin minune, regasite, a multiplelor solutii de compromis pe care…

Cod „Barbosul” cuprinde o parte din dosarele de Securitate ale celebrului disident roman, comentate si puse in contextul lor real de catre Paul Goma.

-

-

Conceputa sub forma unei autobiografii, dar care prezinta pe parcurs si un stil memorialistic, cartea lui Mircea Malita face o incursiune in istoria Romaniei antebelice si postbelice, oferind un tablou politic, economic si cultural de o finete aparte si cu o uimitoare minutiozitate asupra detaliilor. Mai mult, lucrarea poate fi asemuita si cu un adevarat Jurnal de calatorie cu popasuri pe tot globul, datorita activitatii de diplomat, presedinte al mai multor organizatii internationale si…

"Jurnalul banalitatii" este o carte cu elemente autobiografice care surprinde momente din viata autorului ca avocat, unde sala pasilor pierduti devine o Sala a Justitiei cu vibratie, sot, tata si bunic, dar si pagini din copilarie, aspecte din lumea politica sau din cotidianul de zi cu zi din Romania. Inserate intre aceste tablouri, maximele din intelepciunea chineza ii ofera autorului un prilej de a comenta pe marginea lor, dezvaluind propria conceptie despre lume, viata si univers.

"... Cartea are o fascinatie neobisnuita." (The Sunday Times)

-

-

-

„Ii datoram aproape dureros aceasta carte.I-o datorez demult, nu doar dinspre inceputul anilor `90, cand era (inca o data si tot mai salbatic) tinta ironiilor si neintelegerilor multora („Ce cauta asta cu crucea in Parlament ?!”), si cand puteam, in sfarsit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor '70 ai veacului trecut." (Dan. C. Mihailescu)

„Cititorule, ai in mana o carte in care ieri e inca azi, iar departele e foarte aproape. Ii se face cadou o sursa de bucurie, melancolie si talent.“ (Andrei Plesu)

Povestile doamnelor si ale domnilor din Bucuresti nu sunt paseism, nu sunt fuga in trecut, nu sunt un refuz al prezentului si nici al viitorului. Ele sunt numai cautarea de sine a acelui duh ridicat viu din cenusa incendiilor, de sub copitele cailor, de sub senilele invadatoare, din craterele bombelor, din ruinele cutremurelor, din apele inundatiilor, din asuprire si din uitare, din jaf si minciuna. A duhului care isi gaseste casa vremelnica in fiecare din noi, traitorii pe aceste locuri, ne…

Viorica Cortez înseamnă sinceritate, generozitate, pasiune, dăruire – altminteri nu poți fi CARMEN sau LA CORTEZ ani și ani –, disponibilitate, deschidere spre nou și firesc. Una dintre cele mai frumoase locuiri ale propriei persoane. Un personaj care își călătorește făptura în mod regal, care umblă înăuntrul ei cu naturalețe princiară. Cât despre Marius Constantinescu, m-am întrebat întotdeauna de unde apare acest Puck shakespearian, care…

„Terapie curata. Functioneaza si in intimidate si in grup, citita cu voce tare. O recomand cu toata increderea si fara prescriptie medicala. Nu promit ca vindeca, dar sigur alina. Are o singura problema. Provoaca invariabil rasul si, se stie, rasul ingrasa.“ (Andi Moisescu)

Tatăl meu, Lucian Blaga este prin excelenţă un efort de recuperare – a unui trecut şi a unei însemnate personalităţi a culturii române.

Balticul traia nu numai prin lumina solara, ci si prin cea a spiritului. Lumina sufletelor se imbina cu cea solara. Lucru pe care artistii l-au inteles. Ei au descoperit ca, in Baltic, casele aveau portile numai ca decor, fiindca acolo totul era deschis, erau suflete deschise, oamenii comunicau nu numai intre ei, ci si cu natura, intr-o comuniune desavarsita. Balticul era o deschidere spre lumina, incat nici acum nu stiu daca lumina aceea venea din cer, din mare, din noi. (Balcica MACIUCA)

Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, descoperit şi prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Pârvulescu, e un astfel de vis.

