Cuprins:* [si a fost seara]cenaclufotografie alb-negruaidoma cartitei* [nu mai bea]apafara cuvintealbind asfaltulviata caldutacoplesitla ce bun toata viatala inceputoras bolnavploaiaprivind in golpoemul acelapielealumea colordesencand laptele da in focun os de pestecuplu* [viata e un vis]moliaorasul vazut prin oglindalinistescapareca versurile aceleadacaaici votca se bea de pe linia vietiinoapte cu greieritestoasalumina din adancurimiroase a pamant proaspatcand tata a plecatlinistitspatiucamp…
„Cand sunt intrebat care sunt cartile mele pe care le consider cele mai importante, raspund aproape automatNostalgia, Levantul si Orbitor. De fiecare data simt insa, obscur, ca fac o nedreptate. Ca las deoparte, uitata intr-o zona umbrita a mintii, o a patra carte majora a mea, pe care de un sfert de secol ma straduiesc s-o uit, ca pe-o iubire veche si nevindecata inca. E corpusul poemelor mele lirice, scrise in tinerete, intr-un efort continuu, halucinant si epuizant,…
„Antologia actuala se deschide cu poemele vizuale ale lui Renaat Ramon, decanul companiei de poeti, si se incheie cu poemele grafice ale mezinei Lies van Gasse. Intre acestia doi, prezentam o selectie transversala din toate generatiile: sint cinci autori care au mai mult de saizeci de ani, cinci care au intre patruzeci si saizeci de ani, si cinci autori care au mai putin de patruzeci. Antologia in ansamblul sau vrea sa dea marturie despre diversitatea perspectivelor poetice in Flandra…
„Dificultatea operei lui James Joyce, cea invocata atat de des de criticii si de cititorii sai, este un rezultat al bogatiei fictiunii sale. Exilati, singura piesa de teatru publicata a lui James Joyce, nu face exceptie de la acest laitmotiv. Ecourile si dimensiunea prezentei propriei sale biografii in aceasta piesa pot fi cautate in corespondenta sa cu Nora, iar conexiunile literare, in teatrul lui Ibsen – in acest caz, este vorba despre ultima sa piesa, Cand…
Ostasi, boieri, curteni, v-am adunat aci sa stati marturie dupa ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci si sapte de ani... multi si putini... de cand Moldova imi iesi inainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, razasi si tarani, in Campul de la Direptate, si cum vru Moldova asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn drept, si n-am daspuiat pe unii ca sa imbogatesc pe altii... ca vru ea un domn treaz, si-am vegheat ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit... ca vru ea ca numele ei…
Nu exista decat doua tipuri autentice de aristocratism: aristocratismul spiritual si cel taranesc, restul e sofisticare heraldica si norocul atestarii genealogice sau macar prezenta continua la suprafata istoriei. Alecsandri, care, altminteri, era un aristocrat veritabil dar recent, a cultivat cele doua embleme familiare in semnificatia majora a operei sale. El a fost un boier mai mult prin structura decat prin inaintasi, care s-a "taranit" tot timpul, recunoscand ca adversari pe "ciocoi" si pe…
Incluse in cel de-al patrulea volum semnat de Iv cel Naiv si ilustrat de Vali Petridean, cele 16 poezii ar putea fi 16 prilejuri de apropiere dupa o cearta furtunoasa; sau 16 momente numai ale voastre in aglomeratia de la metrou; sau 16 dovezi ca, oricat de complicata e iubirea, poezia o poate face limpede pret de cateva versuri.
„Nihilismul lui Ştefan Bolea este o mască în spatele căreia se ascunde o inocenţă perpetuu incandescentă. Revolta blasfematorie a poetului marchează un ritual de trecere spre iniţiere, degajând, în mod paradoxal, o nemărginită sete de viaţă. Muzicalitatea incantatorie a textelor în limbile germană, engleză şi română plonjează cititorul în viziunea lumii reale.” (Basarab Nicolescu)
"Exista o stare inerenta si perpetua de plecare in acest nou volum al Corinei Bernic. Exista o parte care sta mereu sa plece si chiar pleaca si una care se intoarce, fie si numai pentru ca sa priveasca in urma. Exista, veti vedea, mereu trei bilete, nu doua, nu un dus-intors, ci un dus-intors-dus. Mai exista un laconism stilistic, ferm, baietesc, care face din Corina Bernic o voce unica in poezia romaneasca din acesti ani. Un laconism impregnat in acelasi timp de caldura si intimitate. Statiile…
„Poezia lui Gheorghe Vidican nedumereste si deruteaza. Expresie a unui sentimental reprimat, pare ca nu vrea sa dezvaluie limpede ceva, pentru ca ea insasi nu stie ce sa dezvaluie din lumea pe care o exploreaza. Tatoneaza. Scriitura poematica suprapune doua stiluri disjuncte, in palimpsest: unul clar in profunzime, altul confuz la suprafata. Poemul arata ca desenul naiv, bine conturat in prima instanta, al unui copil (un vapor, un copac, o pisica), desen peste care mana suparata si…
„Cristul lui Velázquez este, cu siguranţă – şi în pofida receptării mult prea sumare de care a avut parte în anii de după apariţie –, unul din cele mai importante poeme religioase din literatura spaniolă nu nu-mai a secolului al XX-lea, ci ocupă, cred, şi un loc privilegiat în întreg spaţiul poeziei hispanofone. Unamuno se înscrie într-o foarte lungă tradiţie a spiritelor dubitative, însetate totuşi de o certitudine a…
Când eram tânăr, era toamnă.Ştiam că ştii că te privesc. Şi am plecat ca prostulsă învăţ să fac bucle (un obicei al meu nenorocitde a complica lucrurile) în loc să vin la tineşi să-ţi spun te iubesc. Iar gleznele tale erau atât de lipite.
„Dan Sociu este un poet format.” (Nicolae Manolescu)„Prin acuitatea cu care izbuteste sa capteze perceptia terifianta a starilor-limita, debarasindu-se de lestul modelor si al efectelor speciale, poetul major din el iese, cu adevarat, la lumina.” (Paul Cernat)„In 15 ani a strins 200 de pagini de poeme care, puse cap la cap, reusesc sa scrie un roman autobiografic. Parcurgind antologia de fata, veti remarca sonetele si poeziile «in metru clasic» care…
„S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale şi juste ce se observă din capul locului: că exprimă conflictul dintre real şi ideal, că e baudelairian şi eminescian, că e un creator de limbă. Toate aceste aspecte s-ar putea afla la orice poet. Universul său substanţial, sensul de exploraţie metafizică al viziunilor, intelectualitatea fără cadre raţionale a acestei lirice, iată chestiunile adevărate.“ - G. Calinescu
Cosbuc nu este numai un desavarsit tehnician, dar nu rareaori si un poet mare, profund original, un vizionar al miscarii sufletesti sempiterne cu un accent ardelean numaidecat evident, inimitabil si tocmai pentru aceea asa de des imitat. El a izbutit, ca si Eminescu de altfel, sa faca poezie inalta care sa fie sau macar sa para priceputa poporului si sa educe astfel la marele lirism o categorie de oameni straini in chip obisnuit de literatura. G. Calinescu
In Apus de soare dezlantuirea oratorica este extraordinara. Sunt parti de inalta, sublima truculenta, la nivelul poeziei lui Victor Hugo si a lui Eminescu.Enumerarea, simetria, cacadarea, navala periodica, toate mijloacele bunei retorici infaptuiesc o atmosfera epica de neuitat...Apus de soare este o capodopera a dramaturgiei poetice si oratorice si nu mai putin o drama de observatie a tipicului, singura din literatura noastra in care toate aceste aspecte se unesc armonic. G. Calinescu
Se poate spune, fara exagerare, ca, in biruirea greutatilor de la inceput al teatrului romanesc si in dezvoltarea sa de-a lungul unei jumatati de veac, contributia lui Alecsandri a fost hotaratoare. El a dat limbii cursivitate si firesc, a reusit, pentru intaia oara pana la Caragiale, sa restituie senzatia vorbirii autentice a oamenilor, potrivit cu starea sociala si profesiunea lor, sa caracterizeze prin dialog. Pe taramul constructiei, a experimentat o mare diversitate de genuri si forme…