Etnomuzicolog de mare arvengura, Harry Brauner a fost o personalitate de seama a muzicii romanesti, a carei contributie la dezvoltarea folcloristicii ramane esentiala. In paginile romanului Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda vorbeste cu admiratie despre acel „evreu pasionat de folclorul romanesc, un om de cultura rafinat, care se straduia , aproape zilnic, sa ne convinga de marile valori ale cantecelor noastre populare. Stia bocete de o frumusete care te infiora,…

Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a stralucit prin stil, prin inteligenta, bun-gust si subtilitatea conversatiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvantati nu numai cu avere si ranguri, ci si cu patriotism, spirit de sacrificiu si simtul datoriei.Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocari, literatura "cu staif”, reeditari sau marturii inedite ne vor ajuta sa recuperam istoria dramatica si plina de farmec a…

Scriu in primul rand despre oameni de catedra, personalitați care au onorat spiritul uman; despre oameni din perioade istorice foarte diferite; in primul rand despre matematicieni, dar și despre oameni venind din alte orizonturi, din informatica, fizica, chimie, medicina, istorie, lingvistica, sociologie, economie, antropologie, filosofie, literatura, inginerie, muzica, regie teatrala; scriu in primul rand despre romani, dar și despre cațiva mari savanți straini; despre profesori ai mei, despre…

Jurnal cu si fara Nae Ionescu este o carte de dragoste. O dragoste trista. Iubirea singuratica a unei femei parasite, care traieste printre si pentru amintirile ei. O pagina din intimitatea unei casnicii celebre, in marginea vietii omului care a modelat gandirea celei mai stralucite generatii a Romaniei secolului XX.

„Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai incarcata cu desfasurari dramatice. Situatia e atat de nesigura si de schimbatoare, incat momentele alternative de bucurie si de disperare se tin lant, punand nervii si judecata tuturor la grea incercare. Romania se simte tradata: de rusi, in primul rand, dar si de partenerii occidentali care par sa nu inteleaga situatia disperata in care a ajuns, fara sa aiba vreo vina. Romanii nu mai au de ales decat intre un sfarsit eroic si o pace…

„Este o carte profund altruista, care isi poarta cititorul din cea mai neagra depresie spre hohotele de ris cele mai autentice si mai sanatoase, un dar pe care Ana Dragu il face celor care trec prin aceeasi experienta.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)

In lumea culturala interbelica il intalneai pe Valjan la tot pasul. Personalitatea lui pitoreasca si joviala i-a inspirat pe toti caricaturistii vremii. Avocat celebru, cu imensa clientela, era vazut alergand pe treptele Tribunalului, urmat de numerosii sai secretari. In pofida varstei si a corpolentei, se bucura de sprinteneala unui fost gimnast. Nici sprinteneala verbului nu-i era straina, dovada nenumaratele sale replici scanteietoare, la bara sau in piesele de teatru. Fascinatia scenei a…

Poate iesi Brazilia definitiv din viata cuiva care a petrecut acolo cativa ani, indentificandu-se cu existenta zilnica a unui popr la prima bedere ca toate celelalte, in realitate cidat si superior europenilor? Despartirea de o tara iubita nu se produce niciodata. Plecarea definitiva din acea tara nu poate avea loc.

Bucurestii in vremea lui Mazar Pasa, aventurile fotografului Szathmari, bataia cu flori de la Sosea, locurile in care a locuit Eminescu, cele pe care le-a vizitat Tolstoi, Hipodromul Baneasa, monumente si intamplari descrise cu farmec de Emanuel Badescu

Asa vedea un diplomat roman din scoala cea veche, in 1943, Calea Victoriei, axa sentimentala a Bucurestilor, intr-o carte-bijuterie care nu si-a pierdut niciodata stralucirea. Orfevrierul, Gheorghe Crutzescu, care nu iubea calpuzanlacurile, a scotocit prin ziare ingalbenite si duioase amintiri de familie si a ales s-o faca din aur cel bun si din pietre veritabile. Simtea ca, astfel, cartea sa va dobandi cel mult o patina, dar tocmai patina aceasta, care o face si mai valoroasa, e pretuita de…