„Daca n-ar fi un retractil (nu doar ca personalitate, ci – frecvent – ca atitudine textuala), O. Nimigean ar putea fi luat drept romantic tarziu. Daca n-ar avea pusee afective, nostalgii amare sau tandre, ar putea fi catalogat drept neoexpresionist. Daca n-ar scrie sub presiunea unei enorme biblioteci, ar putea trece drept douamiist. Daca nu l-ar interesa structurile adanci ale suferintei, daca n-ar lega poezia de constiinta si de adevar, ar putea sa incapa intreg in poeticile…
« Fara indoiala, in Stihurile lui Jorge Manrique subzista o comoara ascunsa in retorica vremii care e adusa la lumina prin deslusirea ingemanarii substantei armonice cu profunzimea continutului. Precum un spectacol, traducerea se doreste a fi o noua punere in scena, in spatiul nostru si in timpul contemporan, a versului despovarat de moarte care stie sa aduca mangaiere sufleteasca peste veacuri si reafirma viata eterna a Poeziei. » Olivia Petrescu si Diana Motoc
« Fluvii de asfalt mai mult redeschide rani decat le pecetluieste. Sau rana devine tatuaj pe pielea delicata a unei femei salbatice, zambitoare la suprafata, uraganica la interior. Chiar si asa, poezia Ligiei Parvulescu emana feminitati visatoare, subacvatice, inconjurate de peisaje-amintiri si obiecte-simbol. Romantismul se enerveaza pe durerile lui si devine expresionism in continua metempsihoza. Arta a iubirii rostita aproape cu ura, odio et amo, ca dupa o ratare sofisticata,…
Oameni in usi rotativeOamenii in usi rotative imi sunt cele mai apropiate rude.Fete nelinistite pe care nu le-am vazut vreodata se apropie de mine si dispar.Din cand in cand cineva ar vrea sa spuna ceva dar renunta in ultima clipa.Nu e nimic de spus.Usile se invart totul e in miscare suntem cu totii in moara.Din noi se face o faina smintita pentru brutaria vreunui drac. Novica Tadić
„De o carte ca asta nu te poti apropia decat cu tandrete, asa cum se intampla sa simtim atunci cand descoperim uneori cate o pagina de jurnal din care ies intamplari pe care le-am uitat. (…) Mult inainte de sosirea trenului ea se gandeste este, pentru cei deja indragostiti de poezia lui Iustin, un loc de reintalnire. Pentru ceilalti, zborul in fotoliul arzand o sa fie bland cum intinzi mana si ti se spune, simplu, «Iustin».”
„Stefan Ivas este, intai de toate, un excelent cartograf care, ajutat de limbajul memoriei si de neastamparul unei voci nostalgice si pline de nerv, creeaza limbajul si mai nelinistit al unui spatiu: Leorda, locul de bastina al poetului, preschimbat acum intr-un tinut imaginar pur-sange. Ferit de ghilotina oricarei tendinte poetice, Stefan Ivas pune in lumina imagini mentale, din copilaria si adolescenta lui in Leorda, care au o functie initiatica si alcatuiesc sufletul acestei lumi…
Confesiunea traducatorului: „L-am descoperit destul de timpuriu pe Baudelaire, pe la cincisprezece ani, dupa ce trecusem prin infernurile bacoviene si citisem ca autorul Plumbului transpune in cheia uratului romanesc algoritmii orgolioaselor spleenuri baudelairiene. Am facut rost de o editie (incompleta) din Florile raului in traducerea exemplara lui Al. Philippide si asa a inceput convietuirea mea cu Baudelaire. A fost o convietuire nespus de lunga si nespus de fertila, pe al carei…
In cautarile mele de colectionar de arta, a fost o bucurie sa intalnesc anul trecut, printr-o intamplare, un manuscris integral al unui volum de versuri. De obicei poti gasi un poem, o pagina, o scrisoare, parti marunte dintr-o opera. Raritatea momentului a generat reactia mea imediata. L-am achizitionat din atasament pentru scriitor, din dorinta ca volumul de fata sa nu fie instrainat intr-o maniera nepotrivita, care putea duce, mai apoi, la vanzarea sa pe bucati, cum se intampla in mod…
Poeme rostite la Radio (1991-2002). Cu un cuvant-inainte de Nicolae Manolescu. Ilustratii de Tudor Jebeleanu.Volumul contine in loc de postfata cinci marturii semnate de colegii de generatie: Romulus Bucur, Mircea Cartarescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru si Ion Bogdan Lefter
50 de poeme de Serban Foarta dupa desene de Tudor BanusInregistrate in rostirea autorului & gravate pe dublu CDCu o postfata (Poveste savuroasa, lectura febrila) de Ovidiu Simonca si un dialog cu cei doi autori (50 de Tandemuri: 5 intrebari pentru Tudor Banus & Serban Foarta)
Please complete your information below to login.
Conectare
Creează un cont nou